Regimul comunist Gheorghiu-Dej a avut trei tentative (eșuate) de a demola „Coloana fără sfârșit” de la Târgu Jiu, realizată în onoarea eroilor din Primul Război Mondial, de Constantin Brâncuși (n. 19 februarie 1876 – d. 16 martie 1957).
COLECTIVUL DE AGITAȚIE ȘI PROPAGANDĂ PMR/PCR DECIDE
Prima tentativă este consemnata intr-un document din Arhivele Naționale ale județului Gorj, prin care s-a solicitat initial demolarea „romburilor in fomă de stâlp”.
„În şedinţa din 16 mai 1949, ţinută cu colectivul agitaţiei şi propagandei PMR, s-a hotărât ca să se desfiinţeze monumentul construit din romburi sub formă de stâlp cu înălţimea de 29 de metri, din material de fontă, despre care am dat note mai amănunţite anterior, conf. unei adrese trimise de dvs. referitoare la monumentele publice. Vă rugăm a decide şi a ne comunica la timp“.
„Adresa nr. 2876 din 17 mai 1949 a Secției de Artă şi Cultură a Comitetului Provizoriu Gorj, către Serviciul Arte Plastice din cadrul Ministerului Artelor şi Informațiilor cere demolarea „Coloanei fără Sfârşit”, decizie aparținând colectivului de agitație şi propagandă P.M.R. luată în ședința din 16 mai 1949“, menționează Sorin Lory Buliga (geolog, cu teză de doctorat în filosofia artei lui Constantin Brâncuși). Din fericire, demersul nu este pus în practică.
DEPARTAMENTUL GOSPODĂRIEI COMUNALE PROPUNE
A doua încercare de demolare a Coloanei se produce doi ani mai tâlrziu, prin grija Departamentului Gospodăriei Comunale al Ministerului Afacerilor Interne, care trimite Comitetului pentru Artă de pe lângă Consiliul de Miniștri adresa nr. 3963/40659/1951, impreună cu un document al Sfatului Popular Tg. Jiu.
„Vă trimitem alăturat în original, lucrarea nr. 3877/1951 a Sfatului Popular a orașului Regional Tg. Jiu, referitor la propunerea de a se demola o coloană metalică instalată în oraș. Menționăm că acest monument face parte dintr-un grup de 3 monumente situate într-un ax (coloana metalică – arcul de piatră din parcul public şi masa rotundă de piatră. Vă rugăm a aviza asupra propunerii Sfatului Popular şi odată cu răspunsul Dvs. a ne restitui întreaga corespondenţă. Director Neculai Iosub Inginer Şef A. Caras”.
Comitetul pentru Artă analizează propunerea si înaintează o notă privind demolarea Coloanei către Comisia Științifică a Muzeelor şi Monumentelor Istorice și Artistice din cadrul Academiei Republicii Populare Române, cu următorul răspuns: „Comitetul pentru Artă, în urma cercetărilor făcute, a ajuns la concluzia că această lucrare, putând fi considerată ca o operă decorativă, inspirată din formele artei populare din regiune, poate fi menținută ca atare”. Meritoriu!
BABALIC ȘI LOLESCU PUN ÎN PRACTICĂ
A treia si ultima încercare de demolare a „operei decorative”, de către comunisti, a avut loc prin amabilitatea prim-secretarului Constantin Babalîc, care i-a trasat sarcina tânărului utecist Tănasie Lolescu (24 de ani) să pună la pământ Coloana Infinitului.
Lolescu s-a apucat imediat de treabă, însă a fost nevoit să raporteze că misiunea nu a putut fi îndeplinită, desi a tras de două ori cu tractorul de lanțul cu care înconjurase monumentul. Prima dată lanțul s-a rupt, iar a doua oară tractorul s-a ridicat pe două roți, fără să reușească să clintească „stâlpul cu romburi” din loc.
„DUȘMAN AL POPORULUI”, DAR „CREATOR DE ȘCOALĂ”
In perioada de glorie a stalinismului, cu precădere in anii ’50, deja se stabilise oficial ca Brâncuși, un creator „tipic burghez„, nu poate fi nicicum reprezentativ pentru Republica Populara Româna. In fapt, Alexandru Toma și George Călinescu l-au identificat si etichetat elocvent: Brâncuși este un „dușman al regimului„, care „nu se exprimă cu mijloace proprii acestei arte”.
Cu toate acestea, in 1960, Jules Perahim (reprezentantul României la Bienala de la Veneția) menționa cu precauție în revista de profil: „Ultima retrospectivă, cu adevărat singura care merita să fie organizată, este cea închinată lui Brâncuși. Nu vreau să discut, în aceste rânduri, părerea mea personală asupra fenomenului Brâncuși. Un lucru este însă cert: [acela] că, pe plan internațional, Brâncuși este creator de școală„.
Ulterior, in regimul Ceaușescu au apărut mai multe lucrări de amploare dedicate lui Constantin Brâncuși, cu revizuiri semnificative față de retorica politizată de la începutul deceniului al șaselea.
CE MAI ÎNSEAMNĂ ASTĂZI BRÂNCUȘI ÎN ROMÂNIA?
Probabil, doar un pretext cu fason cultural, de transferat bani de la stat, cu talent si justificări pe hârtie, in conturile unor organizatori de evenimente (x, y, z).
Cea mai pertinentă caracterizare a relației ipocrite pe care statul român o are (si) astăzi cu Brâncuși, se poate rezuma cu brio la observația criticului de artă Pavel Şuşară.
“România îl privește pe Brâncuși encomiastic și exclamativ atunci când e vorba de discursuri festive şi de tot felul de momente în care nu se angajează opinii, nu se angajează resurse, nu se angajează judecăți. Eșecul restaurării coloanei lui Brâncuși a fost unul enorm şi a fost salvată în ultimă instanţă. Pe de altă parte, piața românească este infestată în mod incalificabil de falsuri Brâncuși”.
O remarca reconfirmata si de festivitatea din 2020 dedicata „Zilei Brâncuși„, unde bine a spus (firește, pentru niște mii de euro), in fața a peste 2000 de vizitatori adunați pe inserat la Muzeul Național de Artă al României, domnișoara Irina Rimes (cântăreață!), care „a ajutat Ministerul Culturii la promovarea acestui eveniment” (desfășurat pe fundal muzical de hip-hop si alte mix-uri audio, si pe fundal vizual de oarece holograme 3D, care se învârteau in neștire peste clădire):: „Eu sunt aici să vă vorbesc despre Brâncuși, dar, drept să spun, nu mă pricep la arta lui„.
„Coloana fără Sfârșit” de la Tg. Jiu este considerata drept “cea mai radicala sculptura din istoria modernismului clasic”. Ansamblul de la Târgu-Jiu a fost ridicat de autor in județul sau natal si este socotit una din realizările sculpturale majore ale secolului XX, “singura sculptura a timpurilor moderne care poate fi comparata cu marile monumente ale Egiptului, ale Greciei sau ale Renașterii”. Inaugurarea a avut loc pe 27 octombrie 1938. La construcția propriu-zisa a contribuit si Stefan Georgescu-Gorjan, inginer-sef si adjunct al directorului la Atelierele Centrale Petrosani din cadrul Societatii “Petrosani”. [inapoi]
Ziua Brâncuși este, declarativ, sărbătoare națională, marcand faptul ca, la această dată, în 1876, în localitatea Hobiţa, s-a născut Constantin Brâncuşi, unul dintre cei mai mari sculptori ai lumii. Ziua nașterii sale este înscrisă în calendarul cultural universal. Potrivit Legii nr. 305/2015, autoritățile administrației publice centrale şi locale pot organiza sau sprijini logistic şi material manifestări cultural-artistice dedicate acestei zile.
LEGĂTURI DE CULISE: „Cumințenia” lui BRÂNCUȘI, MIHAI CHIȚAC ȘI URMAȘII (când unitatea strigă: „tot eu!”)
AMINTIRI DIN COMUNISM 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.