DEJ A VEGHEAT „LUMINA” COMUNISMULUI DIN ROMANIA, ÎNSA COMUTATORUL ERA LA STALIN

Publicat pe de

URMĂREȘTE-NE

| Oana Ionescu pentru https://www.facebook.com/Amintiri.din.comunism

Gheorghe Gheorghiu Dej (stânga) – Stalin (dreapta)

Fără Stalin, probabil că Dej ar fi schimbat doar niște becuri prin instituții sau ar fi reparat oarece defecțiuni prin uzine (ori similar), pentru că, in fond, era doar un electrician cu patru clase.
Cu toate acestea, la ceva tot i-a folosit meseria, având in vedere că nu și-a scurtcircuitat niciodată relația cu Moscova și nici nu s-au ars siguranțele. Mai mult chiar, a pus la cale scheme complicate, aranjând reflectoarele in sala de bal și perechile, până când a ajuns sus pe scenă, in luminile rampei.
Una peste alta, cum a dres, cum a făcut, Dej a condus România din ’47 până la moartea sa, in ’65, vreme de vreo 18 ani. Insă comutatorul era la Stalin.

Istoricul Adrian Cioroianu are o explicație pentru acest succes (fără metafore). „Şansa lui Dej” – afirmă Cioroianu – „a fost că la finalul războiului, partidul era total lipsit de omogenitate. Erau diverse facțiuni: unii din războiul spaniol, alţii – comunişti din Ardeal, alţii – cei care stătuseră la Moscova, alţii fuseseră în închisori şi alţii – în libertate. Această fragmentare a jucat, în final, în favoarea lu“.
Pe Dej îl recomandau „originea muncitorească, faptul că era român într-un partid dominat de venetici”, la care se adăuga trecutul său de „ilegalist” glorios de la Grivița, cu ceva trecere prin prin închisori, cât și obedienţa sa nemăsurată faţă de Kremlin.

„UN MACHIAVELLI AL BALCANILOR”

In pușcărie Dej era respectat, fiind cel mai in etate dintre toți – colegii de „pârnaie” ii ziceau „Bătrânul”. A fost chiar poreclit și „vulpea din Carpaţi“, spune Belu Zilber
Era un „Machiavelli al Balcanilor“ – adaugă Ziber, în volumul sau de memorii. „Între 1944 şi 1964 nu exista crimă, ori blestemăție care să fi avut loc în România fără ordinul sau consimțământul lui Gheorghiu-Dej“.
El personifica idealul lui Troţki, care avea o convingere clară: „Cine nu acceptă puterea împletită cu crima nu trebuie să se nască în secolul nostru”.

„Si mai avea Dej un talent, la fel ca Ceausescu – vorbea enorm, dar nu spunea nimic”. Ambii buni actori cu lecția învățată, și apoi repetată ani de zile, cu mici variațiuni pe aceeași temă, ca plăcile de patefon uzate, ce răsucesc mereu aceeași melodie. In concluzie, textele sunau cam la fel, și nu comunicau nimic – acesta era de fapt, „miezul”.
Iată, de exemplu, mai jos,un discurs înflăcărat și „la obiect” al lui Dej.

„SARCINA POPORULUI”

„Sarcina actuală a poporului român” (mereu era câte o sarcină de trasat) – declama Dej pe 2 octombrie 1944, la ședința comună a Comitetului Central al Partidului Comunist din România (PCdR) şi al Partidului Social Democrat (PSD) – „de a mobiliza toate forțele și resursele ţării” (întotdeauna „toate” ori „totul”, adică nu se umbla cu jumătăți de măsură) „pentru a duce până la capăt, alături de Armata Roşie, lupta pentru stârpirea hitlerismului, sarcinile actuale de nimicire a fascismului din ţară, de împlinire sinceră și loială a condițiilor armistițiului, de realizare a unei politici de prietenie cu aliații și în special cu Uniunea Sovietică, apărarea intereselor muncitorimii și a întregului popor” (invariabil era menționat „întregul popor”, să nu se simtă careva lăsat pe-afară), „prin înfăptuirea unei reale democrații progresiste, cer în primul rând desăvârșirea unității de acțiune a clasei muncitoare„.

GHINIONUL GHINIOANELOR

Si cam asa a fost condusă Romania, având la vârf analfabeți, ce trebuiau aplaudați de mulțime. Lipsa de carte și de educație ajunsese atât de stimată, încât intelectualii erau stigmatizați, înfierați, puși la zid ori trimiși la canal pentru „reeducare”.
A fi intelectual era răul suprem, cel mai grav lucru posibil care ti se putea întâmpla in comunism, ghinionul ghinioanelor și necazul necazurilor.

HORE, TEMENELE SI UMOR (SAU OMOR)

Intre Dej și Ceausescu erau totuși deosebiri notabile: primul trebuia sa se prefacă că intră grațios in hora Moscovei, al doilea ca joaca hotărât hora romanească.

Dej a avut misiunea de a-i face temenele lui Stalin, Ceaușescu l-a înlocuit chiar pe Stalin himself (ca acum se poarta „rongleza”, deci o folosim).

Si, in fine, unul avea (și) simțul umorului, iar celalalt doar al omorului.

| Oana Ionescu pentru https://www.facebook.com/Amintiri.din.comunism

Citește și: