GUINA NICOLAE, ilegalist comunist

Nicolae Guină (n. 19 martie 1911 -d.) – membru UTC din 1930, membru PMR din 1932, carnet de partid nr. 000129/6398, eliberat de comitetul de Partid al capitalei. Ambasador in URSS (1960-1966).

Legături in ilegalitate, înainte de 23 august 1944, cu Stela Moghioroș, Nicolae Moraru, Grosu Petre, Bety Zaharescu, Liuba Kisinevschi (n.r. Chişinevschi), Lovin, Cretu-Petrov Teudosiu, Ofelia Manole, s.a.

Decorat cu ordinul Muncii cls. a-II-a, Steaua RPR cls. a-III-a.

NR. FISANR. DOSARNUMEDATA NASTERII
7971122310 GUINA NICOLAE1911-03-19

ZAHARESCU, Betty (zisă “Bibi”) (n. PLICH) (11.IV.1913 Chişinău – 15.X.1999 Bucureşti, asasinată) – soţia ilegalistului Baruch Lerner, apoi a academicianului Barbu Zaharescu; după război în conducerea U.F.A.R./U.F.D.R., apoi însoţindu-şi soţul în misiunile diplomatice; decorată prin decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul “Tudor Vladimirescu” clasa a III-a; după unele surse, bunica prezentatorului TV Andrei Zaharescu (fiul lui Mircea); mama lui Laurent Sorell (stabilit în Texas, S.U.A.), Mircea Zaharescu (București), Anna Fielder (Londra) şi Vladimir Zaharescu (Ierusalim); [înapoi]


CHIŞINEVSCHI, Liuba (n. Liube KIŞINEVSKAIA) (n. 5.XI.1911 Tighina – d. 1981 București) – a doua soție lui Iosif Chişinevschi (iniţial a preluat la căsătorie numele Roitman al soţului, revenind însă după 1944 la cel de naștere, preluat şi de Iosif) – fostă ilegalistă (membru de partid din 1930, condamnată în procesul de la Craiova din 1936), președinte executiv al U.F.A.R. (1945-1946), apoi membru al Comitetului Executiv şi în C.C. al U.F.D.R. (1948-?), vicepreședinte a Confederației Generale a Muncii din 1944 (adjuncta lui Gheorghe Apostol); membru C.C. al P.C.R. (supleant 1945-1948 şi membru cu drepturi depline 1948-1955); deputat (1948-1952-1957) şi membru al Prezidiului Marii Adunări Naţionale (1948-1955); secretară a Consiliului Central al Sindicatelor (din 1957); instructor general în cadrul A.R.L.U.S. (în 1964), membru (1945-1955) şi apoi vicepreşedintă a Comisiei Controlului de Partid (1955-1960); activistă a Consiliului Sindicatelor din sectorul 2 al capitalei (1971-1981); decorată în 1947 cu ordinul “Coroana României” în grad de ofiţer (1947!), în 1948 cu ordinul “Steaua R.P.R.” clasa a II-a, în 1949 cu ordinul “Muncii” clasaI-a, iar 1971 cu ordinul “Tudor Vladimirescu” clasa a II-a (Decretul nr. 157 din 4 mai 1971). [inapoi]


MANOLE, Ofelia (n. ZEITMAN, după alte surse Zeidman; căs. cu Emanoil Vinea; zisă şi “Irina” şi “Jeni”, fiica lui Isidor şi Ernestina)) (15.II.1908 Reni, Ucraina – 1983 Bucureşti, ucisă de iubitul fiicei ei) – fostă ilegalistă (membru de partid din 1926), după război membră în conducerea Apărării Patriotice, membru supleant al C.C. al P.M.R. (1948-1958), secretar general la Ministerul Sănătăţii (1948-1950), membru în conducerea U.F.A.R. (1945-1948), membru al C.C., al Comitetului Executiv şi al Secretariatului U.F.D.R. (1948-1952), colaboratoare a revistei Femeia a F.D.F.R. (1946-1948), deputat M.A.N. (1948-1952), membru şi apoi şefă a secţiei Cultură a C.C. al P.C.R. în anii ‟50, secretar al Comitetului Regional Bucureşti al partidului (1954-1958) şi prim-adjunct aş şefului Secţiei Propagandă şi Agitaţie a C.C. al P.M.R (1956-1958); marginalizată în 1958 în lotul “fracţioniştilor”, reabilitată în 1964; decorată în 1949 cu ordinul “Apărarea Patriei” cls. I-a şi în 1978 cu ordinul “23 August” cls.I; [inapoi]


citește si TOP 20 COMUNISTI, „COLEGI” DE DETENTIE CU GHEORGHIU-DEJ LA TARGU JIU

Lasă un comentariu