O PRIETENIE INSPIRAȚIONALĂ
Ceaușescu a vizitat Coreea de Nord de patru ori, în ani diferiți. Prima vizita a avut loc în iunie, 1971, iar următoarele trei în 1978 (21-23 mai), 1982 și 1988.
Aceste experiențe l-au impulsionat pe Ceaușescu, in mod nefast, să îmbrățișeze filosofia Juche (a lui Kim Il Sung -. Kim Ir Sen, tatăl lui Kim Jong Il și bunicul lui Kim Jong Un), de întărire constantă a puterii partidului, dar și a cultului personalității.
Totodată, Inspirat de arhitectura nord-coreeană, el a demarat, după cutremurul din 1977, o serie de mega-proiecte, precum cel al Casei Poporului (astăzi Palatul Parlamentului), despre care tot ceea ce am putea spune este ca e mare. De fapt, este a doua cea mai mare clădire din lume după Pentagon, detaliu menit sa confere un oarece iz de senzațional acestei clădiri a cărei înfățișare nu are nimic in comun nici cu Romania, nici cu capitala ei.
Lucrările pentru Casa Poporului – care au dus la demolarea cartierelor Uranus și Antim, dar și la unele părți ale cartierului Rahova – au durat cinci ani, iar costurile s-au ridicat la 2 miliarde USD.
„RELAȚIILE DINTRE ȚĂRILE NOASTRE ERAU EXCELENTE, PENTRU CĂ ERAU SUS”
Cu timpul, relațiile dintre România şi Coreea de Nord au ajuns deosebit de strânse, chiar privilegiate, după afirma colonelul Emil Burghelea (*), într-un interviu acordat Centrului de Istorie Orală al Radiodifuziunii Române.
”Relaţiile dintre ţările noastre erau excelente, pentru că erau sus, la nivelul conducătorilor de stat, al conducătorilor de partide, şi din punctul ăsta de vedere, eu am fost un ataşat militar privilegiat, la coreeni.”
„Aveam acces unde nu avea acces niciun alt ataşat militar, nici rus, nici chinez. Aveau ei politica lor de reţinere faţă de marile puteri, chiar dacă au murit acolo 2 milioane de chinezi în timpul războiului coreean. Plus că erau foarte multe delegaţii, şi la nivelul schimbului pe linie de armament, plus că de regulă copreşedintele delegaţiei sau al comisiei guvernamentale era atât de controversatul general Vasile Ionel, mai era o comisie economică, erau foarte multe asemenea organisme menite să întărească colaborarea pe toate liniile.”
„TATĂL NOSTRU PĂRINTESC”
„În timpul războiului din Coreea, au fost aici (n.r. in Romania) câteva mii de copii, pe valea Prahovei, care […] au învăţat româna, și copiii învăță repede limba. Am avut cămine întregi de copii ai unor atașați militari, care s-au întors după aia în Coreea, toți știau limba română.”
„La una dintre vizitele guvernamentale și militare ale ţării noastre, […] Emil Bodnăraş a fost primit cu tot alaiul de către conducerea de partid și de stat coreeană. Şi Bodnăraş a fost cazat în niște condiții formidabile. Fiind ofițer de profesie și el, ilegalist, cunoscând regulile muncii ilegale, precum şi canoanele militare, i s-a pus la dispoziție un translator de limba română. Ne povestea cu umor că voia să vadă cam câți sunt ăia care știau română.”
„Suita era numeroasă, de la croitori până la cizmar. Într-o zi de repaos, într-un moment de destindere, Bodnăraş s-a gândit să spună un banc mai porcos. Şi Bodnăraş spunea că translatorul n-a mai fost nevoit să-l traducă, pentru că vreo 10 au izbucnit automat în hohote de râs.”
„Cum vorbeau ei româna? O stâlceau. Aveau o formulă, de exemplu spuneau ”tatăl nostru părintesc”. Eu le spuneam că dacă e tată, e părinte, de unde o scoteau ei pe-asta cu ”tatăl părintesc”? Şi am înțeles că spuneau aşa ca să se evite confuzia cu conducătorul Coreei, care era și el tată.”
„IN LUPTA PENTRU VICTORIA CAUZEI SOCIALISMULUI”
„Încă de mult timp, poporul coreean și poporul român s-au sprijinit și au colaborat strâns, pe baza marxism-leninismului și internaționalismului proletar, în lupta pentru victoria cauzei socialismului, împotriva imperialismului. Relațiile de prietenie dintre cele două țări, bazate pe principiile egalității depline și suveranității, sunt cu adevărat relații tovărășești, frățești. Tratatul de prietenie și colaborare încheiat în 1975 reflectă veridic relațiile excelente dintre cele două partide și țări suverane ale noastre. Suntem mândri de relațiile tovărășești, frățești statornicite între Coreea și România și considerăm că aceste relații exercită o influență încurajatoare asupra întăririi solidarității popoarelor progresiste din lumea întreagă” – Kim Ir Sen, cu ocazia vizitei „oficiale de prietenie a tovarășului Nicolae Ceaușescu”, efectuată in RPD Coreeană, in perioada 20-23 mai 1978
Imagini incredibile. Ceausescu omagiat la Phenian de Kim Ir Sen, 21-23 mai 1978.
Primire fastuoasa, însoțită de dansuri și defilări pe traseu, încheiată cu un spectacol grandios pe stadionul Moranbon, cu mesaje in limba româna (alcătuite, din cartonașe colorate, de cei prezenți in tribune), precum „Trăiască tovarășul Nicolae Ceaușescu, conducător iubit și stimat al poporului român”, „8 mai 1921 – crearea Partidului Comunist din România” sau „Trăiască eliberarea țării de sub jugul fascist – 23 august 1944”.Totodată, autoritățile de la Phenian i-au atribut lui Nicolae Ceaușescu „revoluția tehnico-științifică” și „industrializarea socialistă” a țării.
Totul s-a desfășurat impecabil. „Până și Ceausescu era șocat”, a declarat o persoana din anturaj. De fapt, era extaziat. Coreenii nu doar au făcut demonstrații artistice in cinstea oaspetelui, dar au și cântat in limba romana unul din imnurile „epocii de aur„. Ambii conducători au urmărit cu binoclul imaginile impresionanta „manifestație publica” de pe stadion.
Cei doi președinți au folosit, pentru deplasare, celebrul Lincoln (made in SUA), cumpărat de Coreea de Nord din China, foarte probabil unul și același automobil care a transportat sicriul secretarului general al Comitetului Central al Partidului Muncii din Coreea la funeraliile din decembrie. După moartea sa, în 1994, Kim Ir-sen a fost declarat ”Președintele etern”.
„Poporul coreean dă o înaltă apreciere succeselor obținute de poporul frate român, considerându-le ca realizări comune ale forțelor socialiste din lume și își exprimă solidaritatea sa fermă cu activitatea dumneavoastră consacrată lichidării totale a armelor nucleare și edificării unei lumi fără războaie.” […] „Sunt convins că relațiile tradiționale de prietenie și colaborare între partidele, țările și popoarele noastre se vor adânci și dezvolta tot mai mult în lupta comună împotriva imperialismului, pentru pace și victoria cauzei socialismului și comunismului.” – Kim Ir Sen, secretarul general al Comitetului Central al Partidului Muncii din Coreea, președintele Republicii Populare Democrate Coreene, într-o telegramă adresată lui Nicolae Ceaușescu, vineri, 25 august 1989
NOTA: Pe Muntele Myohayang, in Coreea de Nord, s-a deschis „Expoziţia internaţională a prieteniei”. Pe o suprafață de 50.000 mp, sunt expuse cadourile pe care Kim Ir Sen şi Kim Jong Il le-au primit de-a lungul anilor. Printre acestea se află şi pielea unui urs (împușcat, se pare, in 1975, pe plaiurile mioritice, de către Honecker), cadou făcut de Nicolae Ceaușescu prietenului sau, Kim Ir Sen.
Cadourile sunt clasate pe regiuni ale lumii şi pe ţări (numai din China fiind afișate un număr de 7.000! de obiecte).
Stalin i-a oferit lui Kim un vagon de tren – primul cadou după eliberarea din 1945 – şi o maşină blindată neagră de şapte tone, in 1950. Cadourile continuă să sosească şi după moartea lui Kim Ir Sen in 1994, precum cele ale doamnei Madeleine Albright (o cupă de argint in 2000), ale lui Putin (o armă de vănătoare) şi ale postului CNN (un glob, in 1999).
___________________________
(*) În 1970, colonelul Emil Burghelea era numit ataşat militar la Phenian. In 2000 el a mărturisit cum a ajuns în aceasta funcţie, deşi nu ştia limba coreeană şi nici nu era pregătit pentru acel post. ”Mi s-a argumentat că sunt un ofiţer care mă pot adapta uşor în orice condiţii, cunosc bine limba rusă, că foarte mulţi coreeni cunosc şi ei limba rusă, plus coreenii care ştiau limba română, existau toate posibilităţile ca să mă achit de sarcini acolo, în Coreea.”
AMINTIRI DIN COMUNISM 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.