A treia conversație dintre Mihail Gorbaciov și Helmut Kohl, 14 iunie 1989: „Nu-l înțeleg pe Ceaușescu”

| VEZI SI ARHIVA STENOGRAME

Stenograma celei de-a treia conversații dintre Mihail Gorbaciov și Helmut Kohl, 14 iunie 1989


[…] Kohl: Am dori să vedem vizita dumneavoastră, domnule Gorbaciov, ca fiind sfârșitul ostilităților dintre ruși și germani, și începutul unei perioade de relații de prietenie cu adevărat bune. Înțelegeți că acestea sunt cuvinte susținute de voința tuturor oamenilor, care va întâmpină pe străzi și piețe. În calitate de cancelar, mă alătur cu plăcere acestei expresii a voinței poporului și vă spun încă o dată că îmi place atât politica dvs. cât și persoana dvs.

Gorbaciov: Mulțumesc pentru cuvintele atât de calde. Sunt foarte emoționante. Voi răspunde în mod egal și voi încerca să va dezamăgesc.

Aș dori să vă spun următoarele cu toată sinceritatea. Conform informațiilor noastre, există un grup special care a fost creat în cadrul Consiliului Național de Securitate al Statelor Unite, însărcinat cu discreditarea perestroika și a mea personal. Când Baker era la Moscova, l-am întrebat deschis despre asta. El și colegii săi au fost oarecum derutați și nu ne-au dat un răspuns clar; au încercat doar să ne convingă că nu este așa. Cu toate acestea, am unele dovezi că un astfel de grup există, de fapt. Cred că mă înțelegeți bine, domnule cancelar federal; înțelegeți ce simt eu despre asta.

Kohl: Vă mulțumesc pentru modul deschis de comunicare. Nu am auzit nimic despre un astfel de grup. Chiar dacă există, nu cred că a fost creat la inițiativa lui George Bush sau că a fost însărcinat cu misiunile pe care tocmai le-ați formulat. Poate dacă există, are un fel de funcție de monitorizare, dar nu subversiva. […]

La 20 de ani după căderea Zidului Berlinului, Helmut Kohl, George H. W. Bush și Mihail Gorbaciov s-au întâlnit la Berlin, la invitația BILD.

Kohl: Acum câteva cuvinte despre prietenii noștri comuni. Vă voi spune direct că Erich Honecker mă ​​preocupă foarte mult. Soția lui tocmai a făcut o declarație în care a cerut tinerilor din RDG să ia armele și, dacă este necesar, să apere realizările socialismului de inamicii externi. Este clar că ea a sugerat că țările socialiste care pun în aplicare reformele, stimulează procesele democratice și își urmează propriul drum original sunt dușmanii. În primul rând, ea avea în vedere Polonia și Ungaria. Aceasta este cu siguranță o afirmație ciudată.

Gorbaciov: Care sunt relațiile dumneavoastră cu Polonia?

Kohl: Țara se află într-o situație dificilă în acest moment. Dar vrem să o ajutăm să iasă din criză. La fel ca în cazul RDG, nu dorim nicio destabilizare.

Mâine François Mitterrand va călători în Polonia. Am convenit că Franța va fi prima tara care va acorda ajutor Poloniei, le va acorda asistență financiară sub formă de credite. Apoi George Bush va vizita Polonia. În ceea ce mă privește, am decis în mod conștient să fiu al treilea care vizitează Polonia – după francezi și americani. Germanii și polonezii sunt conectați prin altceva. Anul acesta va marca 50 de ani de la începutul celui de-al Doilea Război Mondial. Probabil că voi vizita Polonia la acele date. Oricum, aș dori ca vizita mea să contribuie la îmbunătățirea relațiilor dintre germani și polonezi, chiar dacă îmi dau seama că va fi foarte, foarte dificil.

Gorbaciov: Trebuie să ii sprijinim pe polonezi; nu au pe nimeni care să aibă acum mai multă autoritate și respect decât Wojciech Jaruzelski.

Kohl: De asemenea, intenționăm să oferim sprijin financiar Poloniei. Va înțeleg opinia, domnule Gorbaciov.

Avem relații destul de bune cu ungurii. In orice caz, nu dorim vreo destabilizare acolo. De aceea, atunci când mă întâlnesc cu ungurii, le spun: reformele care sunt în curs de desfășurare în țara dvs. afacerea dvs. internă, beneficiază de simpatia noastră. Cu toate acestea, dacă doriți să auziți sfatul nostru, vă recomandăm să nu accelerați prea mult, deoarece s-ar putea să pierdeți controlul asupra mecanismului dvs. și va începe să funcționeze pentru a se auto-distruge.

Dintre toate țările socialiste, cele mai lipsite de speranță relații le avem cu România. Nu există deloc mișcare acolo; doar întuneric complet și stagnare. Nu-l înțeleg pe Ceaușescu. Cum de nu vede ce cult ridicol a creat în propria țară? Nu-mi vine să cred că se poate gândi serios că i-a făcut pe români cei mai fericiți oameni de pe Pământ.

Gorbaciov: Este cu siguranță ciudat faptul că acest tip de clan familial s-a putut stabili în centrul Europei civilizate, într-un stat cu bogate tradiții istorice. Mi-aș putea imagina ca așa ceva să apară în altă parte, așa cum s-a întâmplat în Coreea; dar aici, chiar lângă noi – este un fenomen atât de primitiv.

Kohl: Îmi plac bulgarii. Dacă comparați Bulgaria în primii ani postbelici și acum, progresul este impresionant – precum noaptea și ziua. Reprezentanții bulgari – lideri, precum și simpli profesioniști – îmi vizitează adesea țara. Ei gândesc și operează cu concepte foarte moderne și absorb cu aviditate experiența noastră economică. De asemenea, după cum putem observa, o implementează în viața lor economică destul de eficient. Îmi place foarte mult Todor Jivkov. El este la putere de foarte mult timp – cred că din 1956, când încă susțineam examenele finale la liceu. Este un politician foarte flexibil. M-am întâlnit cu el de mai multe ori și, de fiecare dată când ne-am întâlnit, i-a criticat pe acei lideri ai diferitelor ramuri ale economiei bulgare care nu își puteau gestiona responsabilitățile. Este curios că el vorbește despre asta ca și cum acei indivizi nu ar fi membri ai propriului său cerc și ca și când nu le-ar fi dat directive, ci i-ar fi observat doar de la distanță.

Sunt în mare parte îngrijorat de situația din Iugoslavia. Economia de acolo se sufocă și nimeni nu știe cum să o ajute. Trebuie să ne gândim cum să prevenim Balcanii să devină o sursă de destabilizare.

Am spus deja că, în politica noastră față de țările socialiste, față de Uniunea Sovietică, rămânem pe un curs clar de neintervenție în afacerile interne. Cu toate acestea, o politică de non-interferență ar putea fi de două feluri. Una este să stai pe loc, ca la teatru, să urmărești ceea ce se desfășoară pe scenă și, când piesa este aproape terminată, să te ridici și să spui că am prevăzut tot ce s-a întâmplat și că nu ar fi putut fi altfel. Cât de inteligenți suntem. […]


[Sursa: Arhiva Fundației Gorbaciov, Fond 1. Opis 1. În dosarele Arhivei Securității Naționale. Traducere din rusa in engleza de Svetlana Savranskaya.]

Lasă un comentariu