„TOVARĂȘUL TITO A MURIT”

Mareșalul Josip Broz Tito a murit, cu trei zile înainte de a împlini 88 de ani, la secția de Chirurgie Cardiovasculară de la Centrul Medical al Universității Ljubljana (la etajul șapte, într-o cameră mică, in colțul de sud-est al clădirii), la 4 mai 1980, la ora 15:05.

O placă comemorativă (ulterior eliminată) a fost instalată inițial în sala principală, cu inscripția: „Pot do osvoboditve človeka bo še dolga, a bila bi daljša da ni živel Tito” („Lupta pentru eliberarea popoarelor va fi una lungă, dar ar fi fost mai lungă dacă Tito nu ar fi trăit niciodată”).

Imediat după aflarea morții lui Tito, începând cu ora 18:00, la Belgrad s-a desfășurat o sesiune extraordinară a Președinției Iugoslaviei, cât și a Președinției Comitetului Central al Ligii Comuniștilor din Iugoslavia, in cadrul căreia moartea lui Tito a fost oficial anunțată, prin o declarație comună:

„Clasei muncitoare, tuturor oamenilor muncii și cetățenilor și tuturor națiunilor și naționalităților Republicii Federale Socialiste Iugoslavia: Tovarășul Tito a murit.

În ziua de 4 mai 1980 la 15:05 la Ljubljana, marea inimă a președintelui Iugoslaviei noastre socialiste, a președintelui Președinției Iugoslaviei, a președintelui Ligii Comuniștilor din Iugoslavia, a mareșalului Iugoslaviei și a Comandantului șef al forțelor armate iugoslave, Josip Broz Tito, a încetat să mai bată.

O mare tristețe și durere zguduie clasa muncitoare, națiunile și naționalitățile țării noastre, fiecare cetățean, muncitor, soldat, veteran de război, fermier, intelectual, fiecare creator, pionier și tânăr și fiecare fată și mamă.

Toată viața lui, Tito a fost un luptător pentru interesele și obiectivele clasei muncitoare, pentru cele mai umane idealuri și dorințe ale națiunilor și naționalităților noastre. Tito este cel mai drag prieten al nostru.

Timp de șapte decenii, el s-a dedicat cu înflăcărare cauzei mișcării muncitorești. Timp de șase decenii, a întărit comuniștii iugoslavi. Timp de mai bine de patru decenii, el a fost liderul Partidului nostru. A fost un lider eroic în al Doilea Război Mondial și în revoluția socialistă. Timp de trei decenii și jumătate, el a condus țara noastră socialistă, punând țara noastră, și lupta noastră pentru o societate mai umană, mai echitabilă, pe harta istoriei lumii, dovedind astfel că este cea mai importantă personalitate istorică a lumii.

În cele mai fatidice timpuri ale supraviețuirii și dezvoltării noastre, Tito a fost îndrăzneț și demn de a purta steagul proletar al revoluției noastre, legat în mod constant și consecvent de soarta națiunilor și a omului. A luptat de-a lungul întregii sale vieți, atât prin munca sa, trăind umanismul revoluționar cu fervoare, cu entuziasm și dragoste pentru țară.

Tito nu a fost doar un vizionar, un critic și un interpret al lumii. El a transpus în acțiune condițiile și modelele obiective ale mișcărilor sociale, cât și marile idealuri și cugetări, alături de milioane de oameni aflați alături de el la conducere, și a făcut transformări sociale progresive epocale.

Astfel, pentru totdeauna, lucrarea sa revoluționară va fi amintită în toate timpurile în istoria poporului și a naționalităților Iugoslaviei și în istoria independenței întregii omeniri.„

—Semnat, Comitetul Central al Ligii Comuniștilor din Iugoslavia și Președinția Iugoslaviei, Belgrad, 4 mai 1980.

| Vezi si

TITOSTALGIA