Secretarii PCdR – Alexander Danieluk Ştefanski (Gorn)

Numele lui Alexandr Danieluk (ulterior Edmund Stefański) (Gorn), membru al Partidului Comunist din Polonia (PCdP), in relație cu PCdR este menționat pentru prima data pe 18 august 1930, intr-o rezoluție a Secretariatului Politic al Comitetului Executiv al Internaționalei Comuniste.

Rezoluția condamna luptele fracționiste din interiorul PCdR si recomanda adoptarea unor masuri urgente pentru eliminarea, ori atenuarea acestora. In acest sens, Komintern-ul dizolva toate organelor de conducere ale PCdR, inclusiv cele desemnate de Komintern la Congresul al IV-lea, si numește un secretariat provizoriu, capabil sa aplice rezoluția si sa pregătească Congresul al V-lea al PCdR.

Din acest secretariat vor face parte Alexandr Danieluk-Stefanski, Elena Filipescu-Filipovici (după unele surse, „tovarășa sa de viata”), Paul Goldstein, Alexandru Nicolschi, Seila Averbuch (Vanda Nicolschi), Eugen Iacobovici, Constantin Pârvulescu si reprezentantul Kominternului, Iacob Rozuev.

In decembrie 1931, Danieluk-Stefanski este numit secretar general al Comitetului Central si membru al Biroului Politic al CC al PCdR, care își desfășura activitatea in străinătate. Sarcina noului lider, potrivit Komintern, prevedea lichidarea luptelor din interiorul PCdR si aplicarea cu strictete a politicii impuse de la Moscova.

Argumentele si opiniile care porneau de la realitatea din Romania, si nu de la orientările prevăzute de Komintern si reprezentanții săi, erau respinse si condamnate.[1] In consecința, opoziția de orice fel fata de „indicațiile” lui Stefanski – portavoce a Kominternului – va fi sancționata rapid de conducerea Internaționalei Comuniste.

DIRECTIILE IMPRIMATE DE LIDERUL POLONEZ PARTIDULUI COMUNIST DIN ROMANIA

Congresul V PCR ( 1931)

„1.România contemporana nu reprezintă prin sine o „unire a tuturor românilor”, ci un stat tipic cu multe națiuni, creat pe baza sistemului prădalnic de la Vesailles, pe baza ocupării unor teritorii străine si pe baza înrobirii unor popoare străine (…)” – secretar general PCdR Stefanski Gorn

Odată cu instalarea sa in fruntea partidului, Alexandr Danieluk-Stefanski face o analiza a activității desfășurate de PCdR si trasează principalele direcții de acțiune.

Urmând linia impusa de Komintern, cea a desființării oricăror manifestări sau tendințe naționaliste, noul lider al comuniștilor din Romania își începe discursul cu tema „Subaprecierea influentei șovinismului român de mare putere„.

„Atunci când am căutat prima data explicații pentru faptul ca PCdR este deosebit de slab in Vechiul Regat – spune Danieluk-Stefanski – , mi-am exprimat părerea ca una dintre sursele importante ale acestei situații este influenta pe care o au asupra maselor muncitoare romanești ideile naționaliste, dar si nepriceperea partidului nostru de a lamuri aceste mase ca lupta pentru autodeterminare a națiunilor asuprite pâna la despărțire de statul român rezida nu numai in interesul maselor muncitoare ale națiunilor asuprite, ci si in interesul maselor muncitoare românești„.

Tema „imperialismului” romanesc era in concordanta cu una dintre rezoluțiile celei de-a XI-a plenare a Internaționalei Comuniste (martie-aprilie 1931), care se referea la creșterea pericolului de război si de intervenție militara împotriva URSS, PCdR incluzând si Romania in rândul posibililor agresori ai Uniunii Sovietice. Teza este susținuta de Elena Filipovici la următoarea plenara a Cominternului (august-septembrie 1932), când aceasta afirma ca Romania – avanpostul imperialismului occidental la frontierele sovietice – se pregătește sa înceapă o intervenție militara contra URSS.

A doua tema abordata de Danieluk-Stefanski este cea a social-fascismului, in simbioza cu o alta rezoluție a aceleiași plenare a Kominternului. Astfel, principalul adversar al PCdR este identificat in social-democrația românească, etichetata ca social-fascism.

„Social-democrația, afirma Alexandr Danieluk-Stefanski, este principalul sprijin al burgheziei in randurile clasei muncitoare, asa ca impotriva social-democratiei trebuie indreptata principala lovitura a partidului„.

In concluzie, social-democrația europeana si influenta exercita asupra muncitorilor, devine inamicul numărul unu al Kominternului si, automat, al PCdR, cu toate ca situația social-economica si politica din Romania era substantial diferita de cea din alte state europene.

Acestea au fost si principalele direcții de actiune ale PCdR, asemeni celorlalte partide „frățești” din Europa, pe toata durata in care Alexandr Danieluk-Stefanski a fost la conducerea partidului. Scopul principal rămăsese acela de a transforma partidul „dintr-o organizație relativ mica intr-un partid proletar de masa„, obedient Kominternului si politicii sale. Danieluk-Stefanski nu a mai apucat zilele „partidului proletar de masa” – Îndepărtat de la conducerea PCdR in decembrie 1934, va fi executat trei ani mai târziu de NVKD, in timpul Marii Epurări.

NUME CONSPIRATIVE

Asemeni unor agenți secreți, sau unor membrii ai unei „secte” interzise, comuniștii au avut, cu precădere in perioada interbelica, mai multe nume conspirative (pe lângă practica schimbării numelui real si romanizarea acestuia, pentru o rezonanta mai plauzibila, utilizata de cei de alta etnie care acționau in Romania).

Aceasta tactica Kominternista, a camuflării de identitate, a fost impusa tuturor activiștilor comuniști, numele conspirative fiind folosite inclusiv atunci când aceștia operau in Uniunea Sovietica. Astfel, la rândul lui, si Alexandr Danieluk-Stefanski a fost, in diferite momente, Gorun, Gorn, Zenon sau Alek (toate fiind nume conspirative).

[1] Marin C. Stănescu, Stânga politică din România în anii crizei (1929-1933), p.81

citește si

SECRETARII GENERALI AI PCdR, DESPRE MISIUNEA PARTIDULUI COMUNIST – Vitali Holostenco