| TOATE DISCURSURILE PRESEDINTELUI SUA, J.F. KENNEDY
9 ianuarie 1961: Discursul „Orașul de pe deal”
Am primit cu bucurie această ocazie de a mă adresa acestui organism istoric și, prin intermediul dumneavoastră, oamenilor din Massachusetts, cărora le sunt profund îndatorat pentru o viață întreagă de prietenie și încredere.
Timp de paisprezece ani mi-am pus încrederea în cetățenii din Massachusetts, iar aceștia mi-au răspuns cu generozitate, punându-și încrederea în mine.
Acum, în vinerea următoare, îmi voi asuma responsabilități noi și mai ample. Dar nu mă aflu aici pentru a-mi lua rămas bun de la Massachusetts.
Timp de patruzeci și trei de ani – fie că am fost la Londra, la Washington, în Pacificul de Sud sau în altă parte – aceasta a fost casa mea; și, cu voia lui Dumnezeu, oriunde voi servi, aceasta va rămâne casa mea.
Aici s-au născut bunicii mei – aici sper că se vor naște și nepoții mei.
Nu vorbesc nici din falsă mândrie provincială, nici din lingușeală politică. Pentru că niciun om care urmează să ocupe o funcție înaltă în această țară nu poate fi vreodată indiferent față de contribuția pe care acest stat a avut-o la măreția noastră națională.
Liderii săi au modelat destinul nostru cu mult înainte ca marea republică să se nască. Principiile sale ne-au călăuzit pașii atât în vremuri de criză, cât și în vremuri de liniște. Instituțiile sale democratice – inclusiv acest organism istoric – au servit ca faruri pentru alte națiuni, precum și pentru statele noastre surori.
Pentru că ceea ce Pericle le-a spus atenienilor a fost mult timp adevărat pentru această comunitate: „Noi nu imităm – pentru că suntem un model pentru alții.”
Și astfel duc cu mine din acest stat, până la acea înaltă și singuratică funcție la care voi succede acum, mai mult decât amintirile plăcute ale unor prietenii ferme. Calitățile durabile ale statului Massachusetts – firele comune țesute de pelerini și puritani, de pescari și fermieri, de yankei și imigranți – nu vor fi și nu ar putea fi uitate în conacul executiv al acestei națiuni.
Ele sunt o parte inseparabilă a vieții mele, a convingerilor mele, a viziunii mele asupra trecutului și a speranțelor mele pentru viitor.
Permiteți-mi să ilustrez: În ultimele șaizeci de zile, am avut sarcina de a construi o administrație. A fost un proces lung și deliberat. Unii au recomandat o mai mare rapiditate. Alții au sfătuit teste mai expeditive.
Dar eu am fost ghidat de standardul pe care John Winthrop l-a stabilit în fața colegilor săi de pe nava amiral Arbella acum trei sute treizeci și unu de ani, când și ei s-au confruntat cu sarcina de a construi un nou guvern la o frontieră periculoasă.
„Trebuie să ne gândim întotdeauna”, a spus el, „că vom fi ca o cetate pe un deal – ochii tuturor oamenilor sunt ațintiți asupra noastră.”
Astăzi, ochii tuturor oamenilor sunt cu adevărat ațintiți asupra noastră, iar guvernele noastre, în fiecare ramură, la fiecare nivel, național, statal și local, trebuie să fie ca o cetate pe un deal, construită și locuită de oameni conștienți de marea lor încredere și de marile lor responsabilități.
Pentru că pornim într-o călătorie în 1961 nu mai puțin periculoasă decât cea întreprinsă de Arabella în 1630. Ne angajăm în sarcini de stat nu mai puțin impresionante decât cea de a guverna colonia Massachusetts Bay, asediată cum era atunci, de teroare în exterior și dezordine în interior.
Istoria nu va judeca eforturile noastre – și un guvern nu poate fi ales – doar pe baza culorii, a credinței sau chiar a apartenenței la un partid. Nici competența, loialitatea și statura, deși sunt esențiale în cea mai mare măsură, nu vor fi suficiente în vremuri ca acestea.
Căci celor cărora li se dă mult, li se cere mult. Și când, la o dată viitoare, înalta curte a istoriei ne va judeca pe fiecare dintre noi – înregistrând dacă în scurta noastră perioadă de serviciu ne-am îndeplinit responsabilitățile față de stat – succesul sau eșecul nostru, indiferent de funcția pe care o deținem, va fi măsurat prin răspunsurile la patru întrebări:
În primul rând, am fost cu adevărat oameni curajoși – cu curajul de a ne înfrunta dușmanii – și curajul de a ne înfrunta, atunci când este necesar, asociații – curajul de a rezista presiunii publice, precum și lăcomiei personale?
În al doilea rând, am fost cu adevărat oameni cu judecată – cu o judecată perspicace asupra viitorului, dar și asupra trecutului -, asupra propriilor noastre greșeli, dar și asupra greșelilor altora – cu suficientă înțelepciune pentru a ști că nu știam și cu suficientă sinceritate pentru a recunoaște acest lucru?
În al treilea rând, am fost noi cu adevărat oameni integri – oameni care nu au fugit niciodată de principiile în care credeau sau de oamenii care credeau în ele – oameni care credeau în noi – oameni pe care nici câștigul financiar, nici ambiția politică nu i-au putut deturna vreodată de la îndeplinirea misiunii noastre sacre?
În cele din urmă, am fost cu adevărat oameni dedicați – cu o onoare care să nu fie ipotecată față de nici un individ sau grup, și care să nu fie compromisă de nici o obligație sau scop privat, ci dedicată exclusiv servirii binelui public și interesului național.
Curaj – judecată – integritate – devotament – acestea sunt calitățile istorice ale Bay Colony și Bay State – calitățile pe care acest stat le-a trimis în mod constant în această cameră de pe Beacon Hill, aici în Boston, și în Capitol Hill, la Washington.
Și acestea sunt calitățile care, cu ajutorul lui Dumnezeu, acest fiu al statului Massachusetts, speră că vor caracteriza comportamentul guvernului nostru, în cei patru ani furtunoși care urmează.
Cu umilință Îi cer ajutorul în acest demers – dar conștient că pe pământ voința Sa este făcută de oameni. Vă cer ajutorul și rugăciunile dumneavoastră, în timp ce mă angajez în această nouă și solemnă călătorie.
January 9, 1961: „City Upon a Hill” Speech
I have welcomed this opportunity to address this historic body, and, through you, the people of Massachusetts to whom I am so deeply indebted for a lifetime of friendship and trust.
For fourteen years I have placed my confidence in the citizens of Massachusetts—and they have generously responded by placing their confidence in me.
Now, on the Friday after next, I am to assume new and broader responsibilities. But I am not here to bid farewell to Massachusetts.
For forty-three years—whether I was in London, Washington, the South Pacific, or elsewhere—this has been my home; and, God willing, wherever I serve this shall remain my home.
It was here my grandparents were born—it is here I hope my grandchildren will be born.
I speak neither from false provincial pride nor artful political flattery. For no man about to enter high office in this country can ever be unmindful of the contribution this state has made to our national greatness.
Its leaders have shaped our destiny long before the great republic was born. Its principles have guided our footsteps in times of crisis as well as in times of calm. Its democratic institutions—including this historic body—have served as beacon lights for other nations as well as our sister states.
For what Pericles said to the Athenians has long been true of this commonwealth: „We do not imitate—for we are a model to others.”
And so it is that I carry with me from this state to that high and lonely office to which I now succeed more than fond memories of firm friendships. The enduring qualities of Massachusetts—the common threads woven by the Pilgrim and the Puritan, the fisherman and the farmer, the Yankee and the immigrant—will not be and could not be forgotten in this nation’s executive mansion.
They are an indelible part of my life, my convictions, my view of the past, and my hopes for the future.
Allow me to illustrate: During the last sixty days, I have been at the task of constructing an administration. It has been a long and deliberate process. Some have counseled greater speed. Others have counseled more expedient tests.
But I have been guided by the standard John Winthrop set before his shipmates on the flagship Arbella three hundred and thirty-one years ago, as they, too, faced the task of building a new government on a perilous frontier.
„We must always consider,” he said, „that we shall be as a city upon a hill—the eyes of all people are upon us.”
Today the eyes of all people are truly upon us—and our governments, in every branch, at every level, national, state and local, must be as a city upon a hill—constructed and inhabited by men aware of their great trust and their great responsibilities.
For we are setting out upon a voyage in 1961 no less hazardous than that undertaken by the Arabella in 1630. We are committing ourselves to tasks of statecraft no less awesome than that of governing the Massachusetts Bay Colony, beset as it was then by terror without and disorder within.
History will not judge our endeavors—and a government cannot be selected—merely on the basis of color or creed or even party affiliation. Neither will competence and loyalty and stature, while essential to the utmost, suffice in times such as these.
For of those to whom much is given, much is required. And when at some future date the high court of history sits in judgment on each one of us—recording whether in our brief span of service we fulfilled our responsibilities to the state—our success or failure, in whatever office we may hold, will be measured by the answers to four questions:
First, were we truly men of courage—with the courage to stand up to one’s enemies—and the courage to stand up, when necessary, to one’s associates—the courage to resist public pressure, as well as private greed?
Secondly, were we truly men of judgment—with perceptive judgment of the future as well as the past—of our own mistakes as well as the mistakes of others—with enough wisdom to know that we did not know, and enough candor to admit it?
Third, were we truly men of integrity—men who never ran out on either the principles in which they believed or the people who believed in them—men who believed in us—men whom neither financial gain nor political ambition could ever divert from the fulfillment of our sacred trust?
Finally, were we truly men of dedication—with an honor mortgaged to no single individual or group, and compromised by no private obligation or aim, but devoted solely to serving the public good and the national interest.
Courage—judgment—integrity—dedicationthese are the historic qualities of the Bay Colony and the Bay State—the qualities which this state has consistently sent to this chamber on Beacon Hill here in Boston and to Capitol Hill back in Washington.
And these are the qualities which, with God’s help, this son of Massachusetts hopes will characterize our government’s conduct in the four stormy years that lie ahead.
Humbly I ask His help in that undertaking—but aware that on earth His will is worked by men. I ask for your help and your prayers, as I embark on this new and solemn journey.
AMINTIRI DIN COMUNISM 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.