Născut la 12 februarie 1809 într-o familie extrem de săracă, Abraham Lincoln a fost (cel de-al 16-lea) președinte al Statelor Unite ale Americii, în cea mai critica perioada morală, constituțională și politică din evoluția SUA, si primul președinte american ucis în exercițiul funcției (d. 15 aprilie 1865, în urma unui asasinat).
Lincoln – căsătorit, in 4 noiembrie 1842, cu Mary Todd (23 de ani, n. 13 decembrie 1818, Lexington, Kentucky – d. 16 iulie 1882, Springfield, Illinois), fiica unui bogat proprietar de sclavi [1], devenită ulterior („o ambițioasă și polarizantă”) Primă doamnă a SUA -, a făcut parte dintre fondatorii Partidului Republican (1856) si a militat pentru desființarea sclaviei.
Mary Todd – o femeie decisă, vocală si instruită (caracterizată, de anumite opinii, drept „crudă”, „avară”, și „rece ca o bucată de gheață”) l-a sprijinit moral si i-a fost consilier. „Nimeni dintre cei care care au urmărit îndeaproape ascensiunea politică a lui Lincoln nu s-ar putea îndoi de rolul ei central„. Astăzi, titra in mai 2019, The Washington Post, „dacă numele Hillary – sau Michelle sau Nancy – dansează pe buzele tale, atunci aruncă-ți privirea înapoi, acum 150 de ani, către Mary.”
După cum a spus cândva un partener de avocatură, Lincoln era, ‘la inimă”, „un om sumbru – un om trist. Soția lui l-a făcut președinte.” De altfel, susține acesta, reacția lui Lincoln la victoria campaniei din 1860 spune totul: „Mary, Mary, suntem aleși!” („A Self-Made Man, The Political Life of Abraham Lincoln” Vol. I, 1809–1849)[2]
În perioada dintre alegerea lui Abraham Lincoln ca președinte, în noiembrie 1860, și ceremonia de inaugurare care s-a desfășurat patru luni mai târziu (in 1861), milioane de oameni din statele libere din Nord au ajuns la concluzia că este necesar să se împotrivească proprietarilor de sclavi. Un istoric a scris recent că „în timpul acestei crize, cetățenii statelor libere au definit natura fundamentală a Uniunii Americane, o sarcină la care strămoșii lor revoluționari s-au opus în mod tragic. ” [Lincoln şi decizia în favoarea războiului, Russell McClintock (Chapel Hill, 2008)]
Proprietarii de sclavi nu au acceptat însă o președinție pe care nu o aveau sub control, iar Curtea Supremă era dominată, sub conducerea judecătorului Roger Taney – autorul deciziei Dred Scott -, de o majoritate care susținea sclavia.
Spre sfârșitul Războiului Civil, Karl Marx si Abraham Lincoln au purtat o corespondenta. Desi ii despărțea un ocean, vederile lor erau similare. Erau partizani ai cauzei Uniunii în Marea Britanie. Ei au înțeles, din cea mai timpurie etapă a conflictului din America, că un compromis cu Sudul nu era posibil. In 1858, Abraham Lincoln a prezis că Uniunea nu ar putea supraviețui intr-o formula de compromis, „semi-sclavagistă” și „semi-liberă”, dar nu s-a așteptat ca „dominația sclavagistă”, atât de intransigentă, să poată fi spulberată în doar câțiva ani.
In octombrie 1861, referindu-se la Războiul de secesiune, Marx declara, la rândul sau: „Lupta actuală dintre Sud şi Nord nu este nimic altceva decât o luptă între două sisteme sociale, sistemul sclavagist și sistemul de muncă liberă. Lupta a izbucnit deoarece cele două sisteme nu mai pot coexista pașnic pe continentul Nord American si poate fi încheiată doar cu victoria unui singur sistem”.
Karl Marx, mai 1861 
Abraham Lincoln 1861, Source – Library of Congress
În septembrie 1862, Proclamația de emancipare a lui Lincoln a transformat desființarea sclaviei din Sud într-un scop al războiului și i-a determinat pe britanici să nu intervină. La 22 septembrie 1862, acesta a decretat liberi toți sclavii din toate statele Confederației, care nu erau încă sub controlul Uniunii. Al doilea decret al Proclamației, emis la 1 ianuarie 1863, a precizat statele în care primul decret era valabil. Lincoln a emis decretul in calitate de „Comandant Suprem al Forțelor Armate” conform articolului II, secțiunea 2 din Constituția Statelor Unite. În fapt, Proclamația a însemnat un angajament al Uniunii de a desființa sclavia.
Doi ani mai târziu, în noiembrie 1864, Marx i-a adresat lui Lincoln o scrisoare, în care felicita poporul american pentru realegerea sa, ca președinte. „Dacă rezistenţa faţă de puterea sclaviei a fost cuvântul de ordine la prima Dumneavoastră alegere, la cea de-a doua alegere, strigătele triumfătoare de război înseamnă moartea sclaviei”.
„Oamenii muncii din Europa au certitudinea că, așa cum războiul de independență al SUA a inițiat o nouă eră pentru clasa de mijloc, la fel o va face, pentru cei ce muncesc, si războiul împotriva sclaviei. Ei consideră că se afla in fata unei noi epoci în care Abraham Lincoln, un fiu al clasei muncitoare, va conduce destinele țarii sale in lupta pentru salvarea unei rase înlănțuite și reconstrucția societății mondiale” - Karl Marx, in „Nota Asociației Internaționale a Muncitorilor, către Abraham Lincoln, președintele Statelor Unite ale Americii”, noiembrie 1864 [3]
De altfel, se pare ca influenta teoriilor lui Karl Marx asupra lui Lincoln a fost substanțială. In decembrie 1861, pentru mesajul sau de Anul nou, cel de-al 16 președinte al Americii, Abraham Lincoln, nu a ales un monolog despre unitate sau libertate, ci o meditație de 800 de cuvinte, asupra a ceea ce Chicago Tribune a intitulat sugestiv „Capital Versus Labour:”[4]:
„Capitalul este doar rodul muncii și nu ar fi putut exista niciodată dacă munca nu ar fi existat mai întâi. Munca este superioara capitalului și merită cea mai înaltă considerație.” (3 decembrie 1861: First Annual Message, PRESIDENTIAL SPEECHES | ABRAHAM LINCOLN PRESIDENCY)
Războiul Civil s-a încheiat la 9 aprilie 1865, odată cu capitularea armatei lui Robert E. Lee, la Appomattox. Cinci zile mai târziu, în Vinerea Mare, Lincoln a fost asasinat.
Împușcat în cap în seara de 14 aprilie 1865 (de un cunoscut actor al vremii John Wilkes Booth), în timp ce se afla in loja teatrului Ford din Washington, DC, președintele a intrat ulterior in coma si, la numai câteva ore după aceea, a murit (15 aprilie).
Asasinatul, care a avut loc în contextul sfârșitului războiului civil american, a făcut parte dintr-o conspirație mai mare, pusa la cale de Booth, menită să reînvie cauza confederată prin eliminarea celor mai importanți trei oficiali ai guvernului Statelor Unite. Initial, planul care prevedea ca Lincoln sa fie răpit, a fost schimbat: conspiratorii Lewis Powell și David Herold au fost desemnați să-l omoare pe secretarul de stat William H. Seward, iar George Atzerodt a fost însărcinat cu uciderea vicepreședintelui Andrew Johnson. Dincolo de moartea lui Lincoln, complotul a eșuat: [5]
Potrivit lui Ward Hill Lamon, cu trei zile înainte de moartea sa, Lincoln ar fi avut o premoniție; președintele ar fi relatat celor apropiați un vis, în care se făcea ca ratacea singur prin Casa Albă, in căutarea unui loc din care auzise sunete de jale.
„Am continuat până am ajuns la Camera de Est, în care am intrat.” – ar fi spus Lincoln. „Acolo am întâmpinat o surpriză dezgustătoare. În fața mea era un catafalc, pe care stătea un cadavru înfășurat în veșminte funerare. În jurul ei erau staționați soldați care acționau ca gardieni; și era o mulțime de oameni, care priveau cu tristețe cadavrul, a cărui față era acoperită, alții plângând jalnic. „Cine este mort în Casa Albă?” I-am cerut unuia dintre soldați: „Președintele”, a fost răspunsul său; „a fost ucis de un asasin”.
Scriind în numele Asociației Internaţionale a Muncitorilor, Karl Marx a deplâns moartea lui Lincoln, unul „dintre puținii oameni care au reușit să devină mari, fără a înceta să fie buni.”
Alte opinii susțin ca legătura dintre Karl Marx si Abraham Lincoln nu este plauzibila; invocând faptul ca, in general, Lincoln era interesat de teoriile economice si citea o serie de carti de specialitate, nu numai filosofia lui Marx.
In sprijinul acestor argumente, Institutul American de cercetări economice (AIER) a publicat in iulie 2019, un articol in care se arata ca „Marx nu a publicat primul volum al tratatului său, „Capital”, până în 1867, la doi ani după ce Lincoln a fost asasinat. Scrierile sale anterioare despre relația dintre capital și muncă au apărut în principal în puncte de vânzare europene obscure, cu puțină circulație în America de Nord, și chiar și Manifestul comunist din 1848 a trecut aproape complet neobservat în lumea vorbitoare de limbă engleză până după 1870.„
Desigur – notează, in replica, tot in iulie 2019, The Washington Post -, „Lincoln nu a fost nici socialist, nici comunist, nici marxist […] Dar Lincoln și Marx – născuți la doar nouă ani distanță – erau contemporani. Au avut mulți prieteni comuni, și-au citit lucrările și, în 1865, au făcut schimb de scrisori.
Karl Marx și Abraham Lincoln au schimbat scrisori spre sfârșitul Războiului Civil. Deși despărțiți de mult mai mult decât un ocean, au fost de acord asupra cauzei „muncii libere” (munca liber consimțită) și a nevoii urgente de a pune capăt sclaviei.
În introducerea sa din „An Unfinished Revolution: Karl Marx and Abraham Lincoln Paperbac (2011) – volum care cuprinde atât corespondenta dintre Lincoln si Marx, cat si extrase din presa americana de stânga (precum „Woodhull and Claflin’s Weekly„) -, Robin Blackburn susține că răspunsul lui Lincoln la mesajele lui Marx a atras atenția asupra importanței comunității germano-americane și a rolului comuniștilor internaționali în opunerea recunoașterii europene a Confederației.
Blackburn subliniază influenta covârșitoare a Internaționalei in epoca. „Idealurile comunismului, exprimate prin Asociația Internațională a Muncitorilor, au atras mii de susținători de pe întreg cuprinsul Americii, contribuind decisiv la răspândirea ideii si convingerii ca durata muncii trebuia sa fie redusă la opt ore pe zi. Blackburn arată cum IWA (International Workers Association) din America – organizație născuta în urma Războiului Civil – a încercat să radicalizeze revoluția neterminată a lui Lincoln și să promoveze drepturile celor ce munceau, unind albi cu negrii, bărbați cu femei, nativi cu emigranți. IWA a contribuit „la o critică profundă a baronilor tâlhari capitaliști, îmbogățiți în timpul și după terminarea războiului, inspirând revendicările greviștilor si luptele de clasă în deceniile postbelice„.
[1] Socrul lui Lincoln, Roberth Smith Todd, și alți membri ai familiei Todd, erau fie proprietari, fie negustori de sclavi. Lincoln a fost apropiat de familia Todd, pe care o vizita adesea la moșia lor din Lexington.
[2] orig.: „His wife made him President.” Lincoln’s own reaction to his 1860 campaign victory says it all: “Mary, Mary, we are elected!”” („The Washington Post”, 29 mai 2019).
[3] “The workingmen of Europe feel sure that, as the American War of Independence initiated a new era of ascendancy for the middle class, so the American Antislavery War will do for the working classes. They consider it an earnest of the epoch to come that it fell to the lot of Abraham Lincoln, the single-minded son of the working class, to lead his country through the matchless struggle for the rescue of an enchained race and the reconstruction of a social world.” – Karl Marx, “Address of the International Working Men’s Association to Abraham Lincoln, President of the United States of America,” November, 1864.
[4] „Labor is prior to and independent of capital. Capital is only the fruit of labor, and could never have existed if labor had not first existed. Labor is the superior of capital, and deserves much the higher consideration.”
[5] După o evadare dramatică, Booth (n. 10 mai 1838) a fost prins după 12 zile, si ucis pe 26 aprilie 1865, de către sergentul Boston Corbett. Powell, Herold si Atzerodt au fost spânzurați, pentru rolul jucat in conspirație. La rândul ei, Mary Surratt (n.1823 – d. 7 iulie 1865), proprietara stabilimentului in care cei implicați in complot se întâlniseră in prealabil, in diferite rânduri, a fost arestata si judecata de un tribunal militar; desi a pledat nevinovata, a fost condamnata la moarte si spânzurată, devenind astfel prima femeie executată de guvernul federal american.
[6] Robin Blackburn este profesor la Facultatea New School University, New York și la Departamentul de Sociologie al Universității din Essex; fostul editor al revistei New Left Review (1981-1999).
AMINTIRI DIN COMUNISM 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.