In anii ’60-’70, in plin Război Rece, România făcuse o mica breșa in Cortina de Fier si încălzise, in mod surprinzător, relațiile cu „inamicul” de clasa. Vizitele președinților Richard Nixon (2/3 august 1969) și Gerald Ford (2/3 august 1975) erau semne evidente ca sistemele puteau colabora, desigur, mai ales in plan economic, ideologic fiind in continuare, fiecare pe cărarea lui. SUA nu era însă neapărat interesata de partea economica, cât mai degrabă de posibilitatea de a zgândări puțin platoșa URSS, prin aceste sesiuni prietenoase oferite unui membru al Pactului de la Varșovia.
Vizitele au întărit si moralul populației din Romania, care spera ca vor urma vremuri mai bune. Nu peste mult timp, Ceausescu va rarefia din ce in ce mai mult aerul de cvasi-democratie, iar spre finalul anilor ’80, avea sa strângă șurubul atât de tare, încât, in decembrie 1989, cu puțin ajutor din stanga-dreapta, sistemul va ceda definitiv.
Pe 2 august 1975, Gerald Ford sosea, ca si Ceausescu cu o zi înainte, direct de la Helsinki, unde, alături de alți 34 de șefi de state semnase documentul final al Conferinței pentru Securitate și Cooperare în Europa.
In avanpremiera marelui eveniment, pe 22 iulie 1975, ziarul „Scânteia” publica un comunicat de presă: „La inițiativa președintelui Nicolae Ceaușescu și a tovarășei Elena Ceaușescu, președintele SUA, Gerald Ford, și doamna Elisabeth Ford vor face o vizită oficială în România între 2 și 3 august 1975”. Vizita va avea loc la 6 ani de la sosirea primului președinte american în România – Richard Nixon, dar contextul se modificase.
Nicolae Ceaușescu a participat la Conferința pentru Securitate și Cooperare în Europa de la Helsinki, din 30 iulie-1 august 1975, și a semnat, alături de alte 34 de ţări participante, Actul Final de la Helsinki. Pentru statele controlate de Moscova, deci și pentru România, conferința a reprezentat mai degrabă o reuniune cu rol propagandistic, axată pe ideea înțelegerii internaționale. Pentru Occident, pe lângă atingerea unor obiective imediate, a însemnat și premisa liberalizării progresive a regimurilor comuniste din estul Europei. Intr-o întâlnire cu liderii Partidului Comunist Finlandez, Nicolae Ceaușescu descria Conferința pe „un compromis a(l) celor 35 de ţări. Este primul document care se realizează prin consens, având ca obiective lichidarea blocurilor militare și o colaborare largă între toate statele”, remarcând însă ca „nu poate fi o destindere (reala) cu menținerea blocurilor militare”. La Helsinki, statele semnatare au recunoscut frontierele din 1945, încă o victorie a URSS.
După semnarea Actului final al Conferinței de la Helsinki, ale carui urmări s-au tradus in ajutoare financiare si economice din partea Occidentului pentru comunişti, Ceaușescu a urmărit obținerea unei poziții mai vizibile pe scena internaţională şi bararea accesului Kremlinului de a interveni în politica PCR. Niciodată, după 1965, nu s-a pus problema părăsirii Tratatului de la Varșovia sau CAER-ului, si orice manifestare de independență avea loc doar în limitele impuse de regimul comunist .
După Helsinki, următorul punct important pe agenda relațiilor internaționale a fost vizita președintelui american Gerald Ford în România. Imediat a doua zi, pe 2 august 1975, președintele SUA dădea curs invitației, sosind în România, iar momentul a fost marcat, atât de Ford, cât si de Ceausescu, ca un prim pas spre îndeplinirea angajamentelor luate la Conferința de la Helsinki.
In acest context, menționa Scânteia, convorbirile de la București reprezintă „o primă și nemijlocită contribuție practică la transpunerea în viată a acestor deziderate”
La sosirea în ţară, „Scânteia” i-a dedicat lui Gerald Ford un amplu articol, informând cititorii despre educația, formarea profesională si ascensiunea sa politică, precizând, totodată, că „poporul român întâmpină cu sentimente de stimă şi respect sosirea președintelui Gerald Ford şi a doamnei Elisabeth Ford în România.”
Insa, spre deosebire de vizita lui Nixon, care stârnise un val uriaș de entuziasm, prezenta pe străzile capitalei a fost mult redusa. Oamenii își estompaseră speranțele, iar pragul de așteptare scăzuse considerabil. In intervalul dintre cele doua vizite, multi au înțeles că America nu va depune niciun efort pentru ameliorarea situației din ţară.
Cu toate acestea, Scânteia afirma, „este convingerea opiniei publice în ţara noastră că vizita distinşilor oaspeţi, continuarea dialogului la nivel înalt vor contribui la ridicarea pe o treaptă superioară a relaţiilor de prietenie şi cooperare dintre poporul român şi poporul american, la întărirea colaborării bilaterale pe multiple planuri, a conlucrării celor două state, indiferent de deosebirile de orânduire socială, în interesul unor rezolvări constructive ale problemelor majore ale actualităţii” .
Prima întâlnire dintre Gerald R. Ford și Nicolae Ceaușescu avusese loc la Washington, în decembrie 1973, când Ford era vicepreședinte desemnat al SUA, la a doua, tot la Washington, în 1975, Ford era președintele SUA iar întrevederea cu președintele României avusese „rezultate rodnice”.
Intre timp, „relațiile de colaborare româno-americane au înregistrat progrese constante” – scria Scanteia. Acestea „au deschis noi căi în domeniile politic, economic, al științei, tehnicii şi culturii, colaborării celor două ţări în rezolvarea problemelor vieții internaționale, în interesul popoarelor şi al cauzei păcii„.
Relațiile româno-americane se înscriau intr-un cadru politico-juridic, conturat de „Declarația președinților României şi SUA, cu privire la principiile de colaborare” și „Declarația cu privire la cooperarea economică, industrială şi tehnico-ştiinţifică”. Aceste documente, preciza Scânteia, „au statuat ca fundament trainic al relațiilor bilaterale principiile internaționale noi, de egalitate deplină în drepturi, respect al independenţei și suveranității naționale, neamestec în treburile interne, stimă reciprocă, tocmai datorită faptului că aceste principii consemnate în documente şi-au găsit traducere în viaţă”
„Bună ziua, soldați!” – ”Să trăiți, domnule președinte!”
Sâmbătă, 2 august 1975, in jurul orei 16:15, avionul prezidențial american ateriza pe Aeroportul Internațional Bucureşti-Otopeni. Din delegaţia oficială a SUA făceau parte Henry Kissinger (secretar de stat şi asistent al președintelui pentru probleme de securitate națională), Harry G. Barnes Jr. (ambasador extraordinar si plenipotențiar al SUA în Republica Socialistă România), Robert T. Hartman (consilier) și alții.
Ceremonia sosirii pe Aeroportul Otopeni a fost transmisă în direct la radio şi televiziune, iar toată lumea a putut urmări salutul preşedintelui american în limba română, adresat armatei:„Bună ziua, soldaţi!” şi răspunsul acestora:”Să trăiţi, domnule preşedinte!”, moment de mare importanţă.
Pe aeroport, pe lângă reprezentanți de seamă ai Armatei, oficialităţi române şi orchestră, s-au aflat şi aproximativ 8000 de cetăţeni îmbrăcaţi în costum naţional, care fluturau steguleţe americane şi române şi pancarde cu mesaje de prietenie:”Să se dezvolte continuu relaţiile de prietenie şi colaborare dintre România şi SUA, în interesul popoarelor noastre, al clauzei păcii şi înţelegerii internaţionale!”
S-au intonat cele două imnuri de stat şi s-au rostit alocuţiuni, dupa care oaspeţii au descins la Palatul Primăverii, reşedinţa oficială a familie Nicolae si Elena Ceauşescu.
In cuvântarea sa, Ceausescu a mentionat că „vizita are loc a doua zi după încheierea cu succes a Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa. Astfel, vizita se înscrie în mod minunat în spiritul documentelor pe care le-am semnat împreună ieri, la Helsinki, şi prin care am afirmat dorința comună, în numele popoarelor noastre, de a dezvolta colaborarea pe principiul deplinei egalității, al respectului independenţei şi suveranităţii, al neamestecului în treburile interne, al renunţării la forţă şi la ameninţarea cu forţa în soluţionarea problemelor dintre state. Aşa cum am menţionat în declaraţia de la Helsinki, pentru traducerea în viaţă a celor convenite în documentele semnate se impun eforturi susţinute pentru a asigura popoarelor noastre, tuturor națiunilor o lume mai dreaptă şi mai bună, pentru a face ca ai noştri copii, omenirea în general să nu mai cunoască grozăviile razboiului, să trăiască în pace şi prietenie.”
De la Otopeni până la București, avioane ale Forțelor Armate ale Republicii Socialiste România au asigurat escorta de onoare a președintelui Gerald R. Ford, ca o măsură de securitate, ritual care s-a reluat şi la plecarea acestora.
Coloana oficiala a fost salutata de cca 80000 de locuitori ai capitalei, înșirați pe traseu in proporții echilibrate, iar în Piața Scânteii președinții Nicolae Ceaușescu şi Gerald Ford au fost întâmpinați de oficialitățile Consiliului Popular Municipal.
Gheorghe Cioară, primarul capitalei, i-a înmânat președintelui american cheia orașului București, „ca simbol al ospitalității cetățenilor capitalei Republicii Socialiste România, al stimei şi considerenţei faţă de poporul american, faţă de înalții săi reprezentanți, care astăzi ne cinstesc cu vizita lor în capitală.”
Profilat pe statuia lui Lenin, care veghea părintește la binele națiunii, de pe soclul sau din fata Casei Scânteii, Gerald Ford a mulțumit călduros, apreciind prietenia poporului român.
De acolo, alaiul s-a deplasat în Piața Victoriei unde Gerald Ford, asemeni predecesorului sau, Nixon, a dansat împreuna cu Ceausescu o horă.
La 17:30, pe când președinții depuneau coroane de flori la Monumentul Eroilor Patriei, tovarășa Elena Ceaușescu a luat ceaiul cu doamna Elisabetei Ford.
La ora 18:00, la Palatul Republicii, au început convorbirile oficiale între președinți, prilej cu care aceștia au reînnodat firul constructiv al dialogului care avusese loc la începutul verii, la Washington, când Nicolae Ceaușescu vizitase SUA.
Duminica, 3 august 1975, Scânteia oferea detaliile acestei întrevederi: ”Cei doi șefi de stat au relevat cu satisfacție evoluția favorabilă, cursul ascendent al relațiilor bilaterale, în conformitate cu principiile înscrise în Declarația Comună, semnată cu doi ani în urmă de președinții României şi SUA, precum şi cu orientările stabilite în Declarația româno-americană privind cooperarea economică, industrială şi tehnico-ştiinţifică. In spiritul acestor documente importante au fost examinate noi posibilități, modalități și domenii de conlucrare între cele două ţări, în scopul impulsionării colaborării economice, tehnico-ştiinţifice şi culturale, a cooperării în sfera producţiei materiale, a schimburilor comerciale. In context s-a apreciat că așezarea relațiilor economice pe baze nediscriminatorii, ca urmare a ratificării de către Congresul SUA a Acordului Comercial cu România incluzând clauza națiunii celei mai favorizate-este de natură să degreveze şi să stimuleze extinderea acelor relaţii, în folosul reciproc şi cu repercusiuni pozitive asupra ansamblului raporturilor româno-americane corespunzător intereselor ambelor popoare, ale păcii şi cooperării internaționale”. Pe parcursul convorbirilor au fost abordate aspecte ale „actualității internaționale, subliniindu-se că problemele complexe ale contemporaneității işi pot găsi soluționarea justă şi durabilă prin participarea egală în drepturi şi acțiunea unită a tuturor statelor, indiferent de orânduirea lor socială şi de mărimea lor. Întrevederea s-a desfășurat într-o atmosferă de caldă prietenie şi s-a pus accent pe importanţa documentelor semnate la Helsinki și pe respectarea lor.
Totodată, in lumina declarației din 1973, „mai multe probleme umanitare au fost rezolvate„: „Cei doi președinți au notat cu satisfacție faptul ca relațiile bilaterale din domeniile politic, economic, științific, cultural și alte arii de interes s-au dezvoltat şi diversificat in ultimii ani în spiritul principiilor înscrise în Declarația Comună semnata la Washington la 5 decembrie 1973″ si „au salutat” „cu profunda satisfacție” încheierea acordului comercial dintre Republica Socialista Romania si Statele Unite (in vigoare din 3 august 1975). Ei au decis să înceapă negocierile pentru un acord pe termen lung de colaborare economica, industrială si tehnică, precum şi în domeniul agriculturii. S-au discutat şi posibilitățile unui acord bilateral maritim, cat si cele ale unei cooperări in domeniul energiei, inclusiv nucleare.
La ora 20:30, la Palatul Consiliului de Stat, a avut loc dineul oficial oferit de Nicolae Ceauşescu şi Elena Ceaușescu în onoarea președintelui SUA, Gerald Ford și a doamnei Elisabeth Ford, unde au participat mai mulţi oameni de stat români şi toate oficialităţile americane (cca 110 români și 30 străini). S-au rostit toasturi de către ambele părţi, urmate de imnurile de stat. In toastul sau, Nicolae Ceauşescu a vorbit despre clauza națiunii celei mai favorizate, precizând că produsele românești vor beneficia pe piaţa SUA de tratament egal şi drepturi egale cu produsele altor state. In ultimii ani, preciza Ceausescu, schimburile au crescut de aproape patru ori şi trendul va continua. De asemenea, preşedintele României a invitat oaspeţii americani sa revina, în curând, în Romania, într-o vizită mai lungă.
Meniul a constat in preparate românești; pe un fundal muzical in care au răsunat „Rapsodia I” de George Enescu si „Balada” de Ciprian Porumbescu, dar si „My fair lady” de Loew sau „Oklahoma” de Richard Rodgers, s-au servit icre negre „Perle de Dunăre”, șalău de Tulcea gratinat, Galbenă de Odobeşti, Cabernet Sauvignon de Sâmbureşti, Sampanie Jidvei, Coniac Târnave 1932.
Duminica 3 august 1975
A doua zi Nicolae Ceausescu si președintele SUA, Gerald Ford, s-au deplasat cu trenul la Sinaia, fiind ovaționați in toate gările, de cetățeni entuziaști plasați anume la fata locului. In gara Sinaia, înalții oficiali au fost întâmpinați de primar si garda militară cu tradiționala pâine cu sare; au făcut un scurt popas la mânăstirea Sinaia si apoi s-au oprit la Castelul Peleș, reședința fostei monarhii, pentru continuarea convorbirilor oficiale. S-au semnat documente, s-au rostit alocuțiuni, urmate, la ora 13:00, de un dejun si, la ora 14:30, de un program folcloric, apoi au revenit la București.
Cei doi președinți au semnat „Comunicatul comun cu privire la vizita oficială a președintelui SUA, Gerald Ford şi a doamnei Elisabeth Ford în Republica Socialistă România”, si „Instrumentele de ratificare a Acordului privind relațiile comerciale dintre Republica Socialistă România şi SUA”, cat si Procesul verbal de efectuare a schimbului instrumentelor de ratificare.
Înainte de plecare, Nicolae Ceaușescu a oferit înalților oaspeți cadouri, din spectrul obiectelor tradiționale românești. Astfel, președintele SUA, Gerald Ford a primit o ie cu broderie, o maramă din borangic, un serviciu pentru cafea de 12 persoane din porțelan Brâncovenesc, o faţă de masă din pânză cu 12 șervete si un covor. Si lui Henry Kissinger i-a revenit un covor, dar si o vază Amforă din porțelan.
La ora 17:15, pe Aeroportul Otopeni, a avut loc ceremonia plecării oficiale, iar la 17:30 avionul prezidențial a decolat.
PRIMUL PREȘEDINTE AMERICAN LA BUCUREȘTI: Nixon – Ceaușescu, momente cheie
surse
- Fond CC al PCR-Secţia Relaţii Externe, Pachetul 123/1975; 133/1975
- Fondul CC al PCR-Secţia Relaţii Externe-Vizite Interne, Dosarul 11/1975
- “Un cordial bun venit înaltului reprezentant al poporului american!”, Scânteia, nr. 10248, 2 august 1975
- “Începerea convorbirilor oficiale”, Scânteia nr. 10249, 3 august 1975
- “Semnarea documentelor oficiale”, Scânteia, nr. 10250, 5 august 1975
AMINTIRI DIN COMUNISM 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.