In noaptea de 26/27 noiembrie 1940, un grup de legionari înarmați, sub comanda Prefectului Poliției București, col.(rez.) Ștefan Zăvoianu, decimează 64 de deținuți la închisoarea Militară Jilava, cinci dintre cei asasinați fiind foști demnitari ai fostului regim de dictatură carlista. Deținuții comuniști, comasați la subsolul închisorii, nu au fost atacați.
Între victimele menționate şi în procesul intentat asasinilor au figurat Mihail Moruzov, Niki Ştefanescu, generalul Ion Blegliu, generalul Argeşeanu, generalul Gabriel Marinescu, colonelul Anibal Panaitescu, colonelul Ştefan Gherovici, ofiţeri de poliţie şi jandarmi, subofițeri şi funcționari care luaseră parte la reprimarea Mișcării Legionare (Alin Spânu, Istoria Serviciilor de Informaţii contrainformaţii româneşti în perioda 1919-1945, Editura Demiurg, Iași 2010)
Informat despre asasinate, generalul Ion Antonescu s-ar fi arătat indignat și ar fi condamnat orice act de justiție privată. Potrivit polițistului Gheorghe Cristescu, fratele lui Eugen Cristescu, „în urma uciderii lui Gavrilă Marinescu și a altor funcționari superiori din poliţie, această instituție (S.S.I., n.n.) intra în panică, rămânând fără conducere” [1]
„În data de 26 noiembrie 1940, Închisoarea Militară Jilava se afla sub comanda colonelului Opriș, iar paza deținuților, reținuților și condamnaților era asigurată de o gardă legionară. Garda avea 7 posturi în 3 schimburi, un caporal de gardă, un comandant, un planton/3 schimburi în corpul de gardă, plus 4 oameni auxiliari. Personalul gărzii era furnizat în general de Corpul Muncitoresc Legionar. Paza închisorii era asigurată de militari. Echipa de legionari ce urma să schimbe garda din 25/26 noiembrie, având drept comandant pe un anume Ion Tapangea, s-a format în jurul orelor 20, la Prefectura Poliției Capitalei, fiind condusă de comisarul legionar Gheorghe Crețu. Schimbul anterior, din 24/25 noiembrie avea drept comandant pe un anume Constantin Savu, care a rămas în continuare în incinta fortului.
Garda legionară, sub comanda comisarului Gheorghe Crețu s-a deplasat la Jilava, folosind o mașină a poliției. Aceasta a fost însoțită de un autoturism în care se aflau Dimitrie Grozea (Dumitru Groza), comandantul Corpului Muncitoresc Legionar (CML), chestorul legionar Romulus Opriș și de comisarul legionar Pavel Grimalschi. Odată ajunși la Închisoarea Militară Jilava, s-a procedat la predarea-primirea schimbului (schimbarea gărzii), fiecare legionar trecând la post.
În jurul orelor 24, Dimitrie Grozea i-a strâns pe toți legionarii în corpul de gardă, explicându-le că trebuie uciși în acea noapte toți cei 64 deținuți politici, pentru a răzbuna moartea Căpitanului. Ulterior, comisarul legionar Gheorghe Crețu avea să declare că se luase această decizie, deoarece aflaseră că în ziua următoare garda legionară urma să fie înlocuită cu una formată exclusiv din militari. Dimitrie Grozea avea deja o listă cu împărțirea pe celule a legionarilor ce urmau să execute prizonierii.”
„Odată împărțiți, legionarii s-au întors la post, așteptând schimbarea gărzii militare și trecerea rondului. În prealabil, înlăturaseră lacătele de la ușile celulelor. În jurul orelor 1 – 1.30, în urma unui semnal convenit dinainte, un foc de pistol, legionarii au pătruns în celulele repartizate fiecăruia, împușcându-i pe prizonieri. Lista cu legionarii din echipa lui Gheorghe Crețu nu a mai fost afișată în corpul de gardă, așa cum se proceda zilnic la schimbarea gărzii, pentru a nu se afla identitatea asasinilor.
Gheorghe Crețu, în declarația sa, făcută în fața tribunalului afirmă :„ Eu am fost repartizat la celula nr.18. La ora 0.30 s-a auzit semnalul. Am deschis ușa celulei, am comandat “drepți”, după care am tras, executând prin împușcare toți 14 deținuti care se găseau înăuntru. După executare am recunoscut cadavrele următorilor : Panova, Otto Reiner, Bonea Niculescu, Marin Georgescu, Horwath Iuliu, Horwath Victor, Petre Tudor, Bobocea Gh., Vârfureanu, Malenschi Gh. și frații Bileca (doi). Ceilalți doi nu i-am cunoscut. Repet că execuția am făcut-o prin împușcare și nu am desfigurat nici un cadavru cu toporul. Execuția s-a făcut cu revolvere automate Mausser, cu care era înarmată garda legionară. Dintre executanți cunosc pe următorii : Romulus Opriș, Grozea Dumitru, Marcu Octavian, Pavel Grimalschi, Popescu Ilarion, Sauciuc Vanghele, Iftimescu Ion, Rădulescu Ilie. […] Execuția a durat aproximativ 10 minute…”
După executarea asasinatelor, legionarii care trebuiau să asigure paza deținuților, au părăsit posturile și s-au întors în București.
În data de 28 noiembrie 1940, un comunicat oficial a fost publicat în presă :
„În noaptea de 26/27 noiembrie, – cu ocazia deshumării osemintelor de la Jilava, – legionarii care lucrau la această deshumare, – au pătruns în închisoare și au împușcat pe unii dintre deținuții politici aflați acolo și considerați ca autorii principali ai crimelor săvârșite împotriva Căpitanului și a legionarilor, – sub fostul regim.”
La ancheta din 1941, acest comunicat se va dovedi fals – fiind evident că nu legionarii care participau la deshumare i-au asasinat pe deținuți. Horia Sima ulterior va susține totuși această idee.”
(text preluat din Ordonanța definitivă a Tribunalului Militar al C.M.C. Judecător de instrucție, Cabinetul Nr.10, Cpt. rez. Ion Răsnovanu.)
PROCESUL ASASINILOR
Asasinii identificați ulterior erau în mare parte ofițeri ai Poliției Legionare care îşi avea sediul la Prefectura Poliţiei Capitalei-toţi numiți în funcţie de fostul Prefect Ştefan Zavoianu-învinuit şi condamnat pentru instigare la asasinat. De asemenea, din cercetările efectuate şi după indiciile adunate alți atentatori erau membrii ai Poliției legionare dependente de Ministerul de Interne sau persoane înregimentate în C.M.L .
Sentința şi executarea asasinilor La 9 iulie 1941, Curtea Marțială a Comandamentului Militar al Capitalei, sub președinția prim-președintelui, colonel-magistrat Vasile Gelep, începeau dezbaterile în procesul privind asasinatele săvârşite la Jilava. În cadrul aceluiași proces, au compărut şi acuzații pentru crimele din aceeași noapte de la Prefectura Poliției Capitalei şi din pădurea Balota-Vlăsia, dar şi cei învinuiți de sechestrarea şi de asasinarea profesorilor Nicolae Iorga şi Virgil Madgearu. Cercetările au durat din martie până la 21 iunie 1941.
La data de 21 iunie 1941 a fost data ordonanța definitivă în cauza asasinatelor, iar pe 22 iulie 1941 s-au pronunțat sentințele. Au compărut în faţa Curții 17 acuzați, au lipsit 21 din care 20 dispăruți . Dintre cei acuzați 20 au fost condamnați la moarte, cinci la muncă silnică, 6 la 10 ani, iar 5 au fost achitaţi.
Printre cei condamnați s-au numărat: Ștefan Zăvoianu, fost prefect legionar al Poliției Capitalei, Romulus Opriș, fost chestor legionar, Constantin Orășanu, adjunctul lui Zăvoianu, Tudor Dacu, informator al Poliţiei Legionare din Prahova, Eremia Şocariciu, chestor-şef al poliţiei legionare, Gheorghe Creţu, Marcu Octavian, Savu Constantin, Dumitru Anghel zis Dumitru Lixandru, Anghel Oprea şi Ion Tănăsescu. Execuția a avut loc în ziua de 28 iunie 1941 în Valea Piersicilor, la sud-est de închisoarea Jilava.
(Tiberiu Tănase Feţele Monedei-Mişcarea Legionară între 1941-1948, Bucureşti, Editura Tritonic, 2010 | Şinca, Florin, Din istoria Poliţiei Române, vol. I, cap. 5, Tipografia RCR Print, Bucureşti, 2006)
ISTORIC
După proclamarea Statului Naţional-Legionar, (Legea nr. 550/14 septembrie 1940), prin Decretul-Lege nr.3225/24 septembrie 1940, completat cu Decretul-lege nr. 3263/1940/27 septembrie 1940 pentru funcționarea comisiunilor de anchetă instituite pe lângă Președinția Consiliului de Miniștri și a Comisiunii de judecată, se înființează Comisiunea pentru cercetarea și trimiterea în judecată a celor ce au comis crime și delicte cu prilejul reprimării acțiunilor politice, având ca misiune anchetarea și instrumentarea asasinatelor comise împotriva legionarilor în perioada regimului de dictaturii carliste (24 februarie 1938 – 6 septembrie 1940).
Anumite opinii susțin ipoteza in care inițiativa demersului si arestării marilor vinovați de crimele regimului carlist contra legionarilor i-ar fi aparținut lui Ion Antonescu. Pe de alta parte, cel care ar fi insistat pentru demararea anchetelor ar fi fost Horia Sima, la presiunea legionarilor. Cooptați în cabinetul lui Antonescu la 14 septembrie 1940, aceștia reproșau conducătorului statului că întreține relații cu Nicolae Iorga și Tătărescu, cu generalii Gabriel Marinescu şi Gheorghe Argeșanu şi că temporizează trimiterile în judecată, deși se înțelege că rolul hotărâtor era al Justiției, iar nu al puterii executive, remarca I. Hudiţă (Jurnal politic (1940-1941))
Listele celor învinuiți s-au întocmit la Prefectura Poliției, începând din 27 septembrie 1940, fiind prezentate de Constantin Orăşanu, secretar general al Prefecturii de poliţie, subsecretarului de stat din ministerul de interne, Alexandru Rioşianu, omul de încredere al lui Ion Antonescu, care hotăra cine să fie arestat. (Ordonanţa definitivă a Tribunalului Militar al C.M.C. Judecător de instrucţie, Cabinetul Nr.10, Cpt. rez. Ion Răsnovanu)
Începând din 4 octombrie 1940, pe parcursul a 38 de ședințe, Comisa, formata din trei membrii si președintele Eugeniu Bănescu, Consilier al Curții de Casație, a efectuat 60 de interogatorii şi a consemnat 58 declarații de martori, ancheta derulându-se efectiv până la 26 noiembrie 1940.
Pe 11 octombrie 1940, Comisia emite 33 de mandate de arestare, inclusiv pentru generalii Gavrilă Marinescu, Bengliu şi Argeşanu.
Potrivit familiei lui Marinescu, imediat după abdicare, Carol al II-lea i-ar fi oferit lui Gavrilă cheile unei vile din Florența, Italia, sfătuindu-l cât se poate de clar: „Fugi!” Replica generalului, aşa cum s-a păstrat ea în memoria rudelor, amintește de bravul ofițer: „Sire, m-am născut aici, am luptat pe front, în linia întâi, pentru această ţară. Eu de aici nu plec decât mort!” Din păcate, ea nu se susține – afirma I. Hudiţă – de vreme ce Marinescu a fost arestat exact când se pregătea să fugă din ţară, pe la Ada Kaleh. Joi, 18 septembrie 1940, în cercurile politice deja se anunța prinderea în orașul de pe Bega a lui Gavrilă Marinescu, care încerca să treacă fraudulos în Iugoslavia. „Despre Gavrilă Marinescu se spune că strânsese o avere de milioane de lei din jaf şi crimă. […] Făcând un popas la Băile Herculane, a fost identificat de legionari şi reținut”, scria Horia Sima, fiind mai demn de crezare, având informații din rândul legionarilor. Deci, sub regimul naţional-legionar, libertatea lui Gavrilă n-a ţinut decât două săptămâni.[2]
În afara protecției fizice și informative, Marinescu a arătat obediență fata de Carol al-II-lea, loialitate faţă de Elena Lupescu, si duritate şi radicalism în executarea ordinelor de represiune și asasinat. „Doar Gavrilă Marinescu va rămâne lângă rege, impresionându-l pe acesta prin brutalitate şi servilism” lui Carol al-II-lea [3]
Odată intrat în horă, Marinescu n-a mai putut ieși. Nu a fost singurul. „Ce, crezi că noi suntem miniștri? Suntem în serviciu comandat, suntem simpli executanți. Regele decide totul!” – i-ar fi spus premierul Gh. Tătărescu lui Tancred Constantinescu, în 1937.[4]
Referitor la cei arestați, Constantin Argetoianu consemna:„Generalul Argeşanu, la Jilava, pretinde că nu știa de omorurile din septembrie. Gavrilă Marinescu declară însă că a știut, că la Cotroceni, el, Urdăreanu, Regele şi Argetoianu au urmărit ceas cu ceas telegramele care anunțau execuțiile din județe…”[5].
Potrivit preotului Ştefan Palaghiţă, Gavrilă Marinescu ar fi fost arestat chiar mai devreme, pe 6 septembrie, alături de Bengliu, Argeşanu, Niky Ştefănescu ş.a.[6]
La rândul sau, Mihai Moruzov fusese arestat în seara zilei de 5 septembrie 1940, când se întorcea de la Veneția, și dus la beciul Prefecturii Poliției Capitalei.[7]
Mandatele au fost emise pentru Penitenciarul Văcăreşti, dar col.(rez.) Ştefan Zăvoianu, prefectul legionar al Poliției Capitalei, el însuși o calamitate, a obţinut privarea de libertate la Închisoarea Militară Jilava, unde paza militară era „dublată” de legionari. Ştefan Zăvoianu, unul dintre ofiţerii favorabili restauraţiei carliste, care, după spusa lui Nichifor Crainic, n-a strălucit nici în armată şi nici în presă, „legionar feroce şi autor al tuturor samavolniciilor poliţiei legionare”, a asigurat în mare taină transportarea lui Moruzov, Ştefănescu, Comşa, a foștilor demnitari şi ofiţeri de poliţie, din arestul Prefecturii Poliției la Fortul Jilava [8]
La 22 octombrie 1940, comisia finalizase doar dosarele generalilor Marinescu, Bengliu, colonelului Zeciu şi ale maiorilor Dinulescu şi Macoveanu (care coordonaseră jandarmii implicați in execuția lui Corneliu Zelea Codreanu la Tâncăbești). S-a cerut şi extrădarea din Spania a lui Ernest Urdăreanu; nu s-a reuşit. Din Iugoslavia a fost adus inspectorul de poliţie Vasile Parisianu.
La 18 noiembrie 1940, Ioan Hudiţă constata că s-a hotărât arestarea generalului Argeşanu, a colonelului Ştefan Gherovici (fost director al închisorii Jilava) şi a lui Radu Pascu (fost preşedinte al Curţii de Apel). La această dată se aflau deja încarceraţi la Jilava Gavrilă Marinescu, fostul secretar de stat la Interne Victor Iamandi şi alţii.
Pe 26 noiembrie, un comando legionar a executat sumar un număr de 64 deținuți la Jilava, iar lucrările Comisiei sunt sistate. Deşi Comisia nu a reușit să stabilească ierarhia precisă a responsabilităților, din documentele de arhivă, cuprinzând declarațiile martorilor şi participanților la aceste crime, se poate reconstitui firul acelor evenimente şi de asemenea, se pot deduce responsabilii.
La sfârșitul lunii octombrie, printr-o decizie ministerială, confirmată de un comunicat dat de Horia Sima din 30 noiembrie 1940, se înființează si Poliţia legionară.
Prin decretul 3009 din 8 decembrie 1940, Comisia este desființată.
[7] CAZUL MORUZOV
Mihail Moruzov, fost director al Serviciului Secret de Informații, este arestat în noaptea de 5/6 septembrie 1940, pe când se întorcea de la o consfătuire cu amiralul Canaris, şeful Abwehr-ului, de la Veneția. Mandatul de arestare a fost emis la cererea generalului Ion Antonescu, investit prim ministru cu puteri depline, prin Legea 511/5 septembrie1940 de către Carol al II-lea, care abdica, la pe 6 septembrie, în favoarea fiului său.
TRANSFERUL DE PUTERE: LEGEA nr. 511 din 5 septembrie 1940, pentru investirea Președintelui de Consiliu cu depline puteriIn calitate de șef direct al lui Nicu Ştefănescu (zis Niky), Moruzov era responsabil pentru anchetele derulate sub tortură derulate de acesta, pentru a “smulge mărturisiri” legionarilor arestați. Totodată, Moruzov fusese direct implicat la alcătuirea listei celor 105 căpetenii legionare asasinate în 21/22 septembrie 1939, în cadrul operațiunii ordonate de Carol al II-lea, în replica la asasinarea lui Armand Călinescu.
Pe lângă faptul că distrusese documente de arhivă, Moruzov mai era acuzat şi de abateri grave de la regulamentul SSI, deoarece întocmise un “dosar compromițător” despre Liţa Baranga (82 de ani în 1940), mama lui Ion Antonescu, căreia ii “regizase” un proces de bigamie, proces câștigat de general. Adversar al activităților ilegale derulate de Moruzov, Antonescu strângea de peste un deceniu dovezi asupra conspirațiilor politice ale acestuia în cadrul SSI.
citește si 
„NE-AM IMPRIETENIT CU DRACUL”
Lista deținuților de la Jilava
Internați în 19 celule închise cu lacăt, cu tabele nominale pe ușa, cei 64 de deținuți erau repartizați după cum urmează:
Celula 1: Mihail Moruzov, fost director al SSI. (Serviciul Secret de Informații al Armatei)
Celula 2: col. Ştefan Gherovici.(fost director al închisorii Jilava)
Celula 3 : Victor Iamandi, fost ministru al Justiției, mr. Frederic Damian, slt. Traian Cinghiţă.
Celula 4: gral. Gabriel Marinescu (Gavrilă Marinescu, n. 7 noiembrie 1886, Tigveni – d. 27 noiembrie 1940, Jilava), fost Prefect al Poliției Capitalei.(1930-1937), subsecretar de stat la ministerul de interne (1937), ministru de interne (1939) și ministru al ordinii publice (1939).
Celula 5: col. Vasile Zeciu.
Celula 6 : mr. Alexandru Popescu, mr. Aristide Macoveanu.
Celula 7: gral. Gheorghe Argeşanu, fost prim-ministru, col. Anibal Panaitescu.
Celula 8: mr. Iosif Dinulescu
Celula 9: gral. Ioan Bengliu, fost comandant al Jandarmeriei.
Celula 10: Ion Stănciuc, Constantin Sârbu, Vasile Taşcă, Nicolae Zăinescu, Ştefan Niţu, Vasile Moisescu, Nicolae Bularda, Gheorghe Niculescu, Constantin Popescu, Gheorghe Oancea, Crăciun Neacşu, Petre Gheorghe.
Celula 11: Ichim Gavrilă, Eugen Zugravu, Paraschiv Coman, Ion Balint, Stanciu Lolescu, Gheorghe Comşa, Olimpiu Mărculeţ, Mihai Radu, Nicolae Bărbulescu, Gheorghe Boghici, Dumitru Marin.
Celula 15: Nicu Ștefănescu (zis Niky), fost adjunct al directorului SSI.
Celula 16: mr. Alexandru Blebea
Celula 17: Constantin Bouleţ, Pavel Patriciu, Nicolae Lescenco, Nicolae Bobocea, Marius Boţu, Tudor Miron, Petre Tudor, Dumitru Bileca, Nicolae Bileca, Marin Georgescu, Constantin Culeţcu, Spiru Dumitrescu, Blănuţă Nicolae.
Celula 18: Ion Panova, Bonea Niculescu, Otto Reiner, Laurențiu Constantinescu, Petre Malenschi, Nicolae Găman, Iordănescu Iordache, Iuliu Horwath, Victor Horwath, Mihai Vârfureanu, Virgil Diculescu.
Celula 19. Radu Pascu, lt.-col. Dumitru Niculescu.
În total, 64 de persoane, din care cinci foști demnitari. Cu excepția gen. Gheorghe Argeşanu, toți cei zece ofițeri uciși proveneau din Jandarmerie. Singurul politician era Victor Iamandi, restul fiind subofițeri de poliţie, siguranță şi jandarmi, şi doi civili, studentul Mihail Vârfureanu şi un anume Virgil Diculescu. [inapoi]
[1] (C. Troncotă, Eugen Cristescu asul serviciilor secrete româneşti. Memorii 1916-1944, p. 59)
[2] I. Hudiţă, Jurnal politic (1940-1941), p. 33.
[3] A.M. Stoenescu, Istoria loviturilor de stat din Romania, vol. 3, p. 53.
[4] A. Călinescu, Însemnări politice, p. 351.
[5] C. Argetoianu, Însemnări zilnice, vol.VIII, p. 445. Însemnare din 25 octombrie 1940
[6] Şt. Palaghiţă, Garda de Fier spre reînvierea României, Ed. Roza Vânturilor, Bucureşti, 1993, p. 140. Preot Şt.Palaghiţă:„Personalul poliţienesc a fost mărit, iar Poliţia pusă sub conducerea unui om stricat şi fără suflet, Gavrilă Marinescu” (p. 101);Carol al II-lea a „transformat ţara într-un stat poliţist” (p. 102);„bandele lui Armand Călinescu şi Gavrilă Marinescu îl asasinează mişeleşte pe Codreanu…” (p. 31);la 26 februarie 1937, guvernul a desfiinţat cantinele şi căminele studenţeşti din toate centrele universitare „în urma cererii lui Ştefănescu Goangă şi Gavrilă Marinescu” (p. 26).
[8] C. Troncotă, Eugen Cristescu asul serviciilor secrete româneşti. Memorii 1916-1944, p. 147.
AMINTIRI DIN COMUNISM 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.