Manifestul prin care regele CAROL al-II-lea renunță la tronul României, in favoarea fiului său, Mihai (6 septembrie 1940)

„Români,

Vremuri de adâncă tulburare și îngrijorare trec peste scumpa mea ţară. De acum 10 ani când am luat locul de adâncă răspundere de a fi regele patriei mele, fără răgaz, fără odihnă şi cu cea mai desăvârșită dragoste m-am străduit de a face tot ce conștiința mea îmi poruncea pentru binele României.”

„Azi, zile de vitregie nespusă îndurerează ţara, care se găsește în faţa unor mari primejdii. Aceste primejdii vreau, din marea mea dragoste pentru acest pământ în care am fost născut și crescut, să le înlătur trecând astăzi fiului meu, pe care știu cât de mult îl iubiți, grelele sarcini ale domniei. Făcând această jertfă pentru salvarea patriei, înalț cea mai caldă rugăciune ca ea să fie cât mai folositoare.”

„Lăsând poporului meu pe scumpul meu fiu, rog pe toţi românii să-l înconjoare cu cea mai caldă şi mai desăvârşită credinţă şi dragoste, ca să poată găsi în ele reazimul de care are atâta nevoie greaua-i răspundere ce de azi înainte apasă pe umerii săi fragezi.„

(6 septembrie 1940)

Generalul Ion Antonescu a semnat imediat decretul-lege (LEGE nr. 512 din 6 septembrie 1940, privitor la reglementarea succesiunii la Tronul României a Marelui Voevod Mihai de Alba Iulia): „având în vedere actul de abdicare a M.S. regelui Carol al II-lea”.

În consecință, acesta a fost invitat să depună jurământul. Când a sunat aghiotantul, Mihai încă dormea, iar când a pus mâna pe receptor i s-a comunicat: „Majestatea Voastră este chemată la orele zece în Sala Tronului, pentru a depune jurământul de încoronare” ( Arthur Gould Lee, Crown against sickle, p. 13)

citește si TRENUL LUI CAROL AL-II-LEA, ATACAT DE LEGIONARI LA PLECAREA DIN TARA