SUBORDONAȚI COMINTERNULUI

Publicat pe de

„A fost și el, în acea zi de sâmbătă, condamnat. Șase luni în plus pentru ultraj, pentru că, la auzul pedepsei date lui Tarnovski (n.r. – un comunist polonez parașutat în România sub identitatea falsă de mecanic), s-a adresat Consiliului, spunându-le că se solidarizează cu colegul său. Inimă tânără și generoasă, să ne mai mirăm că i-au mai dat șase luni de închisoare? Va trece vara, va veni toamna și îl va prinde și lapovița. Ceaușescu, cu cei 19 ani ai săi, nu le va putea simți și nu le va vedea, ca altădată, la el, la țară!” – Eugen Jebeleanu, 16 iunie 1936, în ziarul Cuvântul liber, reportaj din sala de judecată de la Brașov, unde Ceaușescu, ilegalist comunist, era judecat, într-un lot de 19 persoane, pentru propagandă comunistă, ca membru al PCdR.

Nicolae Ceausescu, deținut

Ceaușescu a primit doi ani și jumătate de închisoare, 2.000 de lei amendă și un an domiciliu forțat în localitatea natala.

Cu toate ca a militat, in cadrul PCdR (*), pentru destructurarea țării și venirea la putere a partidului unic marionetă, dirijat de la centru (Moscova), in istoriografia comunista din Romania, Ceausescu nu va fi niciodată prezentat ca ceea ce a fost de fapt – un „ilegalist” pro-sovietic, racolat de PCdR, ci ca unul „comunist-naționalist”.

Primul Comitet Central legal al comuniștilor din România (1945) a fost alcătuit, în totalitate,din agenți cominterniști, toți comuniștii din România fiind subordonați directivelor Cominternului.

CEAUȘESCU – TRECUTUL SAU DE „LEGALIST COMUNIST”

Pe fondul marii crize economice, in noiembrie 1933, lucrătorii cizmari din București organizează un protest. Ca participant la eveniment, pe 23 noiembrie Nicolae Ceaușescu este arestat, pentru dezordini de stradă. Având doar 15 ani, după trei zile, Parchetul Judeţean Ilfov il pune în libertate.

La acea data, Ceausescu era întrebuințat de partid mai mult în calitate de curier. În iunie 1934, când, la Craiova, este rejudecat, „procesul ceferiştilor“ condamnați la închisoare după grevele de la Griviţa, Nicolae Ceauşescu împreună cu alţi trei tineri, aduce in instanta listele de subscripţii şi proteste ale muncitorilor în favoarea acuzaților Gheorghiu-Dej, Chivu Stoica, Constantin Doncea, Gheorghe Petrescu si Gheorghe Vasilichi, cerând, în numele semnatarilor, eliberarea acestora. Reţinuţi de poliţie, Ceausescu declară că primise, pentru respectiva activitate, 400 lei. (*1)

Este pus in libertate si din nou arestat, pe 26 august 1934
Ca minor, nu este condamnat, dar i se interzice să mai locuiască în Capitală, fiind trimis acasă, „însoţit de jandarmii satelor din post, până la „vatră” (la Scorniceşti).

In 1935, Ceausescu părăsește ilegal Scorniceștiul şi revine în Capitala. Finanțați de fondurile sovietice sosite în ţară (sub forma Ajutorului Roşu), ascunzându-se în diverse case conspirative, tinerii membrii ai UTC – PCdR pleacă, trimiși de partid, in sudul Olteniei, cu misiunea de a racola alți tineri.

Bucureşti, octombrie 1945. Nicolae Ceauşescu în mijlocul unor delegați la Conferinţa Naţională a P.Cd.R. – secția română a Kominternului. | Cota: 16/1945; Arhiva Institutului de studii istorice şi social-politice de pe lângă C.C. al P.C.R., fondul Fotografii, mapa I/166

Surprins de autorități cu material propagandistic comunist asupra sa, în ianuarie 1936, Ceausescu este arestat în comuna Ulmi (Dâmboviţa). Ancheta s-a desfășurat pe parcursul a patru luni, la Brașov.
În proces au fost implicați 19 comunişti. Andruţă Ceauşescu, tatal lui Nicolae Ceausescu, vine sa solicite tribunalului clemenţă pentru fiul sau, dar atitudinea „fiului” împiedică orice favoare din partea judecătorilor. Conform indicaţiilor primite din partea Cominternului, asemeni altor inculpații comuniști, Ceausescu devine „din acuzat acuzator“
„Cele ce se petrec în sala tribunalului „– spune el – „sunt o judecată „sub un regim fascist“”.
In consecința, primește o pedeapsă de 2 ani închisoare şi 2 000 lei amendă, pentru „deţinere de mijloace de provocaţiune“ şi „participare la asociaţiuni secrete“. La acestea, instanţa mai adaugă sase luni de închisoare, pentru insultă, şi domiciliu obligatoriu la Scorniceşti, timp de un an, după ispășirea pedepsei, la Doftana.(*2). Ceausescu este eliberat pe 8 decembrie 1938.

Nicolae Ceauşescu, alături de un grup de activiști ai Comitetului Judeţean Constanţa al P.C.R., „în cadrul căruia a avut funcții de răspundere”, 1946. De la dreapta spre stânga: Nicolae Ceausescu, Elena Ceausescu, Gheorghe Stoica, Anton Niculescu, secretarul com. Județean Constanta al PCR. | Cota: 7/1947; Anale de istorie nr.1, 1973
(conform „explicațiilor tov. Vilcu Vasile” – general al Securitatii, șef al Direcției de Informații Externe din România DIE în perioada martie 1954 – 16 decembrie 1955.)

În contextul celui dea-l doilea război mondial, autoritățile române declanșează noi arestări în rândurile comuniștilor PCdR. Reuşind să se ascundă,.Nicolae Ceauşescu nu face parte din primul val de arestați, dar este condamnat în absență la trei ani închisoare, plus 20 000 lei amendă (echivalentul amenzii fiind 200 zile de închisoare). În iunie 1940 este prins și închis, până pe 4 august 1944, când este eliberat.

Intrarea armatelor sovietice în România și mișcarea subterană care a urmat conform planurilor și cu sprijinul sovieticilor, îi aduce pe comuniști, în numai trei ani, la putere.

CEAUSESCU PE SCURT

Din 1944 şi până în 1989, Nicolae Ceauşescu va deţine diverse funcții de vârf – in 1965 devenind primul om al României, iar din anii ’70, lider cu puteri absolute.

în 1944 este în fruntea mişcării comuniste de tineret (UTC), în 1945, la 28 de ani, este membru al CC al PCR (1945)
Din 1946 şi până la moarte – deputat în Marea Adunare Naţională
La 32 de ani este general maior (fără să fi făcut o singură zi de armată),
In 1954 este secretar cu probleme organizatorice al CC, de care depind toate promovările în partid.
In 1965, moartea lui Gheorghiu-Dej îl aduce in martie la putere
Ulterior, cu o viteză uluitoare, îi va elimina din funcții pe foştii ilegalişti, înconjurându-se de oameni din generația sa, sau chiar mai tineri, al căror prototip se încadrează în schema noului „revoluționar“
In decembrie, pe fondul revoluției din 1989, după ce respinge, in prealabil, ofertele lui Gorbaciov, este executat la Târgoviște, in urma unui proces înscenat.
–-
(*) Cominternul a patronat, finanţat şi dirijat de la Moscova o armată de agenți – „revoluționari de profesie“, răspândiţi în întreaga Europă, ale cărori limbi de lucru erau rusa, germana şi franceza. Cu menţiunea „strict confidenţial, în Arhivele Cominternului se regăsesc „Regulile de conspirativitate” ale partidului,.aplicate în toate ţările in care acestia erau trimişi, precum şi în relaţiile lor cu „centrul“, sau unii cu alţii în cadrul aceleiaşi filiale. Ca membrii ai PCdR, agenți ai Cominternului, activiștii si ‘ilegaliștii” din Romania, erau automat colaboratori ai secției externe a serviciilor speciale sovietice.(V. o analiză exhaustivă cu exemple elocvente în Cristopher ANDREW & Oleg GORDIEVSKI, KGB – istoria secretă a operaţiunilor sale externe de la Lenin la Gorbaciov, trad. Doina Mihalcea-Ştiucă,Editura All, Bucureşti, 1993).
(*1) Ilarion ŢIU, „Curier plătit al comuniştilor“, în Jurnalul Naţional, ediţie de colecţie, 24 ianuarie 2005, p. 3
(*2) Ilarion ŢIU, Cornel MICU, „Din temniţă la cârma ţării“, în Jurnalul Naţional, ediţie de colecţie, 24 ian.2005, pp. 4-5.
alte surse: V. Ion PETCU, Ceauşescu. Biografie neretuşată, Editura Românul, Bucureşti, 1994, p. 64.

Citește și: