"Președintele François Mitterrand a sosit joi, 18 aprilie, la București pentru o vizită oficială, prima efectuată de către un șef de stat occidental de la căderea lui Nicolae Ceaușescu. A fost întâmpinat la aeroport de președintele român, domnul Ion Iliescu, cu care a luat și cina, după ce s-a întâlnit cu unii intelectuali din opoziție. Domnul Mitterrand urmează să meargă vineri la Iași, în estul țării, înainte de a se întoarce seara la Paris." (Le Monde, 20 aprilie 1991)
„Mitterrand est l’ami de l’assassin!”
Francois Mitterrand a fost primul lider al unui stat occidental care a venit la București (după 1989), in zilele de 18–19 aprilie 1991, la invitatia primului președinte al României post-comuniste, Ion Iliescu, contestat, la acea dată, pentru rolul său din decembrie 1989, dar și datorită tulburărilor interne de răsunet internațional: violențele minerilor chemați de Iliescu să „facă ordine” in capitală, pe 13-15 iunie 1990, reprimarea protestelor stradale, acapararea spațiului mediatic și, in special, a Televiziunii Române „Libere”, agresarea manifestanților care demonstrau pașnic (pe care Iliescu i-a catalogat drept „golani”) și a unora dintre reprezentanții opoziției ș.a.m.d. In consecință, studenții bucureșteni l-au întâmpinat pe președintele francez scandând: ”Francois Mitterrand est l’ami de l’assassin!”
„Cum să le reamintim liderilor români de datoria lor democratică fără a te erija in postura celui care dă lecții sau a te amesteca prea mult în treburile lor? Cum poți să-ți exprimi sprijinul pentru România fără să pară că susții politica echipei la putere? Cum să iei în considerare nemulțumirile opoziției, fără a nega regimului legitimitatea dobândită în timpul alegerilor prezidențiale și legislative din 20 mai 1990? Acestea au fost capcanele care l-au așteptat pe domnul Mitterrand joi, 18 aprilie, din prima zi a vizitei sale de stat în România” – anunța Le Monde, in editorialul intitulat „ROMÂNIA: salutat de demonstrațiile opoziției, Domnul François Mitterrand îi solicită lui Iliescu să „grăbească procesul democratic”„ [1].
Lozincile (români)lor erau jenante: „François Mitterrand este prietenul criminalului” (Iliescu), scria Le Monde. [2]
„Acum”, i-a spus Mitterand omologului său român, domnul Ion Iliescu, în timpul cinei oferite în cinstea sa (scria Le Monde), „trebuie să puneți în aplicare aceste reforme care duc la statul de drept și la piața deschisă … Trebuie să grăbim procesul democratic, să eliminăm autoritarismele, dominația unui partid asupra altora … Aceasta este calea de urmat, trebuie să îi respectăm pe cei care ne combat.” [3]
„AJUTOARE PENTRU ROMÂNI, SAU PENTRU ROMAN?”
Vizita lui Mitterrand avea o dublă semnificație: în primul rând, puncta incercarile României de a depăși consecințele unei politici dictatoriale și de a se apropia de partenerii săi tradiționali din Europa; in al doilea rând, marca intenția Franței de a aprofunda relațiile de cooperare, cu precădere in plan economic. Intenție criticata de unii manifestanți, care au agitat pancarte precum „Merci la France, pardon Mitterrand” („Mulțumesc Franța, îmi pare rău Mitterrand”), si „Aide aux Roumains ou aide a Roman?” („Ajutoare pentru români sau ajutor pentru Roman?”)
Cu un an înainte, la 19 februarie 1990, cotidianul „L’Humanite” anunțase că Petre Roman a avut o întrevedere cu președintele francez Francois Mitterrand. „Dorim un sprijin din partea Franței în domeniul economic” – declara presei șeful Guvernului de la București.
România dorea semnarea unui contract de asociere cu Comunitatea Economică Europeană, iar întrevederea cu președintele francez a facilitat, potrivit lui Petre Roman, şi „înlăturarea neînțelegerilor privind chestiunea Transilvaniei. Cu ocazia vizitei sale în Ungaria, în urmă cu câteva săptămâni, Francois Mitterrand a declarat că această ţară a pierdut teritorii după primul și cel de-al Doilea Război Mondial, o aluzie directă la Transilvania, regiune din nord-vestul României, care făcea parte din Imperiul Austro-Ungar”, titra „L”Humanite”. Același cotidian al comuniștilor francezi menționa, citându-l tot pe Petre Roman, că președintele francez urma să efectueze anul următor (1991), o vizită în România.
„ZILELE REGIMULUI CEAUȘESCU SUNT NUMĂRATE”
Într-un interviu acordat înaintea sosirii sale la București, ziarelor „Adevărul” și „România liberă”, Mitterrand preciza că aceasta este prima vizită a unui președinte francez în România, din 1979 și până atunci. Totodată, spunea Mitterand, este și prima descindere a unui șef de stat occidental, după „evenimentele survenite în România în urmă cu peste un an”, cu referire la ceea ce, oficial, se numește „Revoluția română din decembrie 1989„, pe care Mitterrand s-a ferit însă să o califice ca atare.
Același Mitterrand considera, la finele anului 1989, că zilele regimului Ceaușescu „erau numărate” – o declarație care a provocat destule comentarii și speculații, pe care președintele Franței le-a dezamorsat ulterior, explicând că afirmațiile sale nu făceau aluzie la vreo conspirație mondială, ci la o situație care „ținea de logica faptelor„. Continuitatea unui astfel de regim, precum cel al lui Nicolae Ceaușescu, era de neconceput, in contextul in care regimurile comuniste din Europa „cedaseră deja sub presiunea propriilor popoare”. „În plus, Franța, care întreține de multă vreme relații de prietenie cu poporul român, nu putea să nu perceapă sentimentele reale de dezgust și aspirațiile unui întreg popor”.
PATRU „CHESTIUNI” MORTALE
Poziția lui Francois Mitterrand era extrem de fermă in aceasta privință: el a refuzat explicit să mai onoreze vreo invitație in România lui Ceaușescu, reușind chiar să convingă și alți lideri occidentali să procedeze in mod similar. Potrivit fostului șef al diplomației române, Ștefan Andrei (într-un interviu acordat Jurnalului Național), „a fost de fapt o problemă gravă, (…) creată de serviciile de informații dintre cele două ţări. DST-ul francez nu iartă Securitatea Română, pe Caraman, care, de pe teritoriul Franței a făcut spionaj în favoarea Uniunii Sovietice, procurând de la un funcționar francez de la NATO documente foarte importante legate de submarinele nucleare. Şi cei de la NATO au redus francezilor la jumătate posturile din cadrul organizației Nord-Atlantice. „
„A doua chestiune” – dezvăluia Ștefan Andrei – „era că șeful DST pentru Levant a fost în control în România şi, după ce a coborât din avion, i-a ieşit un camion în faţă şi l-a făcut praf. A treia chestiune: unul dintre bătrânii DST avea o fată căsătorită cu un băiat, cu care avea trei copii. Securitatea i-a băgat ăstuia o femeie frumoasă, şi i-a fotografiat în pielea goală, ăsta s-a sinucis și a rămas femeia cu trei copii. De aceea, la întâlnirea dintre cele două servicii, dacă peste masă își dădeau mâna, pe sub masă își dădeau (la) picioare.”
„A patra problemă a fost cu Haiducu, băiatul unui fost ofițer la SSI trimis în Franța ca să-i omoare pe Paul Goma şi pe Virgil Tănase. DST-ul l-a informat pe Mitterrand, care abordează această problemă public. (…) Eu aranjasem vizita lui Mitterrand în România, am și stabilit când să aibă loc, şi acesta a fost de acord, dar a spus: „Vine Jobert la București, ministrul Economiei” -, îl primesc şi discutăm. Când se întoarce în Franța, declară că a amânat vizita lui Mitterrand la București”.
„Ei, din acel moment, cel mai puternic dușman al lui Ceaușescu în Occident a devenit Franța”.
„MITTERRNAD, LIPSIT DE CARACTER”
Cu toate acestea, conform dezvăluirilor făcute mai târziu de fostul șef al Departamentului Securității Statului (DSS), Gen (r) Iulian Vlad, fostul președinte al României, Nicolae Ceaușescu, ar fi trimis bani pentru a susține campania electorală a lui Francois Mitterrand, în 1988.
„Lui Mitterrand i se pot reproșa multe, […] și a fost un politician mare. Dar, ca mulți alți politicieni mari, lipsit de caracter.„
„România l-a sprijinit foarte mult în ascensiunea lui. Adevărul este că noi, uneori, cădem în extaz și, deseori ne confundăm dorințele cu niște realități, care sunt trecătoare, sau poate chiar nici nu semnifică mare lucru, dar noi le metamorfozăm, le facem să fie crezute, văzute, observate într-o altă lumină. Așa s-a crezut și atunci că, venind Mitterrand, relațiile noastre cu Franța vor fi și mai înfloritoare”, a declarat Iulian Vlad, într-un interviu publicat în „Dosarele Cotidianul”.
El a afirmat că Mitterrand a evitat să vină în România (pe vremea lui Ceaușescu), deși statul român comunist l-a sprijinit financiar în campania sa electorală din 1988.
„În România nu a poposit niciodată, decât după decembrie 1989. Asta cu toate că, repet, România i-a venit nemijlocit în sprijin, inclusiv la alegerile de la ultimul mandat, când România i-a dat un ajutor financiar pe care l-a solicitat, l-a sugerat într-un fel și i l-a solicitat, mai apoi, explicit lui Corneliu Mănescu, care era ambasador la Paris.”
„A fost trimis cu ajutorul respectiv un secretar de stat de la Ministerul de Interne, pe care i l-a pus în mâna ambasadorului și el a fost cel care s-a dus și i l-a înmânat. Sigur, nu s-a făcut caz. […]” – mărturisea Iulian Vlad.
Mitterrand „ne-a atacat deschis, precum la Budapesta„. Însă „Mitterrand a fost si la Kiev, unde a avut întâlnirea cunoscută cu Gorbaciov și cu alții, fiind definitivate niște înțelegeri cu privire la România. Deci, într-un fel, Malta a fost anticipată cu mult înainte, de Mitterrand și Gorbaciov, trecând prin Budapesta, cum spuneam, și prin Kiev. Și, bineînțeles, în mod corespunzător, au acționat puternic pentru subminarea României și serviciile de informații franceze”, a mai spus fostul șef al DSS.
MOBILIZARE RAPIDĂ ȘI COMPLETĂ
Odată Ceausescu înlăturat, Franța își revizuia public opiniile; în 1991, în interviul care preceda sosirea sa în România, Mitterrand sublinia că Franța era „statul occidental care s-a mobilizat cel mai rapid și cel mai complet„, „pentru a-i veni în ajutor României„; la cca un an de la Revoluția din 1989, colaborarea înscria scoruri favorabile, îndeosebi prin prezențele culturale – un post de radio românesc emitea în limba franceză, un post de televiziune studențesc – al Politehnicii bucureştene, TV Sigma, era finanțat de francezi, cu emisiunile TV5 Europe preluate prin satelit din Franța etc).
„Importantul efort de asistenţă din partea Franţei acordat României” – preciza Mitterrand – „se referă la domeniile-cheie pentru modernizarea economiei româneşti: agricultura şi domeniul agro-alimentar, economia de energie, restructurarea siderurgiei şi a mecanicii grele, educaţia; le-am propus autorităţilor române un centru de formare a cadrelor la Bucureşti. Acest efort trebuie să-şi găsească acum o prelungire economică naturală, în încheierea de contracte”
In ciuda politicii duse de România înainte de 1989, schimburile economice s-au redresat ulterior, materializându-se în contracte importante, precum achiziționarea unor avioane Airbus de către România; in plus, Franța viza extinderea cooperării economice în domeniile informaticii, automobilelor, siderurgiei, energiei, telecomunicațiilor, dar și ale turismului și celui agro-alimentar.
In lumina acestei viziuni economice prioritare, esența mesajului președintelui Mitterrand (intr-un discurs ținut în Parlamentul României, subliniat printr-o rundă de aplauze entuziaste) a fost elocventă: „Trebuie să restabilim ceea ce este evident: România se află în Europa și nicăieri altundeva”.
În concluzie, a adăugat Mitterrand, „acuzațiile de genul „Ești prietenul unui asasin” lansate de studenții francofoni ai Institutului Politehnic din București devin secundare. Ele reprezintă pur și simplu mărturia începuturilor unei vieții democratice.„
vezi si 
STENOGRAME ISTORICE – conversația dintre Mihail Gorbaciov și François Mitterrand. 5 iulie 1989
[1]ROUMANIE : accueilli par des manifestations de l’opposition M. François Mitterrand demande à M. Iliescu de ” hâter la démarche démocratique „
[2] Leurs slogans ne s’embarrassaient d’aucune nuance : „François Mitterrand est l’ami de l’assassin ” (Iliescu). „
[3] Et voilà, a-t-il lancé à son homologue roumain, M. Ion Iliescu, lors du dîner offert en son honneur, que vous devez mettre en place ces réformes qui conduisent à l’Etat de droit et au marché ouvert… Il faut hâter, à partir de là, la démarche démocratique, chasser loin de nous les autoritarismes, la domination d’un parti sur les autres… C’est la voie à suivre, il faut respecter ceux qui nous combattent.”
François Marie Adrien Maurice Mitterrand (n. 26 octombrie 1916, Union-Charente, Poitou-Charentes, Franța – d. 8 ianuarie 1996, Paris, Île-de-France, Franța) președinte al Franței între anii 1981-1995, stabilind recordul pentru cea mai lunga perioada, în aceasta funcție, din istoria Franței. În calitate de prim secretar al Partidului Socialist, a fost primul politician de stânga care a preluat președinția sub a cincea republică. Mitterrand si-a început viața politică în dreapta naționalistă catolică. A slujit sub regimul Vichy, alăturându-se, ulterior, Rezistenței, ca simpatizant de stânga și a ocupat in mai multe rânduri funcții ministeriale in a patra republică. Mitterrand s-a opus instituirii de către Charles de Gaulle a celei de-a cincea republici. Deși, uneori, a fost o figură izolată politic, el si-a depășit rivalii pentru a deveni portavocea standard al stângii, la fiecare alegere prezidențială din 1965–1988, cu excepția anului 1969. Contrar unor rapoarte, François Mitterrand nu a devenit niciodată membru formal al Partidului Social Francez (PSF). Cu toate acestea, el a scris articole în ziarul L’Echo de Paris, care dovedeau apropirea sa de PSF. [inapoi]
.
AMINTIRI DIN COMUNISM 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.