STENOGRAME ISTORICE – conversația dintre Mihail Gorbaciov și François Mitterrand. 5 iulie 1989: „Ceaușescu, speriat de democrație”

| VEZI SI ARHIVA STENOGRAME

În această convorbire sinceră și colocvială, Mitterrand și Gorbaciov discută despre condițiile interne și conducerile din România, Bulgaria și Polonia. Spre deosebire de predecesorii săi, Gorbaciov nu deținea controlul asupra țărilor din blocul estic, nefiind nici apărătorul ortodoxiei comuniste. Ambii participanți sunt extrem de critici față de Ceaușescu, pe care Gorbaciov urmează să îl viziteze după plecarea din Paris. Dialogul ilustrează conștientizarea internațională a controlului extins și a represiunii cetățenilor din România lui Ceaușescu. Sunt mai empatici față de Jivkov, deși există un acord tacit că acesta este într-o stare de sănătate fragilă și va trebui să plece. În schimb, Gorbaciov este foarte pozitiv în privința lui Jaruzelski. Printre alte subiecte, liderul sovietic arată un interes pentru o mai bună înțelegere a sistemului politic american, în timp ce Mitterrand oferă o uimitoare evaluare, si anume că, in opinia sa, „Bush, în calitate de președinte, are un dezavantaj foarte mare - îi lipsește cu totul gândirea originală”.[1]
Conversația emana aerul unor schimbări iminente - se vorbește despre revoluții și violență - adica exact ceea ce urma să se întâmple în mai puțin de cinci luni.

5 iulie 1989

Mitterrand: Deci, veți pleca mâine în România. Am apreciat răspunsul despre România pe care l-ați dat în timpul interviului dvs. cu emisiunea TV „Antenne-2” și postul de radio „Europe-1”. (Interviul a avut loc după conferința de presă de la Palatul Élysée din 5 iulie). Dar, în același timp, înțelegem cu toții că România este o adevărată dictatură. Singurul punct neclar este a cui dictatura – a lui Ceaușescu sau a soției sale?

Gorbaciov: Totuși, ar trebui să facem o evaluare realistă a situației. România era o țară agrară înapoiată, iar acum este un stat industrializat și dezvoltat. Provocarea constă în completarea bazei economice și sociale care a fost creată cu o instituție politică adecvată. De exemplu, România a rezolvat complet problema locuinței. Aceasta este o mare victorie.

Dar Ceaușescu este speriat de democrație. Apropo, mi-a spus că măsurile pe care le luăm acum în URSS în cadrul perestroicii, le-a implementat deja în România, acum 10 ani.

Mitterrand: V-a spus asta? România, desigur, ar putea folosi perestroika. Am vizitat România în urmă cu câțiva ani. După aceea nu m-am mai întors niciodată.

Gorbaciov: Ceaușescu probabil „a scris” un întreg plan de acțiuni pentru dumneavoastră.

Mitterrand: Tocmai. Din ce an este secretarul general al Partidului Comunist Român?

Gorbaciov: Din 1965.

Mitterrand: Fiecare putere caută o modalitate de a-și găsi locul în istorie. În plus, și l-am citat deja ieri pe Tacitus, „fiecare om ajunge întotdeauna la limita propriei sale puteri”. De aceea, democrația trebuie să aibă un mecanism de echilibru politic. Contrar lui Ceaușescu, care se împiedică, Teodor Jivkov acționează într-un mod mai inteligent, aș spune chiar mai viclean. De câți ani este la putere?

Gorbaciov: El conduce Partidul Comunist Bulgar de 35 de ani. Îmi amintesc că am fost la întâlnirea sa cu studenții Universității din Sofia. L-au criticat destul de aspru, iar el a continuat să afirme: „Au dreptate în toate privințele”.

Mitterrand: 35 de ani!

Raisa Gorbaciov: Și ați crezut că două mandate prezidențiale în Franța – 14 ani – sunt prea lungi pentru dvs.

Mitterrand (râzând): De asemenea, prea mult. Jivkov are acum aproximativ 80 de ani.

Gorbaciov: Nu-și controlează complet picioarele și mușchii feței. Când îl văd, îmi amintesc de Brejnev. […]

Mitterrand: În trecut, președinții SUA erau stăpânii jocului. Roosevelt și Truman și-au făcut propriile politici externe independente. Prin acuzarea lui Nixon, Congresul și-a luat revanșa. Cu toate acestea, George Bush ar face o politică foarte moderată chiar și fără constrângerea Congresului, deoarece este un conservator. Nu toți conservatorii sunt la fel. Bush, ca președinte, are un dezavantaj foarte mare – îi lipsește cu totul gândirea originală.

Gorbaciov: Procesul politic intern american mă interesează și în ceea ce privește construirea de relații între parlament și președinte. În Italia, de exemplu, relațiile complicate dintre diferite instituții democratice duc uneori la un deficit de concluzii, la întreruperea procesului politic. În țara noastră trebuie să ne concentrăm asupra implementării reformelor radicale. Prin urmare, nu este de dorit ca inițiativa centrului să fie compromisă prin relații dezordonate cu regiunile și cu alte instituții democratice. Trebuie să găsim aici o medie „de aur.” […]

Mitterrand: Pentru o revoluție aveți nevoie de o nouă clasă care să preia puterea în mâinile sale. Decembriștii au putut folosi o puternică explozie populară de nemulțumire, dar nu erau pregătiți să preia puterea și nu a ieșit nimic.

Raisa Gorbaciov: În timpul revoluției franceze a existat multă violență. Numele unor eroi precum Robespierre, Danton și Marat sunt asociate cu teroarea revoluționară. Cred că situația in lume acum este de așa natură încât, atunci când oamenii vor să schimbe regimul, guvernul, nu mai fac apel la revoluție.

Gorbaciov: În Polonia, de exemplu, oamenii vor să evite repetarea evenimentelor din 1980 mai mult decât orice altceva. Apropo, acesta este motivul pentru care drumul lui Jaruzelski către un dialog cu Solidaritatea, Lech Wałęsa și toate forțele politice poloneze câștigă un sprijin larg în rândul polonezilor.

Mitterrand: Folosind metode crude, liderii revoluției franceze au reușit să unească populația împotriva amenințării străine. Au fost foarte eficienți în acest sens. Așa cum era Stalin pe vremea lui.

[1] Source: Archive of the Gorbachev Foundation, Fond 1. Opis 1. On file at the National Security Archive. Translated by Svetlana Savranskaya.

Todor Jivkov Hristov (n. 7 septembrie 1911 – d. 5 august 1998), politician comunist bulgar, lider al Republicii Populare Bulgaria din 4 martie 1954 până in 10 noiembrie 1989.

Wojciech Witold Jaruzelski (n. 6 iulie 1923, Kurów, Polonia- d. 25 mai 2014), unul din cei mai semnificativi reprezentanți ai Tratatului de la Varșovia, cunoscut pe plan mondial pentru reprimarea sângeroasă a protestatarilor sindicatului Solidaritatea, în primul rând, prin impunerea a ceea ce s-a numit legea marțială.