6 iulie 1989 | Discursul lui Mihail Gorbaciov către CE
Stimat președinte, doamnelor și domnilor, vă mulțumesc pentru invitația de a lua cuvântul aici, unul dintre epicentrele politicii și gândirii europene. Putem aprecia această întâlnire ca o dovadă că procesul european este o realitate și că avansează.
Acum că secolul al XX-lea se apropie de sfârșit și perioada postbelică și Războiul Rece devin lucruri din trecut, europenii încep să se confrunte cu ocazia unică de a-și juca rolul în construirea unei lumi noi, un rol demn de istoria lor și potențialul lor economic și intelectual. […]
Victor Hugo a spus: „Va veni o zi când tu, Franța; tu, Rusia; tu, Italia; tu, Marea Britanie; iar tu, Germania – cu toții, cu toate națiunile continentului, veți fuziona strâns, fără să va pierdeți identitatea și originalitatea remarcabilă, într-o societate superioară și să formați o fraternitate europeană. […] – Va veni o zi în care piețele, deschise comerțului și mințile, deschise ideilor, vor deveni singurele câmpuri de luptă.”
Acum nu este suficient doar să afirmăm interdependența și destinele comune ale statelor europene. Ideea unității europene ar trebui regândită colectiv în procesul demersului concertat de către toate națiunile – mari, medii și mici. […]
Ordinele sociale și politice dintr-o țară sau alta s-au schimbat în trecut și se pot schimba în viitor. Dar această schimbare este afacerea exclusivă a oamenilor din acea țară și este alegerea lor. Orice imixtiune în treburile interne și orice încercări de restricționare a suveranității statelor – prieteni, aliați sau orice altele – sunt inadmisibile.
Diferențele dintre state nu sunt înlăturate. Ele sunt, așa cum am spus deja în mai multe rânduri, chiar favorabile – cu condiția, desigur, ca aceasta competiție dintre diferitele tipuri de societate sa fie îndreptată spre crearea unor condiții de viață materiale și spirituale mai bune pentru toți oamenii. […]
În decursul secolelor, Europa a adus o contribuție indispensabilă la politica, economia și cultura mondială și la dezvoltarea întregii civilizații. Rolul său istoric mondial este universal recunoscut și lăudat.
Să nu uităm, totuși, că blestemul sclaviei coloniale s-a răspândit în toată lumea din Europa. Fascismul s-a născut aici. Cele mai devastatoare războaie au început aici. Europa s-ar putea mândri legitim cu realizările sale, dar este departe de a-și fi achitat toate datoriile față de omenire. Acest lucru este încă de făcut. Acest lucru trebuie făcut prin presarea schimbărilor în relațiile internaționale în spiritul umanismului, egalității și justiției, dând un exemplu de democrație și realizări sociale în propriile țări.
Procesul de la Helsinki a inițiat acest imens efort de semnificație mondială. Viena și Stockholm au condus-o către frontiere fundamental noi. Documentele adoptate acolo sunt, până în prezent, cea mai completă expresie a culturii politice și a tradiției morale a popoarelor europene.
Noi toți, participanți la procesul european, trebuie să folosim cât mai deplin condițiile prealabile create de efortul nostru comun. Acest scop este servit de ideea noastră de cămin comun european.
Ideea noastră despre casa comună europeană s-a născut din înțelegerea noilor realități și înțelegerea faptului că continuarea liniară a mișcării de-a lungul căreia relațiile intra-europene s-au dezvoltat până în ultimul sfert al secolului al XX-lea nu se mai potrivește cu aceste realități.
Ideea este legată de restructurarea noastră economică și politică internă, care avea nevoie de noi relații, în primul rând în acea parte a lumii de care aparținem noi, Uniunea Sovietică și cu care am fost legați de secole.
De asemenea, am luat în considerare faptul că povara imensă a armamentelor și atmosfera de confruntare nu numai că au împiedicat dezvoltarea normală a Europei, dar, în același timp, au împiedicat țara noastră să se alăture procesului european din punct de vedere economic, politic și psihologic și ne-a deformat dezvoltarea.
Acestea au fost motivele care ne-au determinat să ne revitalizăm politica europeană, care, de altfel, a fost întotdeauna importantă pentru noi.
Probleme referitoare atât la arhitectura unei „case comune”, cât și la metodele de construire a acesteia, precum chiar și la „mobilarea” acesteia, au fost abordate recent în cadrul întâlnirilor cu liderii europeni. Conversațiile cu președintele François Mitterrand pe acest subiect la Moscova și la Paris au fost, de asemenea, fructuoase și destul de ample.
| vezi si STENOGRAME ISTORICE – conversația dintre Mihail Gorbaciov și François Mitterrand, 6 decembrie 1989
Astăzi nu susțin că am un plan gata făcut pentru o astfel de „casă”. În schimb, voi vorbi despre ceea ce, în opinia mea, este punctul principal – și anume, necesitatea unei restructurări a ordinii internaționale în Europa pentru a aduce în prim plan toate valorile europene și a face posibilă înlocuirea echilibrului tradițional de forțe cu un echilibru de interese.
Dar ce presupune asta? Să luăm, mai întâi, problemele legate de securitate. […]
Filozofia conceptului de „casă europeană comună” exclude probabilitatea unei ciocniri armate și însăși posibilitatea utilizării forței sau a amenințării cu forța – alianță împotriva alianței, în interiorul alianțelor, oriunde. Această filozofie sugerează că o doctrină a reținerii ar trebui să înlocuiască doctrina descurajării. Acesta nu este doar un joc de cuvinte, ci logica dezvoltării europene determinată de viața însăși. […]
Dacă securitatea este fundamentul casei comune europene, cooperarea multiplă este suprastructura sa.
Un dialog interstatal intens – bilateral și multilateral – a devenit un semn al noii situații din Europa și din lume în ultimii ani. Gama de acorduri, tratate și alte înțelegeri a fost extinsă considerabil. Consultările oficiale pe diverse probleme au devenit o caracteristică a vieții.
Primele contacte s-au format între NATO și organizația Tratatului de la Varșovia, CE și CMEA, ca să nu mai vorbim de multe organizații politice și publice din ambele părți ale Europei. […]
Necesitatea unei a doua conferințe similara celei de la Helsinki devine din ce în ce mai actuală. Este timpul ca generația actuală de lideri din țările europene, Statele Unite și Canada, să discute, în afară de cele mai presante probleme, cum vizualizează etapele ulterioare ale mișcării către comunitatea europeană a secolului XXI.
În ceea ce privește conținutul economic al casei europene, considerăm că este reală, deși nu imediată, perspectiva formării unui vast spațiu economic de la Atlantic la Ural, cu un grad ridicat de interdependență între părțile sale estice și occidentale.
Tranziția Uniunii Sovietice către o economie mai deschisă are o importanță fundamentală în acest sens. Și nu numai pentru noi înșine – pentru îmbunătățirea eficienței economiei naționale și satisfacerea cerințelor consumatorilor. Acest lucru va spori interdependența economiilor din Est și Vest și, în consecință, va avea un efect salutar asupra întregului complex al relațiilor europene. […]
Nu ne îndoim că procesele de integrare din Europa de Vest capătă o nouă calitate. Nu subestimăm probabilitatea apariției unei piețe europene unice în următorii ani.
CMEA a urmat, de asemenea, un parcurs către formarea unei piețe comune, deși rămânem cu mult în urmă în acest sens. Rata transformărilor interne în cadrul CMEA va determina, în multe privințe, o dezvoltare mai rapidă în următorii ani – relațiile dintre CMEA și CE ca grupări sau între țările socialiste individuale și CE.
Este foarte posibil ca, din când în când, această formă sau alta să iasă în prim plan. Este important ca toti să se încadreze în logica formării unei zone economice europene.
Următorul pas al acestui proces este probabil un acord comercial și economic între țara noastră și CE. De asemenea, îi acordăm o importanță substanțială din punctul de vedere al intereselor europene.
Bineînțeles, nu contrapunem nicidecum contactele noastre cu BC la contactele cu alte asociații sau state. Țările EFTA sunt partenerii noștri buni și de lungă durată.
Ar fi, de asemenea, logic să vorbim despre dezvoltarea relațiilor prin canalele CMEA și EFTA și să folosim acest canal de cooperare multilaterală în construirea unei noi Europe.
O casă comună europeană va trebui păstrată curată din punct de vedere ecologic. Viața ne-a învățat lecții amare. Pericolele ecologice din Europa au depășit de mult granițele naționale.
Formarea unui sistem regional de securitate ecologică este o problemă de urgență. Este destul de probabil ca procesul CSCE să evolueze cel mai rapid în acest domeniu cu adevărat prioritar.
Primul pas ar putea fi elaborarea unui program ecologic continental pe termen lung. […] Conținutul umanitar al procesului CSCE este decisiv. O lume în care arsenalele militare ar fi anulate, dar în care ar fi încălcate drepturile omului, nu se poate simți în siguranță. Noi, la rândul nostru, am ajuns la această concluzie în cele din urmă și irevocabil.
Deciziile luate la reuniunea de la Viena semnifică o adevărată descoperire în acest sens. Un întreg program de acțiune comună a țărilor europene a fost trasat cu prevederi pentru cele mai diverse măsuri. S-a ajuns la o înțelegere reciprocă cu privire la multe aspecte, care până de curând au constituit un obstacol în relațiile est-vest.
Suntem convinși că ar trebui oferită o bază legală de încredere pentru procesul CSCE. Vizualizăm o casă comună europeană ca o comunitate legală și, la rândul nostru, am început să mergem în această direcție. […]
Doamnelor si domnilor. Europenii pot face față provocărilor din secolul următor numai punând în comun eforturile lor. Suntem convinși că au nevoie de o Europă – pașnică și democratică – o Europă care să-și păstreze toată diversitatea și să respecte idealurile umane comune, o Europă prosperă care să întindă o mână către restul lumii. O Europă care marchează cu încredere în viitor. Ne vedem propriul viitor în această Europă.
Perestroika, care are ca obiectiv reînnoirea fundamentală a societății sovietice, predetermină, de asemenea, politica noastră care vizează dezvoltarea Europei exact în această direcție. […]
[Sursa: Discursuri vitale ale zilei; 15.09.1989, Vol. 55, Ediția 23, pp. 706-711.]
| citește și:
: 
STENOGRAME ISTORICE – conversația dintre Mihail Gorbaciov și François Mitterrand, 6 decembrie 1989
AMINTIRI DIN COMUNISM 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.