CAUZA MORȚII LUI GHEORGHE GHEORGHIU-DEJ

Galerie

Publicat pe de

Gheorghe Gheorghiu-Dej (n. 8.11.1901- d.1965) a murit la vârsta de 63 de ani, în plină glorie.

Nu a fost închis, anchetat, torturat sau condamnat, înainte să-și dea obștescul sfârșit, aşa cum s-a întâmplat cu Foriş, Kofler, Pătrăşcanu, Pauker, Luca şi alții.

Aparent, în anul morții sale, Dej era pe val.

 Aspecte din timpul participării la aplicația tactică din toamna anului 1950, Oltenia

Vineri, 19 aprilie 1965, cauza oficiala a decesului său a fost „cancerul la ficat și plămâni”. „Pe baza datelor clinice și de laborator, s-a stabilit, la 2 martie, 1965, diagnosticul de neoplasm pulmonar și hepatic”, se preciza în „Buletinului medical”.

„Datorită caracterului agresiv și de diseminare a neoplaziei, boala a continuat să progreseze determinînd o evoluție gravă și rapidă cu instalarea unui icter intens și unei insuficiențe hepato-renale. În ziua de 19 martie, după ora 16, starea bolnavului s-a înrăutățit brusc; cu toate îngrijirile date, bolnavul a intrat în comă și a încetat din viață la ora 17.43“”

Verdictul este certificat de medicii care semnează buletinul, (publicat in sâmbăta, 20 martie 1965), respectiv: dr. Voinea Marinescu, „ministru al sănătății si prevederilor sociale”, acad. dr. N. Gh. Lupu, prof. dr. Tiberiu Spirache, prof.dr. Constantin Nicolau, prof. dr. Ioan Bruckner, prof. dr. Octav Costăchel și conf. dr. Leon Bercu.

În legătură cu motivele reale care au provocat cancerul și, în final, decesul lui Gheorghiu-Dej, s-au vehiculat câteva ipoteze, tema fiind și astăzi prilej de speculații.

In 1964, Gheorghiu-Dej punea din nou pe tapet, după 20 de ani de tăcere, lipsa de legitimitate a anexării Basarabiei de către sovietici, publicând, in sprijinul fundamentării fără echivoc, însăși Însemnările despre romani ale părintelui comunismului, Karl Marx.

Pe 16 ianuarie 1965, liderul comunist participase, în Polonia, la Consiliului Politic Consultativ al Tratatului de la Varșovia.

Acolo Gheorghiu-Dej şi delegația lui „au făcut valuri cu „Declarația de independenţă din aprilie 1964„, cu poziția faţă de CAER și, foarte interesant, cu relațiile deosebite cu conducerea Partidului Comunist Chinez” – istoricul Cristian Troncotă

Întors la București, pe 22 ianuarie, Dej se plângea că „luase o răceala”- după spusele șefului său de cabinet, Paul Sfetcu. Un control medical depistează cancerul, iar moartea survine rapid, după o evoluție accelerată a bolii.

Ipoteza „PACEPA – CEAUȘESCU” despre moartea lui Dej: IRADIEREA

Ion Mihai Pacepa se pronunța în favoarea teoriei iradierii lui Dej, declarând că și-a format aceasta opinie pe baza afirmațiilor lui Nicolae Ceaușescu, care, într-o întrevedere particulară, i-ar fi spus că Dej a făcut parte din grupului celor „zece lideri internaționali pe care Kremlinul i-a ucis sau a încercat să-i ucidă”.

Printre aceștia, potrivit lui Ceaușescu, se numărau László Rajk și Imre Nagy (Ungaria); Lucrețiu Pătrășcanu și Gheorghiu-Dej (România); Rudolf Slánský și Jan Masaryk (Cehoslovacia); șahinșahul Iranului; liderul Palmiro Togliatti (Italia); președintele american John Fitzgerald Kennedy și liderul chinez Mao Zedong.

Nicolae Ceaușescu era probabil convins de ceea ce spunea, deoarece el însuși şi-a comandant, din străinătate, un aparat de măsurare al radiațiilor.

Ceaușescu a ordonat, susține Pacepa, să i se procure „detectoare de radiații din Occident”

IRADIERE RAPIDA LA VARȘOVIA: „M-a otrăvit KGB-ul!”

„Unul dintre primele zvonuri care au apărut imediat spune că Gheorghiu ar fi putut fi iradiat la Varșovia, de sovieticii care ar fi dorit să scape de el pentru că Dej devenise prea naționalist și nu mai asculta de Moscova” – a spus istoricul Adrian Cioroianu(**)

La Varșovia „i s-a montat sub scaun un dispozitiv care l-a iradiat”, au afirmat, de asemenea, unii istorici.

Spre sfârșitul lui februarie, 1965, Dej ar fi mărturisit generalului Pacepa: „M-a otrăvit KGB-ul!”.

La acea întâlnire de taină, după spusele lui Pacepa, mai era de faţă Chivu Stoica, acesta amintind de „cazul Togliatti”, „o victimă certă a KGB (care a fost iradiat cu thallium, după ce, la Yalta, comisese crima de a scrie un testament politic în care şi-a exprimat profunda dezamăgire faţă de Hruşciov)”.

„Ei l-au terminat pe Togliatti! Asta-i sigur„, ar fi spus Chivu Stoica, conform lui Pacepa.

IRADIERE LENTA LA BUCUREȘTI

„O altă ipoteză spune că Dej primise, cândva în anii ’50, o floare de mină de la o exploatare minieră din Munții Apuseni. Neștiind că acea bucată de rocă era radioactivă, Gheorghiu-Dej ar fi pus-o într-o vitrină din spatele biroului său de lucru – astfel încât acea rocă radioactivă l-ar fi iradiat lent, vreme de ani întregi” – Adrian Cioroianu.

„Gheorghe Apostol a povestit că în biroul lui Dej a intrat Chivu Stoica, fost prim-ministru al României, şi i-a adus prima bucată de uraniu produsă de o uzină, pe care Dej a așezat-o, la loc de cinste, pe un raft. Gheorghe Rădoi, fostul director al fabricii Steagul Roşu, l-a atenționat că obiectul respectiv este foarte periculos şi prin urmare a cerut măsurarea nivelului de radiație, care s-a dovedit a fi foarte mare. Pericolul a fost îndepărtat, dar era mult prea târziu” – spune Adam Burakowski, în volumul „Dictatura lui Nicolae Ceaușescu 1965 – 1989“.

Conform relatărilor șefului de cabinet Paul Sfetcu, în toamna anului 1956, Miron Constantinescu i-ar fi dăruit lui Dej o casetă cu uraniu extras de societatea „Sovromquartit”.

„De observat (totuși) că alții, care deși îl vizitau zilnic (pe Dej – n.r.), nu au avut de suferit.” – a remarcat Stelian Tănase

IRADIERE PREALABILA LA MOSCOVA, IN VEDEREA SUCCESIUNII LUI CEAUȘESCU

„O altă versiune susține că boala fatală s-a declanșat mai devreme cu un an, dar cei râmași fideli Moscovei din anturajul lui (n.r. Dej) nu au luat măsurile necesare pentru a-l îngriji. Mai mult, au fost chemați doctori sovietici, care i-au administrat un tratament inadecvat”.

„Cine era cel care conducea din umbră acest complot? Ceaușescu! Departe de a fi un lider naționalist, Ceaușescu ar fi fost vîndut Moscovei. El fusese școlit la sfîrsitul anilor 40 la Academia Militară Frunze. Întors în ţară a fost făcut general, şi, sub protecția Kremlinului, a avansat rapid în ierarhia de partid” – a afirmat Stelian Tănase.

citește si YURI ANDROPOV, PROFESORUL LUI CEAUSESCU

Versiunea unui atentat sovietic este susținută şi de istoricul Cristian Troncotă, cel care nu îşi explică cum starea de sănătate a comunistul s-a înrăutățit brusc după vizita efectuata de Gheorghiu Dej la Moscova, in iunie 1963.

Acesta făcuse acolo o intervenție chirurgicală, urmată de un verdict de „pacient sănătos” şi de o medicamentație diametral opusă bolii de cancer.

„Faptul că Gheorghiu-Dej a fost iradiat la Moscova, în iunie 1963, a fost confirmat şi de un fost ofițer de securitate care a ținut să-şi păstreze anonimatul. Argumentul este stupefiant, şi anume că trei din cei patru ofițeri care-i asigurau garda personală lui Dej au murit tot de cancer” – a spus istoricul „serviciilor secrete”, Cristian Troncotă, în cartea „Duplicitarii – O istorie a serviciilor de informații şi Securitate ale regimului comunist din România”.

IPOTEZA „AȘA A FOST SĂ FIE”

„În fine, cea mai banală dintre ipoteze spune că moartea lui Dej s-a datorat pur și simplu stilului său de viață destul de dezordonat, cu mese luate după căderea serii și cu multe țigări de-a lungul zilei. Evident, aceste speculații vor continua”.

„Probabil că numai o analiză a rămășițelor lui Gheorghe Gheorghiu-Dej ne-ar putea lămuri – dacă urmașii săi ar dori acest lucru” – a afirmat Adrian Cioroianu

„TOVARĂȘUL DEJ ESTE SĂNĂTOS TUN”

In urma unei investigații medicale, efectuate în a doua parte a anului 1964, Gheorghiu-Dej fusese declarat „sănătos tun”.

„Ana Toma, soția generalului securist Gheorghe Pintilie, zis Pantiuşa, membră a CC al PMR, ministru adjunct al Comerțului Interior și apropiată a lui Dej, îl vizita pe prim-secretarul CC al PMR la Spitalul Elias, acolo unde se internase, într-o rezervă specială, pentru un examen medical complet. Veterana comunistă îi spunea cu maximă bucurie unei prietene (n.r. Cristina Luca-Boico), în aceeași zi, că “tovarășul Dej este sănătos tun”.(*)

Acest fapt, in contradicție cu evenimentele ulterioare, a ridicat semne de întrebare legate de moartea sa neașteptată, câteva luni mai târziu.

La începutul anului 1965, se solicita pentru Dej, pe ultima suta de metri, intervenția unei echipe de hepatologi, pneumologi și oncologi din Franța, care sosește urgent la București. Concluzia specialiștilor, după un consult amănunțit, confirma diagnosticul dat de doctorul sau personal, Leon Bercu.

In februarie 1965, avea loc conferința organizației de partid a capitalei, unde liderul comunist a ținut ultimul său discurs politic important, unde Dej „a vorbit despre necesitatea modernizării tehnologice, de nevoia importului de patente străine pentru a nu fi mereu puși în situația de a reinventa roata. A mai apucat să participe la vot la începutul lui martie, a ținut un scurt discurs la televizor, era în vizibilă agonie”.

„La ultimul său revelion” – spunea cu reproș Nicolae Ceaușescu, peste trei ani – „Gheorghiu-Dej nu i-a mai invitat pe camarazii de Birou Politic”; a preferat să fie „în familie cu unul sau doi oaspeți personali. Se bizuia tot mai mult pe Ion Gheorghe Maurer, Alexandru Bârlădeanu, Gheorghe Gaston Marin și Leonte Răutu.” (*)

UN COMPLOT

„Doctorul Leon Bercu fusese medicul personal al lui Dej (dar si al Anei Pauker) și se pare că Ceaușescu și Maurer îi interziseseră s-o informeze pe Lica Gheorghiu-Rădoi (fiica lui Dej) despre gravitatea bolii tatălui ei. Cel de-al doilea soț al Licăi era Gheorghe Rădoi, membru al CC al PMR și vicepreședinte al Consiliului de Miniștri, fost director general al Uzinei “Steagul Roșu” din Brașov. Teama baronilor complotiști era că Lica ar putea obține, pe ultima sută de metri, o urcare în grad a lui Radoi în ierarhia de partid.”(*)

”Lica Gheorghiu nu l-a iertat niciodată pe dr. Bercu pentru faptul că i-a ascuns diagnosticul adevărat al bolii lui Dej și a refuzat să ia parte la funeraliile acestuia, organizate la cimitirul Filantropia la sfârșitul anilor ’70 (copiii ei au fost însă prezenți la funeralii). Se poate bănui că Maurer și Ceaușescu s-au temut că Lica ar fi putut interveni la tatăl ei în favoarea lui Gheorghe Apostol, a cărui fiică, Geta, se număra printre cele mai bune prietene ale ei. Trebuie amintit și faptul că relațiile dintre Lica Gheorghiu și Elena Ceaușescu erau destul de reci. Cu diferite ocazii, aroganta Lica a refuzat avansurile Elenei (dețin [VT] informația de la fiul Licăi Gheorghiu, Gheorghe, care mi-a fost coleg de liceu și pe care bunicul său, Gheorghiu-Dej, l-a adoptat în 1963)” (vezi Stalinism pentru eternitate. O istorie politică a comunismului românesc, Iași: Polirom, 2005, p. 343 – nota 37).

AFACEREA „DEJ” – UN DOSAR STRICT SECRET

„Rezultatele anchetei privind cauza reală a morţii lui Gheorghiu-Dej, au fost ţinute la strict secret de Nicolae Ceauşescu pentru a-şi asigura o domnie cât mai reuşită şi lungă în slujba partidului. Fără îndoială că, în situația în care rezultatele anchetei ar fi fost cunoscute imediat de opinia publică, reacția Kremlinului putea fi imprevizibilă, iar succesorul lui Dej, o nouă victimă” – a scris Cristian Troncotă, în cartea „Duplicitarii – O istorie a serviciilor de informații şi Securitate ale regimului comunist din România”.

(*) – Marius Stan, V. Tismăneanu, „Moartea unui dictator leninist:”

(**) „Cea mai frumoasă poveste. Câteva adevăruri simple despre istoria românilor”, Editura Curtea Veche, 2013

| Citește și:

PORTRETUL UNUI COMUNIST: GHEORGHIU-DEJ
FUNERALIILE LUI GHEORGHIU-DEJ
MOARTEA LUI GHEORGHIU-DEJ
EVADAREA LUI DEJ