Relatarea lui Lyakhovsky despre deciziile sovieticilor privind invazia din Afganistan a pornit din necesitatea de a se documenta și de a înțelege de ce el și camarazii săi au fost trimiși în Afganistan, in 1979, și apoi retrași, la începutul anilor 1990. El a avut acces aproape complet la arhivele Ministerului Apărării și la dosarele Comitetului Central al PCUS. Lyakhovsky a participat și a contribuit semnificativ la discuția de la Lysebu; el a publicat ulterior alte două ediții ale analizei sale documentare și a participat la multiple discuții sponsorizate de Arhiva Națională de Securitate despre experiența sovietică în Afganistan.
---
Alexander Antonovici Lyakhovsky a ajuns la rangul de general-maior în armata sovietică, iar la pensie a devenit un eminent istoric militar și principala autoritate rusă în ceea ce privește războiul sovietic din Afganistan. În timpul războiului, a lucrat în cadrul Statului Major General al Forțelor Armate ale URSS, iar în perioada 1987-1989 a fost consilierul personal al generalului de armată Valentin Varennikov, șeful Grupului de Operațiuni al Ministerului Apărării al URSS în Afganistan și principalul consilier militar al președintelui Najibullah. Poziția generalului Lyakhovsky i-a oferit o perspectivă unică asupra procesului decizional și a operațiunilor militare sovietice din Afganistan
Alexander Lyakhovsky
Tragedia și curajul afganilor | GPI Iskon Moscova 1995 [pp 109-112]
Alexander Generalul Statului Major General al Armatei Ruse a fost asistentul comandantului Grupului Operativ al Ministerului Apărării al URSS în Afganistan, generalul V I Varennikov, in timpul războiului din Afganistan.
Deciziile Uniunii Sovietice în decembrie 1979
„La 8 decembrie 1979 a avut loc o reuniune în cabinetul privat al lui L.L. Brejnev, la care a participat cercul restrâns al membrilor Politburo al CC al PCUS, Iu Andropov, A Gromyko, M Suslov și D Ustinov. Aceștia au discutat îndelung despre situația actuală din Afganistan și în cadrul acesteia au luat în considerare toate argumentele pro și contra ale introducerii trupelor sovietice în zonă.
Iu Andropov și D. Ustinov au invocat motive care să justifice necesitatea unui astfel de pas, cum ar fi eforturile depuse de către CIA din SUA, prin rezidentul american la Ankara, Paul Henze, pentru crearea „unui nou Mare Imperiu Otoman”, care ar fi inclus republicile sudice ale URSS; absența unui sistem fiabil de apărare aeriană în sud, astfel încât, în cazul staționării rachetelor americane de tip Pershing în Afganistan, acestea ar amenința multe obiective vitale sovietice, inclusiv centrul spațial Baikonur; pericolul ca zăcămintele de uraniu afgane să fie folosite de Pakistan și Irak pentru construirea de arme nucleare; [posibila] instaurare a unor regimuri de opoziție în zonele nordice ale Afganistanului și anexarea acestei regiuni de către Pakistan și așa mai departe.
La finalul întâlnirii au decis, ca plan preliminar, să elaboreze două opțiuni (1) înlăturarea lui H. Amin, prin intermediul agenților speciali ai KGB și plasarea lui Babrak Karmal în locul său (2) trimiterea unui număr de trupe sovietice pe teritoriul Afganistanului în același scop.
La 10 decembrie 1979, ministrul Apărării al URSS, D. F. Ustinov, l-a convocat pe șeful Statului Major General, N. V. Ogarkov, și l-a informat că Politburo a ajuns la o decizie preliminară de introducere temporară a trupelor sovietice în Afganistan și i-a ordonat să pregătească aproximativ 75-80 de mii de oameni. N V Ogarkov a fost surprins și indignat de o astfel de decizie și a declarat că 75 de mii de oameni nu vor putea stabiliza situația și că este împotriva introducerii de trupe, calificând-o drept „nesăbuită”.
Ministrul Apărării l-a întrerupt: „Ai de gând să dai lecții la Politburo? Singura ta obligație este să execuți ordinele”. În aceeași zi, Nikolai Vasilievici Ogarkov a fost convocat în biroul lui L Brejnev, unde se afla în ședință așa-numitul Politburo restrâns Yu Andropov A Gromyko și D Ustinov Șeful Statului Major General a încercat încă o dată să-i convingă pe cei prezenți că problema afgană trebuie rezolvată prin mijloace politice, în loc să se bazeze pe folosirea forței. El a invocat tradițiile poporului afgan, care nu a tolerat niciodată străinii pe teritoriul lui, avertizându-i în legătură cu posibila implicare a trupelor noastre în operațiuni militare, dar totul a fost în zadar. Cu toate acestea, la finalul conversației, au stabilit provizoriu că, pentru moment, nu vor lua o decizie finală privind asistența militară imediată, dar, în orice caz, trupele ar trebui să înceapă să se pregătească.
Seara, D. Ustinov a reunit Colegiul Ministerului Apărării și a informat cercul restrâns de funcționari de la cel mai înalt nivel al conducerii militare că, probabil în viitorul apropiat, se va lua decizia de a folosi trupele sovietice în Afganistan și că trebuie să înceapă pregătirea forțelor corespunzătoare.
În acest scop, a fost trimisă către trupe Directiva 312 12 00133. Începând cu 10 decembrie, D F Ustinov a început să dea instrucțiuni verbale șefului Statului Major General cu privire la formarea unei noi armate în districtul militar Turkestan. Pe baza acestor instrucțiuni, a fost efectuată mobilizarea selectivă a trupelor, iar unitățile aeropurtate și alte unități militare au fost transferate în districtul militar Turkestan Toate aranjamentele au fost efectuate în secret și notate pe hărți.
Aparent, pasul final a fost făcut după ce au primit raportul reprezentantului KGB, generalul-locotenent B Ivanov, staționat la Kabul, cu evaluarea sa asupra situației din Afganistan. Acest raport se afla pe masa ministrului Apărării în momentul în care acesta pleca la reuniunea Politburo al CC al PCUS, în dimineața zilei de 12 decembrie. Generalul-maior V. P. Zaplatin, care, la acea vreme, era consilier al șefului administrației politice a armatei afgane, a depus mărturie în acest sens. Cu o zi înainte, ministrul Apărării al URSS l-a chemat la Moscova pentru a raporta situația, fiind cel care cunoștea cel mai bine situația din armata Republicii Democratice Afganistan, deoarece consilierul militar principal S Magornetov, care tocmai sosise în Afganistan, nu înțelegea încă pe deplin situația afgană. Cu toate acestea, atunci când generalul și-a exprimat dezacordul cu evaluările armatei afgane furnizate de serviciile noastre speciale și și-a prezentat argumentele potrivit cărora acestea dramatizau excesiv situația care se dezvolta în Afganistan, D F Ustinov i-a arătat o telegramă codificată semnată de reprezentantul KGB și i-a spus: „Nu puteți ajunge la un acord acolo, dar trebuie să luăm o decizie aici”.
La 12 decembrie, la sesiunea Biroului Politic al CC al PCUS, sau mai degrabă a elitei sale, la inițiativa lui Yu V Andropov, D F Ustinov și A A Gromyko, a fost luată decizia finală de a introduce trupe sovietice în Afganistan, deși, în interesul păstrării secretului, a fost numită „măsuri”. Liderii sovietici credeau că acel pas era menit să promoveze interesele de consolidare a statului și nu urmăreau alte scopuri. Protocolul acelei ședințe, scris de mână de K.U. Cernenko, care a fost multă vreme super secret, nu a fost arătat nimănui, nici măcar celor din conducerea supremă, și a fost păstrat într-un seif special, supraviețuind într-un dosar special al CC al PCUS. Acest document clarifica, în mare măsură, cine au fost inițiatorii și executanții introducerii trupelor sovietice în Afganistan Protocolul a fost semnat de toți membrii Biroului Politic al CC al PCUS, care au fost prezenți la ședință. În acele vremuri, nimeni nu a vorbit împotrivă. Fiecare membru al Politburo știa cum va fi primit un dezacord față de opinia Secretarului General și, prin urmare, toate propunerile au fost primite cu aprobare unanimă. Principiul disimulării colective a fost cel care a prevalat. Este semnificativ faptul că A N Kosygin, a cărui poziție pe această temă era negativă, nu a participat la sesiune În document, litera „A” însemna Afganistan, iar cuvântul „măsuri” însemna introducerea de trupe sovietice în această țară. Prin urmare, toate zvonurile false și neconcordanțele cu privire la cine a fost responsabil pentru decizia de a introduce trupe în Afganistan au fost eliminate.
Telegramele codificate venite din Afganistan păreau să ofere confirmarea că pașii întreprinși de conducerea URSS, în ceea ce privește Afganistanul, au fost cei corecți.
Nu a existat niciun decret al Prezidiului Sovietului Suprem al URSS cu privire la problema introducerii de trupe. Toate ordinele au fost date verbal. Acest lucru a fost justificat de necesitatea de a asigura secretul și de nevoia de a-l deruta pe H. Amin.
În acele vremuri, astfel de acțiuni erau posibile ca urmare a practicii existente, de luare a deciziilor politice importante; în realitate, după adoptarea lor de către Politburo al CC al PCUS, organul suprem al partidului de guvernământ, ele erau în mare parte pur și simplu aprobate formal de către organele de stat și erau anunțate poporului.
Prin urmare, există toate motivele să credem că, dacă această problemă ar fi fost ridicată la Sovietul Suprem, ar fi fost soluționată pozitiv în unanimitate. Deoarece era epoca gândirii unificate și sistemul strict al ierarhiei creat de nomenclatura de partid nu permitea nici măcar un pas în afara liniei stabilite de Biroul Politic al CC al PCUS, persoanele care ocupau posturile-cheie din guvern se aflau sub controlul total al acestui sistem.”
citește și
„Când și de ce a fost luată decizia de a trimite trupe în Afganistan”, 12 decembrie 1979
DE CE A INVADAT URSS AFGANISTANUL, IN 1979
From Alexander Lyakhovsky
The Tragedy and Valor of Afghan, GPI Iskon Moscow 1995 [pp 109 112]
Alexander General General Staff of the Russian Army During the war in Afghanistan served as assistant to Commander of Operative Group of the USSR Defense Ministry in Afghanistan General V I Varennikov
Soviet Decisions in December 1979
„On December 8 1979 a meeting was held in L l Brezhnev s private of ce which was attended by the narrow circle of the CC CPSU Politburo members Yu Andropov A Gromyko M Suslov and D Ustinov. They took a long time discussing the present situation in Afghanistan and around it considered all the pros and contras of introducing the Soviet troops in the area.
Yu Andropov and D. Ustinov cited the reasons, justifying the necessity of such step such as the efforts undertaken by the CIA of the USA US resident in Ankara Paul Henze, for creating „a new Great Ottoman Empire”, which would have included the Southern republics of the URSS; the absence of a reliable air defense system in the South, so that in the case of stationing of the American missiles of the Pershing type in Afghanistan, they would threaten many vital Soviet objects including the space center Baikonur the danger that the Afghan uranium deposits could be used by Pakistan and Iraq for building nuclear weapons, [possible] establishment of opposition regimes in the Northern areas of Afghanistan and annexation of that region by Pakistan and so on.
At the end of the meeting they have decided as a preliminary plan to develop two options (1) to remove H Arnin by the hands of KGB special agents and to put Babrak Karinal in his place (2) to send some number of Soviet troops on the territory of Afghanistan for the same purposes.
On December 10, 1979, the Defense Minister of the USSR, D F Ustinov, summoned Chief of General Staff N V Ogarkov and informed him that the Politburo had reached a preliminary decision of a temporary introduction of the Soviet troops into Afghanistan and ordered him to prepare approximately 75 to 80 thousand people. N V Ogarkov was surprised and outraged by such a decision and said that 75 thousand would not be able to stabilize the situation and that he was against the introduction of troops calling it „reckless”. The Minister of Defense cut him off „Are you going to teach the Politburo? Your only duty is to carry out the orders.” On the same day Nikolai Vasilievich Ogarkov was summoned to L Brezhnev s office where the so-called small Politburo Yu Andropov A Gromyko and D Ustinov was in session The Chief of General Staff once again tried to convince those who were present that the Afghan problem should be decided by the political means instead of relying on using force.
He cited the traditions of the Afghan people who never tolerated foreigners on their soil warned them about the possible involvement of our troops in military operations but everything was in vain. However in the end of the conversation they tentatively determined that for the time being they would not make the final decision on the immediate military assistance, but, in any case, the troops should start preparing.
In the evening, D Ustinov gathered the Ministry of Defense Collegium and informed the narrow circle of of cials from among the highest military leadership that possibly in the near future the decision would be made to use the Soviet troops in Afghanistan and that they had to start preparing the appropriate forces.
For this purpose, Directive 312 12 00133 was sent to the troops Beginning from December 10, D F Ustinov started giving oral instructions to the Chief of General Staff regarding formation of a new Army in the Turkestan military district. On the basis of these instructions, selective mobilization of troops was carried out, and airborne and other military units were transferred to the Turkestan military district All arrangements were carried out in secret and noted on the maps.
Apparently the final step was made after they received the report from the KGB representative General-Lieutenant B Ivanov, stationed in Kabul, with his evaluation of the situation in Afghanistan. This report was on the table of the Defense Minister at the moment when he was leaving for the CC CPSU Politburo meeting, in the morning of December 12. General-Major V P Zaplatin, who was at that time adviser to the Chief of Political Administration of the Afghan army testified about it.
The day before the USSR Defense Minister summoned him to Moscow to report on the situation as the man with the most thorough knowledge of the state of affairs in the army of the Democratic Republic of Afghanistan since principal military adviser S Magornetov who had just arrived in Afghanistan did not fully grasp the Afghan situation yet.
However, when the General expressed his disagreement with the assessments of the Afghan Army provided by our special services and presented his arguments to the effect that they had dramatized the situation developing in Afghanistan excessively, D F Ustinov showed him a coded telegram signed by the KGB representative and said „You cannot come to an agreement there but we need to make a decision here”.
On December 12, at the session of the CC CPSU Politburo, or rather its elite on the initiative of Yu V Andropov D F Ustinov and A A Gromyko, the final decision was made introduce Soviet troops into Afghanistan although in the interest of secrecy it was called the measures. The Soviet leaders believed that that step was intended to promote the interests of strengthening the state and pursued no other goals.
The protocol of that session handwritten by K U Cernenko, which, for a longtime, was super secret was not shown to anybody not even those among the highest leadership and was kept in a special safe survived in a special folder of the CC CPSU.
This document, to a large extent, clarifies who were the initiator and executor of the introduction of Soviet troops into Afghanistan The protocol was signed by all the CC CPSU Politburo members, who were present at the session. In those times, nobody spoke against. Every Politburo member knew how a disagreement with the opinion of General Secretary would be received, and therefore, all proposals were received with unanimous approval The principle of collective cover-up ruled the day. It is significant that A N Kosygin, whose position on this issue was negative, did not attend the session. In the document the letter „A” signified Afghanistan, and the word „measures” signified the introduction of Soviet troops into that country.
Therefore all the false rumors and inconsistencies regarding who was responsible for making the decision to introduce troops into Afghanistan have been removed. The coded telegrams coming from Afghanistan looked as if they provided confirmation that the steps undertaken by the USSR leadership, in regards to Afghanistan, were the right ones.
There was no Decree of the Presidium of the USSR Supreme Soviet on the issue of the introduction of troops. All orders were given orally. That was justified by the need to ensure secrecy and the need to confuse H. Amin
In those times, such actions were possible as a result of the existing practice of making important political decisions in reality, after their adoption by the CC CPSU Politburo, the highest organ of the ruling party, they were for the main part simply formally approved by the state organs and were announced to the people.
Therefore there is every reason to believe that if that issue was raised at the Supreme Soviet it would have been decided unanimously positively. Because that was the era of unified thinking and the strict system of hierarchy created by the party nomenclature did not allow even one step outside the line determined by the CC CPSU Politburo the people who occupied the key posts in the government were under the total control of that system.”
[Translated form Russian by Svetlana Savranskaya]
sursa: The National Security Archive This document is from the holdings of The National Security Archive Suite 701 Gelman Library The George Washington University 2130 H Street NW Washington D C 20037 Phone 202 994-7000 Fax 202 994-7005 nsarchiv@gwu edu
AMINTIRI DIN COMUNISM 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.