| VEZI SI ISTORIA IN DATE 
| | RĂZBOIUL DIN UCRAINA – ZIUA 307 | ˅ | ZIUA 672 | | RAZBOIUL ISRAEL – GAZA – ZIUA 82 | |
|---|
| ianuarie|februarie|martie|aprilie|mai|iunie|iulie|august|septembrie|octombrie|noiembrie|decembrie |
| 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
- Sf. Ap. Întâiul Mucenic și Arhidiacon Ștefan (calendarul creștin-ortodox)
- Sf. Ioan (calendarul romano-catolic)
- A III-a zi de Crăciun. Sf. Ștefan, protomartir. Cuv. Teodor Mărturisitorul (calendarul greco-catolic)
27 decembrie 1512 | Ferdinand al II-lea a emis Legile de la Burgos pentru a „reglementa relațiile” dintre spanioli și indienii din coloniile spaniole din America.
27 decembrie 1587 | Sigismund al III-lea Vasa este încoronat rege al Poloniei. Va domni 45 de ani și va rămâne în istorie drept o figură extrem de controversată.
27 decembrie 1784 | Răscoala țărănească condusă de Horia, Cloșca și Crișan, izbucnită la 2 noiembrie 1784. Horea și Cloșca sunt prinși în pădurea Scorușet din munții Gilăului, apoi închiși la Alba-Iulia.
27 decembrie 1801 | 
După ce a cucerit Italia, Napoleon a înființat Republica Lucca
27 decembrie 1806 | Constantin Ipsilanti revine la București.
El organizează o oaste destinată să-i permită realizarea planului său, de constituire a unui regat al Daciei format din Moldova, Țara Românească și Serbia.
27 decembrie 1831 | Charles Darwin începe a doua călătorie în America de Sud, la bordul navei regale HMS Beagle.
27 decembrie 1918 | Discursul pianistului Ignacy Paderewski declanșează Insurecția din Polonia Mare
27 decembrie 1923 | Gustave Eiffel, proiectantul celebrului Turn Eiffel, moare la vârsta de 91 de ani
27 decembrie 1932 | 
Sistemul de pașapoarte interne, denunțat, anterior, de Vladimir Lenin, ca fiind una dintre cele mai grave stigmate ale înapoierii și despotismului țarist, a fost restabilit în Uniunea Sovietică de către Iosif Stalin
27 decembrie 1945 | Înființarea Băncii Mondiale pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) și a Fondului Monetar Internațional (FMI), ca urmare a Conferinței monetare și financiare a ONU de la Bretton–Woods (1–12.07.1945). România a devenit membră a celor două organisme financiare la 15 decembrie 1972.
27 decembrie 1949 | La patru ani după ce liderul revoluționar naționalist Sukarno a declarat independența Indoneziei, suveranitatea oficială asupra țării a fost transferată de la olandezi la Statele Unite ale Indoneziei
27 decembrie 1950 | Înființarea Editurii Militare, ca societate de stat în România comunistă.
27 decembrie 1950 | Statele Unite ale Americii încep să desemneze zone mari de spațiu aerian deasupra oceanelor Atlantic și Pacific și a Golfului Mexic, cu clasificarea de zonă de identificare a apărării aeriene (ADIZ) pentru orice loc „în care identificarea, localizarea și controlul prompt al aeronavelor sunt necesare în interesul securității naționale”.
Din acel moment, toate zborurile interne și externe vor trebui să depună planuri de zbor. Orice aeronavă străină care intra în zonă era obligată să își comunice poziția controlorilor atunci când aeronava se afla „la o distanță de croazieră de cel puțin o oră de Statele Unite, pe ruta cea mai directă”. Astfel, ADIZ-ul din Atlantic ar putea fi cuprins între 300 și 600 de mile de la teritoriul american.
27 decembrie 1978 | În Spania se instaurează democrația, după 40 de ani de regim dictatorial
27 decembrie 1978 | Houari Boumedienne, președintele Algeriei, moare la vârsta de 51 de ani.
27 decembrie 1979 | 
750 de soldați ai trupelor de elită sovietice au invadat Afganistanul și l-au ucis pe președintele Hafizullah Amin (n. 1 august 1929) – revoluționar comunist afgan, liderul Revoluției Saur – lovitura de stat din aprilie 1978 -, și co-fondator al Republicii Democrate Afganistan (RDA).
Hafizullah Amin a condus Afganistanul, ca secretar general al partidului marxist pro-sovietic PDPA (Partidul Democrat Popular), aproximativ trei luni – din septembrie 1979 (după lovitura de stat împotriva lui Taraki), până la asasinarea sa, în decembrie 1979.
La 27 decembrie 1979, 700 de soldați sovietici îmbrăcați în uniforme afgane, inclusiv ofițeri ai forțelor speciale KGB și GRU din Grupul Alpha și Grupul Zenith, au ocupat principalele clădiri guvernamentale, militare și media din Kabul, inclusiv obiectivul lor principal, Palatul Tajbeg.
Operațiunea a început la ora 19:00, când Grupul sovietic Zenith, condus de KGB, a distrus centrul de comunicații din Kabul, paralizând comandamentul militar afgan. La ora 19:15, a început asaltul asupra Palatului Tajbeg; conform planului, secretarul general Hafizullah Amin a fost ucis. Simultan, au fost ocupate și alte obiective (de exemplu, Ministerul de Interne la ora 19:15). Operațiunea a fost complet finalizată în dimineața zilei de 28 decembrie 1979.
Potrivit generalului-colonel Tukharinov și lui Merimsky, Amin a fost informat pe deplin despre mișcările militare, după ce, la 17 decembrie, a solicitat asistență militară sovietică în nordul Afganistanului. Fratele său și generalul Dmitri Chiangov s-au întâlnit cu comandantul Armatei a 40-a înainte ca trupele sovietice să intre în țară, pentru a stabili rutele și locațiile inițiale ale trupelor sovietice.
Născut în orașul Paghman din provincia Kabul (Afganistan), Amin a studiat la Universitatea Kabul și și-a început cariera, ca profesor, înainte de a pleca de două ori în SUA, pentru studii.
În America, a fost atras de marxism și s-a implicat în mișcări radicale studențești, la Universitatea din Wisconsin.
La întoarcerea în Afganistan (via Moscova, unde a stat o scurta perioada, pe la mijlocul anilor ’60), el și-a folosit poziția didactică pentru a răspândi ideologia socialistă in rândul studenților săi (la Universitatea Kabul, apoi ca director al liceului Avesina, si, mai târziu, ca director al Colegiului Darul Mualimeen).
Ulterior, Amin s-a alăturat Partidului Democrat Popular al Afganistanului (PDPA), o nouă organizație de extremă stângă co-fondată de Nur Muhammad Taraki și Babrak Karmal.
A candidat, fără succes, la alegerile parlamentare din 1965. În 1966, când Comitetul Central al PDPA s-a extins, Amin a fost ales membru fără drept de vot, iar în primăvara anului 1967, membru cu drepturi depline. In 1967, când PDPA s-a divizat între khalqiștii conduși de Nur Mohammad Taraki și parchamiții conduși de Babrak Karmal, Amin s-a alăturat khalqiștilor. In 1969, a devenit singurul khalqist ales în parlament, întărindu-și poziția în cadrul partidului.
Potrivit unei biografii, ca membru al parlamentului, Amin „a luptat împotriva imperialismului, feudalismului, a tendințelor reacționare și a regimului „putred”, monarhia”. El însuși a spus că și-a folosit apartenența la parlament „pentru a continua lupta de clasă împotriva burgheziei”.
După lovitura de stat din 27 aprilie 1978, Amin a fost numit ministru de externe, iar pe 27 martie 1979, printr-o remaniere guvernamentala (in care noul cabinet era format din membri ai IS, toți Khalqi) a devenit și prim-ministru, în timp ce Nur Mohammad Taraki și-a păstrat, pentru el, funcțiile de președinte, secretar general al PDPA și comandant-șef al forțelor armate.
Pe fondul deteriorării relațiilor dintre khalqiști și parchimiți, Amin – singurul membru parlamentar Khalq, și Babrak Karmal – singurul parlamentar Parcham, nu au cooperat unul cu celălalt. A
min și-a atras mulți dușmani în decursul carierei sale, cel mai notabil dintre aceștia fiind Karmal. Conform versiunii oficiale, Taraki (asasinat pe 8 octombrie 1979, din ordinul lui Amin) l-ar fi protejat pe Amin de membrii partidului, sau de alții care doreau să facă rău PDPA și țării.
Președinția sa, deși scurtă, a fost una controversată, de la început până la sfârșit. Guvernul său nu a reușit să rezolve problema populației revoltate împotriva regimului; situația s-a înrăutățit rapid și dezertările din armata au continuat. Amin a încercat să schimbe lucrurile, dând semnale prietenoase atât Pakistanului, cât și Statelor Unite.
El a perceput recunoașterea frontierei Durand Line ca pe un compromis, în schimbul asigurărilor că Pakistanul își va retrage sprijinul acordat gherilelor anti-regim.
Mulți afgani l-au considerat responsabil pentru măsurile dure ale regimului său, cum ar fi ordonarea a mii de execuții.
Mii de oameni au dispărut fără urmă în timpul în care Amin s-a aflat în funcție.
Uniunea Sovietică, sub conducerea lui Leonid Brejnev, a fost nemulțumită și nu a avut încredere în Amin; URSS a intervenit în final, în Afganistan, invocând Tratatul de douăzeci de ani de prietenie din 1978 dintre Afganistan și Uniunea Sovietică. la 27 decembrie 1979, agenții sovieticii l-au asasinat pe Amin la Palatul Tajbeg, ca parte a operațiunii Furtuna-333, care a dat startul războiului sovieto-afgan de 10 ani.
Pe 1 ianuarie 1980, cu ocazia a 15 ani de la înființarea PDPA, noul secretar general al partidului, Babrak Karmal, a declarat: „dragi colegi, vă rog să-mi permiteți să deschid sesiunea membrilor Consiliului cu ocazia fondării PDPA – a cărui piatră de temelie a fost pusă la convocarea primului congres condus de răposatul Noor Mohammad Taraki -, partid ce a servit ca o mare școală pentru a crește eroi morali și a funcționat ca un adevărat refugiu pentru fiii poporului patriei” și l-a numit pe Hafizullah Amin „spion SUA”, „de profesie criminal”, care „a umplut închisorile (afgane) mai mult decât înainte, creând o stare de teroare, neîncredere, nesiguranță, transformând întreaga țară într-o închisoare și într-un abator”. De asemenea, Anahita Ratebzad l-a omagiat pe Taraki ca „fiul martir al țării” și l-a etichetat pe Amin drept un „despot sălbatic, lunatic și spion recunoscut al imperialismului american”. (Ediția de miercuri, 2 ianuarie 1980, a ziarului „Kabul New Times”)
Invazia asupra unei țări lipsite de apărare a fost șocantă pentru comunitatea internațională și a provocat un sentiment de alarmă pentru Pakistan.
Miniștrii de externe din 34 de națiuni islamice au adoptat o rezoluție care a condamnat intervenția sovietică și a cerut „retragerea imediată, urgentă și necondiționată a trupelor sovietice” din națiunea musulmană Afganistan.
Adunarea Generală a ONU a adoptat o rezoluție de protest față de intervenția sovietică în Afganistan cu un vot de 104-18.
Potrivit politologului Gilles Kepel, intervenția sau „invazia” sovietică a fost „privită cu oroare” în Occident, fiind considerată o „nouă turnură” a „Marelui Joc” geopolitic din secolul al XIX-lea, în care Marea Britanie se temea că Rusia urmărea să aibă acces la Oceanul Indian] și reprezenta „o amenințare la adresa securității occidentale”, încălcând în mod explicit „echilibrul mondial al puterii convenit la Ialta” în 1945. [înapoi]
27 decembrie 1979 | 
TOP SECRET – O telegramă de la Ambasada din Afganistan către Departamentul de Stat anunță că, la Kabul, între forțele sovietice și cele afgane, au izbucnit lupte grele
„În jurul orei 19:30, 27 decembrie, au izbucnit lupte grele în Kabul, implicând unitățile forțelor sovietice, aduse în acest oraș în ultimele două zile. […] două tancuri au fost doborâte și ard în spatele RA (Radio Afganistan). Clădirea ambasadei a fost lovită de focuri de armă de calibru mic, dar nu au fost provocate pagube semnificative.”
[…] „În jurul orei 22:15, cineva a intervenit în timpul programului obișnuit al Radio Afganistan și a anunțat că „Amin este terminat, Amin nu a fost bun, noi îi susținem pe toți afganii și pe mullahi”” (original: “Amin is finished, Amin was no good, we support all Afghans and Mullahs.”)
Amstutz precizează, totodată: „Nu avem nicio idee despre soarta actuală a lui Hafizullah Amin și nici a susținătorilor săi. Ceea ce este clar este că unitățile sovietice controlează complexul Radio Afganistan.”
27 decembrie 1979 | O telegramă de la Ambasada din Uniunea Sovietică către Departamentul de Stat, trimisă de Watson, informează despre „Consolidarea militară sovietică în Afganistan”
Telegrama relata despre declarația URRS, destinată USG (United States Government) și președintelui Carter, prin care Uniunea Sovietică „recunoștea faptul că forțe sovietice „limitate” au intrat în Afganistan la cererea guvernului afgan pentru a respinge o agresiune „externă” în conformitate cu articolul 51 din Carta ONU”
Declarația preciza că, „atunci când motivele care au determinat această acțiune a Uniunii Sovietice vor înceta să mai existe, aceasta intenționează să își retragă contingentele militare de pe teritoriul Afganistanului.”
27 decembrie 1985 | Gherilele palestiniene ucid 20 de persoane în aeroporturile din Roma și Viena.
27 decembrie 1987 | Gabriel Andreescu este arestat sub acuzația de „trădare”, pentru difuzarea de manifeste cu caracter anticomunist.
27 decembrie 1989 | Declarația secretarului de presă Fitzwater cu privire la situația din România
„Președintele (George Bush) a transmis un mesaj de felicitare noului lider al României, președintele Ion Iliescu. Președintele și-a exprimat simpatia pentru tragicul vărsare de sânge din ultimele 2 săptămâni și speranța că România va merge acum pe un drum pașnic al schimbării democratice.
Pentru a sprijini eforturile de ajutor umanitar din România, Guvernul Statelor Unite, prin intermediul Biroului de Asistență Externă în caz de Dezastre, a donat 500.000 USD Comitetului Internațional al Crucii Roșii. Pe 28 decembrie, Statele Unite vor transporta aerian o asistență suplimentară de 250.000 USD, constând în principal din provizii medicale de urgență. O echipă americană de evaluare formată din cinci membri va pleca în România săptămâna aceasta pentru a ajuta noul guvern român să-și determine nevoile de ajutor de urgență și să coordoneze măsurile de asistență ale SUA.
În mesajul adresat Președintelui Iliescu, Președintele (Bush) și-a exprimat speranța că noul Guvern al României va acționa rapid în implementarea reformelor democratice bazate pe statul de drept. El a promis sprijin și asistență SUA pe măsură ce România face față acestor provocări, în timpul tranziției dificile care urmează.”
27 decembrie 1989 | FSN a decretat abolirea sistemului uni-partidist și convocarea alegerilor.
La scurt timp după aceea, două dintre cele mai importante partide interbelice, Partidul Național-Țărănesc (PNȚ) și Partidul Național Liberal (PNL), au fost înregistrate.
27 decembrie 1991 | Se deschide, pentru public, Muzeul Național Cotroceni, înființat la 10 iulie 1991.
27 decembrie 1995 | Armata guvernamentală bosniacă și forțele sârbilor bosniaci evacuează pozițiile–cheie de pe linia frontului din jurul orașului Sarajevo.
27 decembrie 2000 | Cu ocazia împlinirii a 2000 de ani de creștinism și a sfârșitului de mileniu, Banca Națională a României pune în circulație o monedă comemorativă din aur, având un tiraj de numai 1.000 de exemplare.
27 decembrie 2001 | În decembrie 2001, pe măsură ce talibanii au pierdut controlul in Afganistan, administrația SUA – confruntată cu problema găsirii locului de detenție și adăpostire a prizonierilor -, a decis să-i rețină în Golful Guantánamo, pe care Satele Unite îl arendaseră de la Cuba, în 1903.
In acest sens, secretarul apărării, Donald Rumsfeld, afirma, la 27 decembrie 2001: „Aș caracteriza Golful Guantánamo, Cuba, ca fiind cel mai rău loc pe care l-am fi putut selecta”. (“I would characterize Guantánamo Bay, Cuba, as the least worst place we could have selected.”)
27 decembrie 2004 | Explozie cosmică puternică: o erupție a unei stele neutronice a afectat ionosfera Pământului.
27 decembrie 2007 | Benazir Bhutto, prima femeie lider al unei națiuni musulmane din istoria modernă, a fost asasinată în Rawalpindi, Pakistan, în timp ce făcea campanie pentru viitoarele alegeri parlamentare.
27 decembrie 2008 | Conflictul israelo-palestinian: Israelul începe bombardamentul aerian al Fâșiei Gaza, într-o operațiune militară numită „Operațiunea Plumb turnat” (Operation “Cast Lead”) – un asalt militar masiv de 22 de zile asupra Fâșiei Gaza.
Acesta atac neanunțat, a fost ulterior amplificat de Israel cu o invazie terestră, care a început la 3 ianuarie 2009. Inițial, Israelul a susținut că asaltul a fost necesar pentru a opri tirurile de rachete din Fâșia Gaza în sudul Israelului și a fost, prin urmare, un exercițiu al „dreptului suveran de autoapărare” al Israelului. Bombardamentul masiv al Israelului a continuat până la 3 ianuarie 2009, când armata israeliană a invadat Fâșia dinspre nord și est. Marina israeliană a bombardat și Gaza din larg.
„Operațiunea Plumb turnat” a urmat ruperii unui armistițiu care intrase în vigoare la 19 iunie 2008. Din iunie 2008, până la începutul lunii noiembrie a aceluiași an, acordul adusese un calm substanțial în zonele de graniță din sudul Israelului și din Gaza.
Această încetare a focului a funcționat remarcabil de bine – până când Israelul a încălcat-o printr-un raid din 4 noiembrie în care șase luptători Hamas. au fost uciși. În acest caz, Hamas a fost acuzat că a încălcat încetarea focului trăgând cu rachete în Israel – chiar dacă rachetele (care nu au rănit pe nimeni) au fost un răspuns la raidul letal al Israelului, care a încălcat, în prealabil, acordul privind încetarea focului, în Fâșia Gaza.
Pretenția de autoapărare a Israelului a fost în curând contestată. Dovezile au apărut în presa israeliană, dezvăluind că Israelul a planificat operațiunea de cel puțin șase luni, punând la îndoială afirmația că atacul a fost, în primul rând, un răspuns la ruperea armistițiului.
Ferocitatea atacului israelian a fost fără precedent în conflictul vechi de peste șase decenii dintre israelieni și palestinieni, ucigând aproximativ 1.400 de palestinieni, majoritatea civili neînarmați, inclusiv aproximativ 300 copii, peste 115 femei și circa 85 de bărbați cu vârste de peste 50 de ani.
Israelul și Egiptul au păstrat granițele Fâșiei Gaza sigilate pe tot parcursul Operațiunii „Plumb turnat”. Cele 1,5 milioane de locuitori nu au putut nici să părăsească, nici să-și găsească un loc în Gaza unde siguranța lor ar fi putut fi garantată. Spre deosebire de sudul Israelului, unde autoritățile israeliene au construit adăposturi anti-bombe pentru a proteja locuitorii de atacurile cu rachete ale grupărilor armate palestiniene, în Gaza nu există nici un adăpost anti-bombă și niciunul nu poate fi construit deoarece Israelul a interzis de multă vreme intrarea materialelor de construcție în Gaza.
Conflictul s-a încheiat la 18 ianuarie 2009, cu o încetare unilaterală a focului, iar IDF și-a finalizat retragerea la 21 ianuarie.
Potrivit Amnesty International, pe parcursul operațiunii „Plumb turnat” și cu câteva săptămâni înainte de începerea operațiunii, armata israeliană a refuzat să permită intrarea, în Gaza, a observatorilor independenți, jurnaliștilor internaționali, lucrătorilor ai drepturilor omului și lucrătorilor umanitari – tăind efectiv Gaza de lumea exterioară și împiedicând monitorizarea și raportarea independentă a situației de acolo. Chiar și după ce încetarea focului a fost declarată la 18 ianuarie 2009, armata israeliană a continuat să interzică accesul în Gaza multor lucrători din domeniul drepturilor omului și din domeniul umanitar și jurnaliștii. Unora li s-a refuze intrarea în Gaza inclusiv patru luni mai târziu.
Potrivit The Guardian, „afirmația că operațiunea a fost concepută pentru a „teroriza o populație civilă” trebuie subliniată. Terorismul este folosirea forței împotriva civililor în scopuri politice. Prin această definiție, Operațiunea Plumb turnat a fost un act de terorism de stat. Scopul politic a fost de a forța populația să repudieze Hamas, care câștigase o majoritate clară la alegerile din ianuarie 2006”.
„Operațiunea „Plumb turnat” este emblematică pentru tot ceea ce este greșit în abordarea Israelului față de Gaza”, se arată in editorialul The Guardian, intitulat Ten years after the first war on Gaza, Israel still plans endless brute force, publicat pe 7 ianuarie, 2019.
„Conflictul israeliano-palestinian este un conflict politic pentru care nu există o soluție militară. Cu toate acestea, Israelul persistă să evite diplomația și să se bazeze pe forța militară brută – și nu ca ultimă soluție, ci ca primă soluție. Forța este setarea implicită. Și există o zicală populară israeliană care spune: „Dacă forța nu funcționează, folosește mai multă forță!””
Potrivit Jacobin, în articolul A Milestone on the Timeline of Israeli Brutality, „La cea de-a zecea aniversare a Plumbului turnat, este esențial să ne amintim că operațiunea, deși o piatră de hotar majoră în cronologia barbarității israeliene, nu a fost un incident izolat. Pentru a evidenția doar un alt episod al măcelăriei israeliene din Gaza: Operațiunea Protective Edge, în 2014, a eliminat aproximativ 2.251 de palestinieni în cincizeci de zile, inclusiv 229 de femei și 551 de copii. Șase civili israelieni au fost uciși, dar, știți, Israelul a fost victima”.
Invazia Israelului din 2009, a Fâșiei Gaza, a fost un act de agresiune care a ucis peste 1400 de palestinieni și a devastat infrastructura unei enclave deja sărace. În cartea sa, The Punishment of Gaza (Pedeapsa Fâșiei Gaza), scriitorul israelian de renume internațional, Gideon Levy, arată cum a fost pregătit terenul pentru asaltul israelian și documentează efectele sale continue.
Din 2005 – anul „eliberării” Gaza – până în 2009, Levy urmărește dezvoltarea politicii israeliene, care a abandonat pretenția de diplomație în favoarea puterii militare brute, al cărei scop final este de a le refuza palestinienilor orice șansă de a forma propriul lor stat independent.
Operațiunea „Plumb turnat” s-a desfășurat înainte ca Barack Obama să preia locul lui George W. Bush. Administrația Bush a fost consecventă celor câteva decenii de politică externă a SUA, sprijinind Israelul în timpul conflictului, la fel ca și Congresul.
Administrația Obama nu s-a abătut în mod substanțial de la acest consens, dar a încercat să egaleze condițiile de joc, criticând politica agresivă de colonizare a Israelului și oferind puțin mai multă asistență Autorității Palestiniene.
27 decembrie 2019 | 
Ministrul rus al Apărării, Serghei Șoigu, i-a spus, vineri, președintelui rus, Vladimir Putin, că primele rachete hipersonice Avangard ale țării au fost puse în funcțiune, potrivit unui comunicat oficial
Oficialii ruși spun că racheta este foarte manevrabilă și a atins viteza de Mach 27, sau aproximativ 33.000 de kilometri (20.500 de mile) pe oră, în timpul testelor.
Mach 1 este o unitate de măsură echivalentă cu viteza sunetului.
„Primul regiment de rachete echipat cu cele mai recente rachete strategice cu vehiculul de alunecare hipersonic Avangard a intrat în serviciu la ora 10 dimineața, ora Moscovei, pe 27 decembrie”, a declarat ministerul apărării, potrivit agențiilor de presă ruse.
Nu au fost furnizate imediat alte detalii, dar oficialii apărării au spus că primul regiment Avangard are sediul în regiunea Orenburg din Urali.
Un purtător de cuvânt al Ministerului Apărării a refuzat să comenteze imediat.
Moscova a declarat că le-a arătat inspectorilor americani de arme rachetele Avangard în noiembrie.
Vladimir Putin dezvăluise imagini ale rachetelor Avangard în timpul discursului său despre starea națiunii din 2018, afirmând că acestea ar putea învinge toate sistemele de apărare antirachetă existente.
27 decembrie 2020 | Zilele europene ale vaccinării în România
Au loc acțiuni organizate în Bucureşti şi în toate regiunile ţării, menite să marcheze debutul campaniei de vaccinare împotriva COVID-19 (25 – 27 dec.). Vaccinarea împotriva COVID-19 începe în toate cele 10 spitale de boli infecțioase aflate în prima linie în lupta împotriva COVID-19
► Ucraina nu este pregătită pentru negocieri cu Rusia, spune un oficial rus
► Premierul italian a reafirmat marți „sprijinul deplin” al guvernului său pentru Ucraina
► Vladimir Putin și Alexander Lukașenko au avut o întâlnire în marginea summitului informal al CSI
► Putin interzice exporturile de petrol rusesc către țările care au impus un plafon de preț
27 decembrie 2023 | Războiul Israel-Gaza: Nu este nicio diferență între acțiunile lui Hitler și cele ale premierului israelian Netanyahu, spune președintele turc, Erdogan
27 decembrie 2023 | Războiul Israel-Gaza: Președintele Autorității Palestiniene afirmă că ”ziua de după” sfârșitul războiului din Fâșia Gaza va fi un test pentru credibilitatea SUA
27 decembrie 2023 | Războiul Israel-Gaza: Hamas neagă afirmațiile Iranului, care a spus că atacul din 7 octombrie asupra Israelului a fost o ripostă la asasinarea generalului Soleimani, în 2020
27 decembrie 2023 | Războiul Israel-Gaza: Ministrul israelian al cabinetului de război declară că IDF va „schimba” situația de la granița de nord a Israelului, dacă diplomația nu o face
AMINTIRI DIN COMUNISM 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.