| VEZI SI ISTORIA IN DATE 
| | RĂZBOIUL DIN UCRAINA – ZIUA 296 | ˅ | ZIUA 661 | | RAZBOIUL ISRAEL – GAZA – ZIUA 71 | |
|---|
| ianuarie|februarie|martie|aprilie|mai|iunie|iulie|august|septembrie|octombrie|noiembrie|decembrie |
| 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
- Africa de Sud: Day of Reconciliation (1838)
- Sf. Iosif din Nazaret (calendar ortodox)
- Sf. Prooroc Agheu (calendar creștin-ortodox; calendar greco-catolic)
- Sf. Mucenic Marin (calendar creștin-ortodox)
- Sf. Teofana împărăteasa (calendar creștin-ortodox)
- Sf. Adelaida (calendar romano-catolic)
16 decembrie 1653 | Generalul Oliver Cromwell este numit Lord Protector al Angliei, Scoției și Irlandei.
16 decembrie 1659 | Generalul Monck cere alegeri parlamentare libere în Scoția.
16 decembrie 1689 | Parlamentul englez adoptă Bill of Rights, care stabilește limitele puterilor coroanei și prevede alegeri regulate.
16 decembrie 1761 | Războiul de șapte ani: după un asediu de patru luni, armata rusă condusă de Piotr Rumyantsev cucerește fortăreața prusacă Kolobrzeg (Kolberg).
16 decembrie 1777 | Articolele Conferinței (prima constituție a SUA) sunt ratificate de primul stat – Virginia
16 decembrie 1809 | 
Napoleon Bonaparte divorțează (cu acordul senatului) de împărăteasa Joséphine
Biserica franceză anulează căsătoria pe 10 ianuarie 1810.
16 decembrie 1826 | Benjamin W. Edwards intră în Nacogdoches, Texas, controlată de mexicani, și se autoproclamă conducător al Republicii Fredonia.
16 decembrie 1858 | Guvernul olandez decide să părăsească insula Schokland.
16 decembrie 1862 | Regatul Nepalului acceptă constituția.
16 decembrie 1880 | Regiunea Transvaal se autoproclamă Republica Africa de Sud
16 decembrie 1880 | Începutul Primului Război Boer între Imperiul Britanic și Republica Sud-Africană Boeră
16 decembrie 1883 | Campania Tonkin: Francezii capturează cetatea din Hanoi
16 decembrie 1884 | Marea Britanie recunoaște Statul Liber Congo al regelui Leopold al II-lea
16 decembrie 1888 | Se naște Alexandru I al Iugoslaviei (d. 1934), rege al Iugoslaviei (1929-1934)
16 decembrie 1891 | Moare Ion Ionescu de la Brad (n. Ion Isăcescu, 1818), revoluționar pașoptist român, întemeietorul științei agricole românești, membru de onoare al Academiei Române
16 decembrie 1900 | În SUA se înființează o Federație civică națională pentru arbitrarea conflictelor de muncă
16 decembrie 1907 | 
Pentru a demonstra noua prezență a SUA ca putere mondială, președintele Theodore Roosevelt trimite „Marea Flotă Albă” într-o croazieră în jurul lumii, vizitând porturi din întreaga lume.
16 decembrie 1909 | O revoluție conservatoare și presiunea americană îl forțează pe președintele nicaraguan Jose Santos să părăsească funcția.
16 decembrie 1912 | Austro-Ungaria intră în conflict cu Serbia
16 decembrie 1912 | Primul Război Balcanic: Flota otomană este învinsă de Flota Regală Elenă, în bătălia de la Eli.
16 decembrie 1912 | Se naște Sanda ROLLER (n. Sara Markovna ZIGELBAUM / Zighelboim, loc. Copanca, jud. Tighina, Basarabia, Imperiul Țarist, căsătorită Roller – d. 1988, București, România) | fisa comunist ilegalist
16 decembrie 1914 | Ofensivă franceză în Artois, nordul Franței, condusă de Philippe Pétain.
16 decembrie 1914 | Primul Război Mondial: Navele de luptă germane, comandate de Franz Von Hipper, bombardează porturile engleze Hartlepool și Scarborough.
16 decembrie 1918 | La două zile după asasinarea lui Sidonio Pais, João do Canto e Castro este ales, de parlament, ca succesor la președinția Portugaliei, pentru un „mandat de tranziție”. In funcție – ca cel de-al 5-lea președinte al Portugaliei – până la 5 octombrie 1919.
16 decembrie 1918 | Trupele germane evacuează Finlanda, cedează Kievul din Ucraina forțelor revoluționare și se retrag din Estonia, în timp ce forțele bolșevice avansează.
16 decembrie 1918 | Se înființează Partidul Comunist al Muncitorilor din Polonia, Komunistyczna Partia Robotnicza Polski, KPRP – prin unificarea a două partide: SDKPiL (Partidul Social-Democrat al Regatului Poloniei și Lituaniei – unul dintre liderii acestuia fiind Rosa Luxemburg) și PPS (Partidului Socialist Polonez) – Stânga (care s-a raliat la politica SDKPiL).
De facto, aceasta fuziune (care avea ca deziderat inițial unitatea mișcării sindicale) a fondat organizația stângii radicale, Partidul Comunist al Poloniei din perioada interbelică (Komunistyczna Partia Polski, KPP), KPRP redenumindu-se, în 1925, KPP.
În martie 1919, prin reprezentantul său Józef Unszlicht, KPRP a participat la fondarea Internaționalei Comuniste (Comintern sau Internaționala a III-a) la Moscova.
Membrii noului partid KPRP au organizat Consilii Muncitorești în Polonia, concurând cu structurile mai populare ale Partidului Socialist Polonez (PPS), privind susținerea clasei muncitoare.
KPRP a rămas însă la statutul de mică minoritate, în cadrul mișcării de stânga, în special din cauza poziției Rosei Luxemburg, potrivit căreia Polonia trebuia să fie o provincie a Rusiei, în loc să își redobândească independența. Astfel, urmând ideile Rosei Luxemburg, scopul partidului a devenit crearea unei Republici Socialiste Poloneze, care să fie inclusă în planificata Comunitate Pan-Europeană a Statelor Socialiste. In consecință, Partidul nu a sprijinit formarea celei de-a doua Republici Poloneze, în 1918, susținandu-i, în schimb, pe bolșevici conduși de Vladimir Lenin, în războiul polono-sovietic din 1920.
Practic, KPRP s-a opus efectiv războiului Poloniei împotriva Rusiei Sovietice, din 1919-1921; statutul său legal a fost retras prin lege, iar partidul comunist va rămâne o organizație clandestină, în Polonia.
Datorită sprijinului acordat guvernului de către socialiștii pro-independență din PPS, eforturile KPRP de a milita pentru solidaritatea muncitorilor polonezi cu Armata Roșie, împotriva propriei lor țări, au fost contracarate. Cu toate acestea, la apogeul ofensivei Armatei Roșii, pe 2 august 1920, s-a înființat Comitetul Revoluționar Polonez Provizoriu – format din Julian Marchlewski, Felix Dzerzhinsky, Feliks Kon, Józef Unszlicht și Edward Próchniak. Comitetul nu a adus însă niciun câștig politic pentru partid. Poziția marxistă tradițională privind chestiunea funciară, așa cum era înțeleasă de marxiștii polonezi, fiind abandonată, în favoarea opiniilor lui Vladimir Lenin.
În perioada 1921-1926, Polonia a cunoscut o relativă libertate politică, iar KPRP a profitat de aceste oportunități. La început, numărul membrilor a crescut datorită organizațiilor muncitorești reformiste și, la sfârșitul anilor 1920, datorită unei facțiuni de stânga a PPS, condusă de Stanislaw Lancucki și Jerzy Czeszejko-Sochacki. Aceștia s-au alăturat KPRP, ceea ce a permis partidului să fie reprezentat în Sejm (legislativul polonez).
De asemenea, au fost înregistrate progrese odată cu aderarea, la KPRP, a unei facțiuni a Bundului General al Muncii Evreiești din Polonia, condusă de Aleksander Minc, precum și a două grupuri socialiste evreiești mai mici, Poale Zion și Partidul Socialist Muncitoresc Evreiesc Unit (Fareynikte).
În zonele de graniță din est, KPRP, și apoi KPP, a funcționat ca Partidul Comunist al Ucrainei de Vest (KPZU) și Partidul Comunist al Bielorusiei de Vest (KPZB); în această perioadă, numărul membrilor a crescut substanțial. În zona de operare propriu-zisa a KPP (Polonia de vest și centrală, dominată numeric de etnici polonezi), 22-26% dintre membri erau evrei, conform surselor partidului.
Punctele de vedere la care au aderat și pe care le-au promulgat liderii KPP (Maria Koszutska, Adolf Warski, Maksymilian Horwitz, Edward Próchniak) au dus la o relație dificilă a partidului cu Stalin. Internaționala Comunistă (Comintern) a condamnat KPP pentru sprijinul acordat loviturii de stat din mai 1926, a lui Józef Piłsudski („eroarea din mai” a partidului).
Începând din 1933, KPP a fost tratat cu tot mai multă suspiciune de către Comintern. Structurile partidului erau considerate compromise, din cauza presupuselor infiltrări de către agenți ai serviciilor secrete militare poloneze. Unii dintre liderii partidului, acuzați pe nedrept că erau astfel de agenți, au fost ulterior executați în Uniunea Sovietică.
În 1935 și 1936, KPP a demarat formarea unui front unificat al muncitorilor și țăranilor în Polonia, și a fost supus apoi unor noi persecuții din partea Cominternului, care i-a acuzat, de asemenea, în mod arbitrar, pe comuniștii polonezi că adăpostesc elemente troțkiste în rândurile lor. Apogeul urmăririlor judiciare susținute de Moscova, care vizau eradicarea diverselor „deviații” și care se încheiau, de obicei, cu condamnări la moarte, s-au desfășurat în anii 1937-1938, ultimele execuții având loc în 1940.
Membrii KPP au fost persecutați și deseori întemnițați de regimul polonez de asanare, fapt care s-a dovedit, paradoxal, salvator, in cazul vieților unor viitori lideri comuniști polonezi, precum Bolesław Bierut, Władysław Gomułka, Alfred Lampe, Edward Ochab, Stefan Jędrychowski și Aleksander Zawadzki (printre foștii membri ai KPP transferați în timpul celui de-al Doilea Război Mondial din Uniunea Sovietică în Polonia pentru activități conspirative se numără Mieczysław Moczar și Marian Spychalski). În timpul Marii Epurări, 70 de membri și membri-candidați ai Comitetului Central al KPP au fugit sau au fost aduși în Uniunea Sovietică unde au fost împușcați, împreună cu mulți alți activiști (aproape toți comuniștii polonezi proeminenți au fost uciși sau trimiși în lagăre de muncă). Cominternul, condus, în realitate, de Stalin, a dispus, în 1938, dizolvarea și lichidarea partidului.
16 decembrie 1921 | Partidul Comunist al Africii de Sud (PCAS) face apel la un front unit, într-o campanie de ardere a pașapoartelor de Ziua Dingaan.
Intre programul PCAS pentru o republică autohtonă și susținerea regelui Dingane prin contra-comemorările din 16 decembrie, s-a manifestat o contradicție latentă. Încă de la sfârșitul anilor 1920, dacă nu chiar mai devreme, PCAS a fost, potrivit strategiei si politicilor Comintern, în mod categoric antimonarhist. PCAS susținea că existau legături directe sau o corespondență directă între statutul țarilor ruși (pe care îi considera despoți feudali) și cel al monarhilor africani. Muncitorii africani, susținătorii de bază și intelectualii publici, precum Johannes Nkosi, care dețineau funcții de conducere în cadrul CPSA, erau mult mai ambigui.
In special comuniștii de origine europeană, considerau monarhiile africane ca fiind, prin excelență, chintesența clasei conducătoare și a privilegiaților. Prin urmare, PCAS a trebuit să negocieze o potențială contradicție, atunci când a venit vorba de regele Dingane.
Atitudinea PACS contrasta cu opinia majorității membrilor Executivului național al CNA și a Consiliului șefilor acestuia. Aceștia din urmă au condamnat fraternizarea dintre Congres și Partidul Comunist, care devenise tot mai răspândită de când Josias Gumede preluase funcția de președinte al CNA în 1927, iar Consiliul șefilor din CNA i-a acuzat pe comuniști că sunt interesați să favorizeze dezbinarea între „rasele albă și neagră” din Africa de Sud.
16 decembrie 1921 | Este ratificat Tratatul anglo-irlandez, convenit de Parlamentul britanic și Sinn Féin.
16 decembrie 1922 | 
Președintele Poloniei, Gabriel Narutowicz (n. 17 martie 1865) este asasinat, în prima sa săptămână de mandat, de pictorul Eligiusz Niewiadomski (n. 1 decembrie 1869 – d. 31 ianuarie 1923), la Galeria Zachęta din Varșovia.
Narutowicz a fost ministru al Lucrărilor Publice între 1920 și 1921 și, pentru scurt timp, ministru al Afacerilor Externe, în 1922. A fost primul șef de stat ales (de Adunarea Națională a celei de-a doua Republici Poloneze), după ce Polonia și-a recăpătat suveranitatea.[mai mult]
16 decembrie 1931 | PSD german începe Frontul de Fier împotriva fascismului
16 decembrie 1938 | 
Adolf Hitler instituie decorația de stat și ordinul civil de merit, Crucea de Onoare a Mamei Germane
16 decembrie 1938 | Monitorul Oficial nr. 293 publică decretul-lege din 15 decembrie, prin care este înființat Frontul Renașterii Naționale, sub conducerea regelui Carol al II–lea.
16 decembrie 1941 | Sarawak este ocupat de forțele japoneze
16 decembrie 1942 | Al Doilea Război Mondial: Hitler ordonă lupta împotriva partizanilor din Rusia și Balcani
16 decembrie 1943 | Moare Nicolae Ghica-Budești (n. 1869), arhitect, unul dintre promotorii stilului neo-românesc în arhitectură
16 decembrie 1944 | Al Doilea Război Mondial: Ultima ofensivă germană în Vest: „Ofensiva din Ardeni”
Germania nazistă lansează o contraofensivă împotriva Aliaților în regiunea Ardeni din Belgia, începând „Bătălia de la Bulge”.
16 decembrie 1944 | Hotărârea Comitetului Statului de Stat al Apărării dispune: ”1. Să se mobilizeze și să se interneze, în vederea trimiterii la muncă în U.R.S.S., toți etnicii germani, bărbați cu vârsta între 17 și 45 de ani și femeile cu vârste între 18 și 30 de ani, din teritoriile României, Iugoslaviei, Bulgariei și Cehoslovaciei, eliberate de Armata Roșie. Să se precizeze că mobilizările se aplică nemților cu cetățenie germană și ungară, ca și nemților cetățeni ai României, Iugoslaviei, Bulgariei și Cehoslovaciei”. Preluarea deportaților și utilizarea acestora este reamintita si referitor la ”refacerea industriei carbonifere din bazinul Donbas și a siderurgiei din Sud”.(”Deportarea în URSS a etnicilor germani din România. Documente arhivistice ruse”, în ”Magazin istoric”, nr 632, noiembrie 2019).
Urmare a ieșirii României din războiul antisovietic, la 23 august 1944, și a semnării Convenției de armistițiu, la 12 septembrie 1944, URSS a primit în iarna anului 1944-1945 circa 70 000 de etnici germani, după ce a solicitat ca ”toți supușii germani și unguri să fie internați în lagăre speciale” (general-locotenent Vladislav Petrovici Vinogradov-locțiitor șefului Comisiei Aliate de control din România). Autoritățile române au justificat aceste deportări, făcute la cererea URSS, ca fiind necesare ”pentru înlăturarea spionajului și menținerea ordinii publice în spatele Armatei de Operații”.
16 decembrie 1945 | Moscova. Conferința miniștrilor Afacerilor Externe ai URSS, SUA și Marii Britanii, in cadrul căreia se decide recunoașterea guvernului României, condus de Petru Groza, dar se solicita includerea unui reprezentant al PNL și PNȚ, precum și organizarea de alegeri libere.
16 decembrie 1950 | 
Președintele american, Harry Truman (al 33-lea președinte al Statelor Unite ale Americii), proclamă starea de urgență (state of emergency) împotriva „imperialismului comunist” („Communist imperialism”) – o referire la forțele chineze care luptau împotriva forțelor Națiunilor Unite conduse de Statele Unite în Războiul din Coreea. [Harry S. Truman, Proclamația 2914-Proclamarea existenței unei urgențe naționale]
La ora 10:20 a.m., președintele Truman a semnat „Proclamația prezidențială 2914”, care includea declarația: „Întrucât cucerirea lumii de către imperialismul comunist este obiectivul forțelor de agresiune care au fost dezlănțuite în lume; și întrucât, dacă obiectivul imperialismului comunist ar fi atins, poporul acestei țări nu s-ar mai bucura de viața plină și bogată pe care, cu ajutorul lui Dumnezeu, a construit-o pentru ei și pentru copiii lor. …”; printre motivele pentru care s-a proclamat figura „existența unei urgențe naționale, care necesită ca apărarea militară, navală, aeriană și civilă a acestei țări să fie întărită cât mai repede posibil…„.
Proclamația de urgență i-a acordat președintelui puteri executive suplimentare și i-a permis să instituie o serie de controale ale prețurilor și salariilor, menite să consolideze forțele de apărare americane. The New York Times a relatat: „Astăzi a fost o zi de acțiune la Casa Albă, în Congres și în alte părți ale guvernului, în timp ce oficialii au acționat pentru a pune în aplicare declarația Președintelui adresată aseară națiunii și lumii că Statele Unite vor face față provocării comunismului.„
În urmărirea acestor scopuri, a fost înființat Biroul de Mobilizare a Apărării. Ordinul lui Truman, împreună cu alte trei proclamații prezidențiale de urgență (din 6 martie 1933, 23 martie 1970 și 15 august 1971) nu vor fi anulate până la promulgarea „National Emergencies Act”, care va intra în vigoare la 14 septembrie 1978.
NOTA: Statele Unite au intrat în Coreea în iunie 1950, când președintele Truman a emis un ordin prin care cerea trupelor americane să aplice o rezoluție a Națiunilor Unite care condamna invazia Coreei de Sud de către Coreea de Nord comunistă. Forțele ONU comandate de generalul Douglas MacArthur au alungat forțele nord-coreene înapoi în Coreea de Nord. Președintele Truman și generalul MacArthur au decis apoi să trimită Națiunile Unite în Coreea de Nord, mizând pe faptul că aceasta nu va provoca China să intre în război. Decizia s-a întors împotriva sa, deoarece forțele chineze au început să lupte în octombrie 1950 și, până la jumătatea lunii decembrie, au împins majoritatea forțelor Națiunilor Unite înapoi în Coreea de Sud.
16 decembrie 1950 | Departamentul de Stat al Statelor Unite a înghețat toate activele deținute în America de către rezidenți din China și a impus un embargo asupra tuturor schimburilor comerciale cu China și Coreea de Nord; China va îngheța toate activele americane pe 28 decembrie.
16 decembrie 1950 | Germania de Est a promulgat „Legea privind apărarea păcii”
Legea prevedea că „Oricine calomniază alte popoare și rase, incită împotriva lor și le cere boicotarea în scopul de a perturba relațiile pașnice dintre ele pentru a implica poporul german într-un nou război, va fi pedepsit cu închisoarea sau, în cazuri grave, cu închisoarea la muncă silnică”, criminalizând efectiv orice disidență împotriva guvernului care ar putea fi considerată defăimare.
Legi similare de „apărare a păcii” aveau să fie adoptate în curând în Albania, Bulgaria, Cehoslovacia, Ungaria, Polonia și România. Președintele Partidului Unității Socialiste, Walter Ulbricht, a anunțat, în aceeași zi, că legitimațiile de membru ale tuturor celor 1,2 milioane de membri de partid au fost revocate și că nu vor fi emise altele noi până la finalizarea epurării tuturor celor care au fost găsiți nepotriviți în urma unei anchete.
16 decembrie 1963 | Se stabilesc relații diplomatice, la rang de ambasadă, între România și Tunisia.
16 decembrie 1963 | Se naște Viorica Dăncilă (Vasilica-Rodica Nica), prim-ministru al României in perioada 29 ianuarie 2018 până la 4 noiembrie 2019; prima femeie din istoria tarii care a deținut această funcție.
Celebră pentru o serie de declarații agramate, ea a afirmat, printre altele, că scopul PSD este să câștige alegerile… de anul trecut.
16 decembrie 1971 | Pakistanul capitulează oficial
Aproximativ 90.000 de soldați guvernamentali și civili vest-pakistanezi s-au predat trupelor indiene din Pakistanul de Est, care și-a declarat independența, luând numele de Bangladesh.
În 1971, Pakistanul a pierdut nu doar Pakistanul de Est, ci și jumătate din marina sa, o treime din armată și un sfert din forțele aeriene. India ocupa 8.000 de kilometri pătrați de teritoriu pakistanez de vest.
Armata a fost umilită după capitulare, iar aceasta a fost prima dintre cele doar două ocazii (cealaltă a fost în 2008) în care liderii aleși ar fi putut stabili un regim democratic de lungă durată în Pakistan.
16 decembrie 1980 | Constantin Pârvulescu este exclus din PCR
Constantin Pârvulescu (n. 10 noiembrie 1895, Olănești, jud. Vâlcea – d. 11 iulie 1992, București) – unul dintre fondatorii Partidului Comunist din România și un oponent activ al lui Nicolae Ceaușescu -, a fost exclus din partid, cu aprobarea unanimă a membrilor CPEx, după ce a fost criticat dur, mai ales de Nicolae Ceaușescu și de Gogu Rădulescu.
16 decembrie 1989 | Timișoara – cazul Laszlo Tokes
De la nemulțumiri provocate de hotărârea judecătorească conform căreia pastorul reformat Laszlo Tokes urma să fie strămutat în altă localitate, se ajunge la revendicări politice, iar timișorenii se strâng în față bisericii reformate unde slujea Laszlo Tokes.
În noaptea de 16 spre 17 decembrie au loc confruntări între manifestanți și forțele de ordine.
16 decembrie 2017 | 
Slujba de înmormântare a Regelui Mihai I al României
Slujba a fost oficiată de Patriarhul Daniel, la Catedrala Patriarhală din București. Cortegiul funerar s-a deplasat ulterior cu trenul regal la noua Catedrală de la Curtea de Argeș, unde regele a fost înmormântat alături de soția sa, regina Ana.
La funeralii au participat Regele Carl al XVI-lea Gustaf al Suediei și Regina Silvia a Suediei, Marele Duce de Luxemburg, Prințul Charles de Wales, Regele Juan Carlos I al Spaniei și Regina Sofia a Spaniei, Regele Regele Simeon al II-lea al Bulgariei, Regina Anne-Marie a Greciei și reprezentanți ai mai multor casele regale și imperiale
16 decembrie 2022 | Războiul din Ucraina: Rusia lansează noi lovituri mortale în toată Ucraina
16 decembrie 2022 | Războiul din Ucraina: Consiliul UE aprobă al nouălea pachet de sancțiuni împotriva Rusiei
16 decembrie 2022 | Războiul din Ucraina: Moscova susţine că are date „care confirmă implicarea SUA și a Poloniei în atacurile teroriste din Rusia”
16 decembrie 2022 | Giganticul acvariu AquaDom din Berlin, cu peste 1.500 de pești, explodează
Un acvariu gigant care conține un milion de litri de apă, instalat în holul hotelului Radisson Blu din Berlin, a explodat, inundând hotelul și străzile din apropiere.
Oaspeții au fost mutați din hotel în urma incidentului, la ora 05:50 (04:50 GMT).
Poliția a spus că au avut loc pagube „incredibile”. Un videoclip a arătat un rezervor gol, apă curgând în hol și resturi împrăștiate peste tot.
Brigada de pompieri din Berlin a spus că peste 100 de pompieri au fost trimiși la fața locului și nu este clar ce a provocat explozia.
Autoritatea de transport public din Berlin a declarat că strada Karl-Liebknecht din afara hotelului a fost închisă din cauza „cantității enorme de apă care a inundat drumul”. De asemenea, serviciul de tramvaie din zonă a fost oprit.
Sandra Weeser, un membru al parlamentului federal german care era cazată la hotel, a declarat, pentru televiziunea locală, că scena din afara hotelului este o „imagine a devastării”.
Primarul Berlinului, Franziska Giffey, care a mers la hotel pentru a inspecta pagubele, a descris acvariul a explodat ca fiind un tsunami.
Acvariul AquaDom de 14 m înălțime, cu 1.500 de pești tropicali (peste 100 de specii diferite), a fost deschis în decembrie 2003 și figura in Cartea Recordurilor mondiale – Guinness Book, ca fiind cel mai mare acvariu cilindric din lume.
Potrivit rapoartelor din momentul construcției sale, a costat aproximativ 12,8 milioane de euro (11,2 milioane de lire sterline).
| ianuarie|februarie|martie|aprilie|mai|iunie|iulie|august|septembrie|octombrie|noiembrie|decembrie |
| 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
|
AMINTIRI DIN COMUNISM 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.