Lee Harvey Oswald l-a asasinat pe J. F. Kennedy la ordinul sovieticilor – susține fostul șef al CIA

Lee Harvey Oswald a fost un asociat KGB, instruit personal de liderul sovietic, Nikita Hrușciov, să îl asasineze pe președintele SUA, J. F. Kennedy. La scurt timp după aceea, sovieticii s-au răzgândit și lui Oswald i s-a spus să renunțe la plan. Dar Oswald, orbit de „dragostea sa pentru URSS”, a refuzat.

Aceasta este versiunea susținută de o nouă carte, semnată de doi foști șefi de informații – unul din vest, unul din est.

Cartea, intitulată „Operațiunea Dragonul: În culisele războiului secret al Kremlinului contra Americii” (Operation Dragon: Inside the Kremlin’s Secret War on America; Encounter Books, 23 februarie 2021), aruncă încă o poveste peste teancul deja supra voluminos al teoriilor asasinării lui JFK.

Președintelui Kennedy în Dallas, Texas, pe Main Street, cu câteva minute înainte de asasinare. In limuzina prezidențială se mai află Jackie Kennedy, guvernatorul Texasului John Connally și soția sa, Nellie.

Cartea a fost scrisă de ambasadorul R. James Woolsey, cel care a condus CIA între anii 1993-1995, și care, in mod ironic, a demisionat brusc în timpul scandalului Aldrich Ames (un ofițer CIA, devenit agent dublu, rus), și de lt. Gen. Ion Mihai Pacepa, fost șef al serviciului de spionaj al României comuniste și „cel mai înalt oficial de informații dintr-o țară inamică căruia i s-a acordat azil politic în Statele Unite” (în 1978). (Pacepa a murit de COVID la începutul acestei luni, pe 14 februarie 2021).

Toate dovezile, susțin autorii, indică faptul că asasinarea lui Kennedy, pe 22 noiembrie 1963, de către Lee Harvey Oswald, a fost comandată de premierul sovietic Nikita Hrușciov, acționând prin ceea ce era, în esență, armata sa personală, KGB (denumita acum FSB).

Aceste dovezi codificate, așa cum sunt cele mai multe dintre documentele serviciilor de informații străine, nu au fost niciodată descifrate în comun, de către un lider de top al serviciilor secrete SUA, și un fost șef de spionaj al Blocului sovietic, familiarizat cu procedurile și codificările KGB.

Între timp, în ultimii 56 de ani, zeci de adepți ai teoriei conspirației au scris cărți despre asasinarea JFK. Majoritatea acestor teorii acuză America, și au fost declanșate, în mare parte, de campania de dezinformare dusa de KGB, în efortul intens de a elimina amprentele proprii ale Rusiei, dând vina, pe rând, pe Lyndon Johnson, CIA, grupuri secrete de petrolieri americani, Howard Hughes, Fidel Castro și Mafie.

Propaganda rusească a semănat, destul de eficient, ură și dispreț față de SUA, iar operațiunile sale s-au desfășurat într-o diversitate de forme, inclusiv prin recrutarea grupurilor teroriste la nivel mondial și sprijinirea statelor inamice.

Cu toate acestea, asasinatul președintelui SUA, JFK, cu toate consecințele sale, a generat cele mai explozive teorii ale conspirației, stabilind un record fără precedent si un model de urmat pentru învinovățirea Americii.

Autorii susțin că toate dovezile necesare in sprijinul ipotezei ca asasinatul a fost comis la ordinul KGB sunt conținute în Raportul Comisiei Warren (26 de volume), dar că majoritatea au fost „codificate” atât de mult, încât nimeni nu a înțeles semnificația lor până acum.

„Decodate, aceste dovezi demonstrează că asasinul lui John F. Kennedy, Lee Harvey Oswald, a avut o întâlnire clandestină in Mexico City cu ofițerul său de caz sovietic, „tovarășul Kostin” – spun autorii -,„care făcea parte din cel de-al treisprezecelea departament al KGB pentru asasinate în străinătate”.

Potrivit autorilor, sovieticii l-au recrutat pe Oswald în 1957, când acesta era înrolat ca soldat in marina SUA, activând în Japonia. După ce, vreme de mai mulți ani, a derulat misiuni clandestine pentru ruși – furnizând inclusiv informații care le-au permis sovieticilor doborârea pilotului american Gary Powers, în 1960 – Oswald a fost desemnat în 1962, posibil chiar de Nikita Hrușciov, să înceapă pregătirile pentru asasinarea președintelui Kennedy.

Conform evidentelor din raportul Comisiei Warren, in 1959 Oswald a solicitat un pașaport, apoi a părăsit SUA si a plecat, in octombrie, in Finlanda, sub pretextul că dorește să studieze acolo; din Finlanda ajunge, ca turist, la Moscova (pe 16 octombrie 1959).

La scurt timp, printr-o scrisoare adresată Sovietului Suprem, aplică pentru cetățenia sovietică, declarând ca „este un comunist convins” și „adept al ideologiei marxiste„. El a contactat apoi Ambasada SUA, anunțând că dorește să renunțe la cetățenia americană.

Totodată, i-a scris fratelui său „Nu voi părăsi această țară, Uniunea Sovietică, în niciun fel, nu mă voi întoarce niciodată în Statele Unite, este o țară pe care o urăsc„.

Pe 4 ianuarie 1960, Oswald a fost convocat la Oficiul sovietic de pașapoarte, unde a primit documentul de identitate pentru apatrizi nr. 811 479.558; tot atunci, potrivit propriului sau jurnal, i s-a spus că trebuie sa plece la Minsk. 

Oswald a ajuns la Minsk pe 7 ianuarie 1960. A fost întâmpinat la gară de doi muncitori de la „Crucea Roșie”, care l-au însoțit la Hotelul Minsk. Acolo îl așteptau doi angajați ai „Intourist” (doi asa-zis ghizi turistici), care vorbeau o excelentă engleză. Unul dintre ei, o tânără pe nume Roza Kuznetsova, i-a devenit prietenă și a participat la petrecerea sa de 21 de ani, în octombrie 1960.[1]

În ziua următoare, primarul orașului Minsk, care l-a primit pe Oswald într-o audiență, i-a oferit acestuia un apartament gratis, fără chirie, și l-a avertizat împotriva „persoanelor necultivate”, care uneori insultă străinii.

Deși Oswald a dorit să rămână în Uniunea Sovietică, el a fost în cele din urmă convins să se întoarcă în SUA, pentru a-l asasina pe președintele Kennedy, pe care Hrușciov ajunsese să-l disprețuiască” – scriu autorii.

03 June 1961 President Kennedy meets with Chairman Khrushchev at the U. S. Embassy residence, Vienna. U. S. Dept. of State photograph in the John Fitzgerald Kennedy Library, Boston. | John Kennedy și Nikita Hrușciov la summit-ul de la Viena, din 1961

„Lui Oswald i s-a „oferit” o soție sovietică – Marina Prusakova (n. 17 iulie 1941, Molotovsk, Rusia, nepoata lui Ilia Prusakov, membru PCUS şi colonel în Ministerul Sovietic al Afacerilor Interne, căsătorită cu Oswald pe 30 aprilie 1961, la Minsk -, și a fost trimis înapoi în SUA, în iunie 1962.”

Potrivit autorilor, în perioada iunie-aprilie 1963, sovieticii s-ar fi răzgândit și ar fi anulat misiunea, însă Oswald era hotărât sã continue, și ar fi refuzat sã abandoneze.

Oswald știa că Nikita Hrușciov, liderul paradisului și al noului sau cămin, Uniunea Sovietică, i-a încredințat această sarcină și era încrezător că o va putea realiza”, explică autorii.

Cu toate acestea, în acel moment, atât KGB, cât și liderii URSS, și-au dat seama că ideile nebunești ale lui Hrușciov puteau atrage asupra țării lor o reputație teribilă; „încă un pas greșit al lui Hrușciov, și s-ar putea să existe un război nuclear”.

Însă nici cartea, nici autorii ei, nu oferă o dovadă a vreunui ordin de asasinare, sau a unui ordin de inversare a deciziei.

Exista totuși documente, adesea sub formă de scrisori, despre întâlnirea lui Oswald cu agenți KGB și alte pregătiri în desfășurare, pentru ca Oswald și familia sa să se întoarcă înapoi în Uniunea Sovietică, odată ce și-ar fi îndeplinit misiunea.

Într-o astfel de scrisoare, Oswald s-a adresat ambasadei sovietice, la 1 iulie 1963, cerând vize separate pentru el, soția sa și fiicele sale [2].

Autorii cred că aceasta inițiativă arată, în mod evident, că „Oswald a vrut să se asigure că soția și copiii săi se vor putea înapoia în Uniunea Sovietică, înainte de comiterea crimei, și a cerut o viză de intrare separată pentru el, spre a putea pleca, la rândul lui, după ce ar fi executat operațiunea”.

Lee (asasinul lui Kennedy) si Marina Oswald, împreună cu fiica lor, June Lee, la Minsk, Rusia, în iunie 1962.

Un al document, datat 9 noiembrie, același an – cu doar două săptămâni înainte de asasinarea lui Kennedy – a fost scris după ce Oswald s-a întors dintr-o călătorie efectuată in Mexico City. Acesta se referă la o întâlnire cu „tovarășul Kostin”, pe care Pacepa si Woolsey îl identifică drept „Valery Kostikov, ofițer al Departamentului al Treisprezecelea.

Autorii oferă, de asemenea, ceea ce ei consideră a fi dovezi ale eforturilor sovietice de dezinformare cu privire la ordonatorii reali ai asasinatului, deoarece rușii au încercat să convingă lumea că atentatul a fost pus la cale de oricine altcineva, în afară de Uniunea Sovietică.

Un astfel de efort, in opinia lor, este prima carte lansată pe piață, cu titlul „Oswald: asasin sau victimă?” (“Oswald: Assassin or Fall Guy?”) care a golit librăriile în 1964.

Volumul avansează ideea că Oswald ar fi fost „un agent provocator FBI, antrenat de CIA”, devenit apoi țapul ispășitor pentru adevărații vinovați de moartea lui Kennedy, printre care s-ar afla și „unii oficiali ai CIA și FBI”, împreună cu „reacționari miliardari ai petrolului, precum HL Hunt.

Ion Pacepa și James Woolsey, invocă, de asemenea, faptul că cel care a scris controversata versiune a atentatului, Joachim Joesten, era „un comunist american de origine germană identificat ca agent GRU” și că editorul cărții avea legături similare.

Indiferent de veridicitatea supozițiilor din acest volum, cei care sunt preocupați de asasinatul lui Kennedy vor găsi aici multe lucruri interesante. Deși modul în care este înfățișat cazul nu este tocmai solid, certitudinea documentelor prezentate este incontestabilă.

„În cele din urmă, nu există nicio îndoială că Lee Harvey Oswald a fost instruit de KGB să-l asasineze pe președintele John F. Kennedy”, scriu autorii.

„Chiar și după ce KGB i-a ordonat lui Oswald să se oprească, el s-a încăpățânat să meargă mai departe cu ceea ce a crezut că înseamnă misiunea sa personală, ceea ce dovedește că aceasta i-a fost conferită de însuși eroul său, Hrușciov.”

Un polițist din Dallas arată pușca folosită pentru uciderea președintelui John F. Kennedy pe 22 noiembrie 1963

Întrebări fără răspuns

Câteva semne de întrebare rămân fără răspuns. Cum anume a beneficiat efectiv URSS de pe urma asasinatului? Care au fost motivele care i-ar fi determinat pe sovietici sã ordone asasinatul şi cu ce s-au ales ei, ulterior?

Cine, în fond, avea cel mai mult de câștigat prin dispariția lui Kennedy?

Si, nu în ultimul rând, faptul că moartea lui Kennedy nu a fost singulară.

Decesele, pe bandă rulantă, din familia Kennedy sunt o realitate care dă de gândit. Ce conexiune există sau s-ar putea stabili între ele?

  • 12 august 1944 – Joseph P. Kennedy Jr. a murit atunci când aeronava BQ-8 pe care o pilota a explodat accidental peste East Suffolk, Anglia
  • 13 mai 1948 – Kathleen „Kick” Kennedy (cunoscută în mod oficial ca Kathleen Cavendish, marchiza de Hartington) a murit într-un accident de avion în Franța.
  • 22 noiembrie 1963 – S.U.A. Președintele John F. Kennedy a fost asasinat la Dallas, Texas, de Lee Harvey Oswald. Oswald a fost împușcat de Jack Ruby două zile mai târziu. În 1964, Comisia Warren a concluzionat că Oswald era asasinul singuratic. Cu toate acestea, în 1979, Comitetul Selectiv pentru Asasinări al Casei Statelor Unite (HSCA) a concluzionat că asasinarea a fost rezultatul unei conspirații și că Oswald nu a acționat singur [3]
  • 5 iunie 1968 – senatorul american Robert F. Kennedy, în noaptea victoriei sale în primarul prezidențial democrat din California, a fost împușcat de Sirhan Sirhan la hotelul Ambassador din Los Angeles; Kennedy a murit în dimineața următoare
  • 25 aprilie 1984 – David A. Kennedy a murit din cauza unei supradoze de droguri într-o cameră de hotel din Palm Beach, Florida. Al patrulea dintre cei unsprezece copii ai lui Robert Kennedy, David și-a văzut tatăl asasinat la televizor în camera de hotel a familiei. În urma unui accident de mașină, David a început să abuzeze de analgezice și a fost subiectul centrelor de detoxifiere în tinerețe. David se afla la Palm Beach, Florida, pentru a-și vedea mama care tocmai suferise un accident vascular cerebral
  • 31 decembrie 1997 – Michael LeMoyne Kennedy a murit într-un accident la schi, după ce s-a izbit de un copac, în Aspen, Colorado.
  • 16 iulie 1999 – John F. Kennedy Jr. a murit când avionul pe care îl pilota s-a prăbușit în Oceanul Atlantic în largul coastei Martha’s Vineyard, Massachusetts. Accidentul a fost atribuit erorii pilotului și dezorientării spațiale. Soția și cumnata lui erau, de asemenea, la bord și au murit
  • 16 septembrie 2011 – Kara Kennedy, fiica lui Ted Kennedy, a murit în urma unui atac de cord, în timp ce făcea exerciții într-un club de sănătate din Washington, D.C. Kara ar fi suferit de cancer pulmonar cu nouă ani mai devreme, dar și-a revenit după îndepărtarea unei părți a plămânului drept
  • 16 mai 2012 – Mary Richardson Kennedy, fosta soție a lui Robert F. Kennedy Jr., a murit spânzurată (se presupune ca s-a sinucis) de un copac de pe terenul casei sale din Bedford, județul Westchester, New York
  • 1 august 2019 – Saoirse Roisin Kennedy Hill, nepoata lui Robert F. Kennedy, a murit din cauza unei supradoze accidentale de droguri la campusul Kennedy din portul Hyannis, Massachusetts, pe Cape Cod
  • 2 aprilie 2020 – Maeve Kennedy McKean și Gideon McKean, fiul ei de 8 ani, au dispărut în timpul unei excursii cu o canoe în Golful Chesapeake. A fost nepoata lui Robert Kennedy și nepoata președintelui John F. Kennedy. Corpul lui Maeve a fost găsit pe 6 aprilie; Corpul lui Gideon a fost găsit pe 8 aprilie. Autoritățile cred că Maeve a vâslit pentru a recupera o minge, conducând vântul și curentul să răstoarne canoe

În 1992, popularul dar controversatul film JFK a reînnoit interesul opiniei publice pentru asasinat și, în special, pentru documentele încă clasificate la care se face referire în postscriptul filmului.

În mare parte. ca răspuns la film, Congresul a adoptat legea JFK sau „Legea președintelui John F. Kennedy Assassination Records din 1992”. Scopul legislației a fost să colecteze la Arhivele Naționale și să pună la dispoziția publicului toate înregistrările legate de asasinare deținute de agențiile guvernamentale federale și de stat, cetățenii privați și diferite alte organizații.

Legea JFK a impus, de asemenea, crearea unui birou independent, Comitetul de revizuire a înregistrărilor asasinate, pentru a revizui înregistrările prezentate pentru a fi complete și a păstra secretul. Comitetul de examinare nu a fost însărcinat să facă concluzii sau concluzii cu privire la asasinare, doar pentru a colecta și a publica toate documentele aferente.

Din 1994 până în 1998, comisia de revizuire a înregistrărilor asasinate a adunat și a desigilat aproximativ 60.000 de documente, compuse din peste 4 milioane de pagini.

Agențiile guvernamentale au solicitat ca unele înregistrări să rămână clasificate și acestea să fie revizuite conform criteriilor secțiunii 6 din Legea JFK. Au existat 29.420 de astfel de înregistrări și toate au fost lansate integral sau parțial, cu cerințe stricte pentru redactare.

Un raport al personalului pentru Asasinations Records Review Board susținea că fotografiile cerebrale din înregistrările Kennedy nu aparțin creierului lui Kennedy și prezintă mult mai puține daune decât Kennedy. Boswell a respins aceste acuzații.

Consiliul a constatat, de asemenea, că, în contradicție cu imaginile fotografice care nu prezintă un astfel de defect, un număr de martori (atât la spital, cât și la autopsie) au văzut o rană mare în partea din spate a capului lui Kennedy.

Jeremy Gunn, consiliu și membru al consiliului, au subliniat, de asemenea, problemele legate de declarațiile martorilor, cerând oamenilor să cântărească toate probele, cu îngrijorarea cuvenită pentru eroarea umană, mai degrabă decât să ia declarații unice ca „dovadă” pentru o teorie sau alta.

Toate înregistrările rămase legate de asasinare (aproximativ 5.000 de pagini) erau programate să fie publicate până la 26 octombrie 2017, cu excepția documentelor certificate pentru amânare continuă de către președinții următori în următoarele condiții: (1) „amânarea continuă este necesară de către un vătămarea identificabilă a armatei, apărarea, operațiunile de informații, aplicarea legii sau desfășurarea relațiilor externe „și (2)” vătămarea identificabilă este atât de gravă încât depășește interesul public în divulgare.”

Există o anumită îngrijorare în rândul cercetătorilor că înregistrările semnificative, în special cele ale CIA, ar putea rămâne clasificate după 2017.

Deși aceste documente pot include informații istorice interesante, toate înregistrările au fost examinate de comisia de revizuire și nu au fost determinate să aibă impact asupra faptelor asasinării lui Kennedy.

Președintele Donald Trump a declarat. în octombrie 2017. că nu va bloca eliberarea documentelor.

La 26 aprilie 2018, termenul stabilit de președintele Trump pentru a publica toate înregistrările JFK, a fost din nou blocat, lansarea unor înregistrări fiind amânată până la 26 octombrie 2021.


[1] a se vedea documentul nr. 2609 al Comisiei , p 271

[2] Căsătoria lui Oswald cu Marina Prusakova a avut loc la șase săptămâni după ce s-au cunoscut. În iunie 1962, soții Oswald au venit în Statele Unite (după ce Marina a susținut un interviu favorabil cu colonelul KGB, Aksionov) stabilindu-se in Dallas.

Cei doi au avut două fete, June Lee (născută în Rusia, 15 februarie 1962; ulterior căsătorită cu James Schmidt) si Audrey Marina Rachel Oswald (n. 23 octombrie 1963, Dallas, Texas; căsătorită mai târziu cu Karl Buttermann). In consecința, deoarece cea de-a doua fiica, Rachel, s-a născut cu 33 de zile înainte de atentatul asupra președintelui Kennedy, in iulie, la momentul solicitării vizelor pentru familia sa, se punea doar problema unui singur copil, June Lee, Marina Prusakova Oswald fiind însărcinată cu cel de-al doilea copil, Rachel.

Pe de alta parte, nu este foarte clar de ce a solicitat vize pentru Marina si June Lee, amândouă având oricum cetățenie sovietica.

[3] Ca urmare a creșterii scepticismului public și al Congresului în ceea ce privește constatările Comisiei Warren și transparența agențiilor guvernamentale, Rezoluția 1540 a Camerei a fost adoptată în septembrie 1976, creând Comitetul Selectiv pentru Asasinări al Casei Statelor Unite (HSCA) pentru a investiga asasinatele lui Kennedy și Martin. Luther King, Jr. Comitetul a investigat până în 1978 și, în martie 1979, a emis raportul final, concluzionând că președintele John F. Kennedy a fost probabil asasinat ca urmare a unei conspirații.

Motivul principal al acestei concluzii a fost, conform disidenței raportului, analiza acustică ulterior discreditată a înregistrării dictabelt a unui canal de poliție.

Comitetul a concluzionat că investigațiile anterioare privind responsabilitatea lui Oswald au fost „amănunțite și fiabile”, dar nu au investigat în mod adecvat posibilitatea unei conspirații și că agențiile federale s-au comportat cu „diferite grade de competență”.

Mai exact, FBI și CIA s-au dovedit a fi deficiente în schimbul de informații cu alte agenții și Comisia Warren. În loc să furnizeze toate informațiile relevante pentru anchetă, FBI și CIA au răspuns doar la cereri specifice și au fost încă ocazional inadecvate.

Mai mult, Serviciul Secret nu a analizat corect informațiile pe care le deținea înainte de asasinare și nu a fost pregătit în mod adecvat pentru a-l proteja pe Kennedy. În ceea ce privește concluziile „conspirației probabile”, patru dintre cei doisprezece membri ai comitetului au scris opinii contrare. În conformitate cu recomandările HSCA, înregistrarea Dictabelt și dovezile acustice ale unui al doilea asasin au fost reexaminate ulterior.

Având în vedere rapoartele de investigație ale Diviziei Serviciilor Tehnice a FBI și ale unui Comitet al Academiei Naționale de Științe, numit special, care a stabilit că „datele acustice fiabile nu susțin concluzia că a existat un al doilea om înarmat”, Departamentul Justiției a concluzionat că „nu pot fi identificate dovezi convingătoare care să susțină teoria unei conspirații” în asasinarea lui Kennedy.

Deși raportul final și volumele de susținere ale HSCA au fost date publicitatii, documentele de lucru și documentele primare au fost sigilate până în 2029, conform normelor Congresului și au fost publicate doar parțial ca parte a Legii JFK din 1992.


Lasă un comentariu