TESTIMONIALE – ÎNSCENAREA DE LA TĂMĂDĂU

„Gafencu a reușit să convingă, nu știu, pe Mihai Popovici sau nu știu pe cine de la Partidul Țărănesc, pe Mihalache mi se pare şi într-o bună zi aflăm cu surprindere prin Scânteia, la începutul lui iulie…, cu o fotografie în care era un avion minuscul, la Tămădău, la 60 km de București, spre Constanța, fuseseră arestați în două automobile care veniseră cu șefii Partidului Țărănesc, cu soțiile lor: Mihalache cu Niculina, Penescu cu soția, Nicu Carandino cu Lili Carandino şi încă, mi se pare, Ilie Lazăr sau nu mai ştiu cine. Şi fotografiați în avion cu Gafencu, cu toți, nu știu ce… După care a fost arestat şi Maniu.” – Dan Amedeo Lăzărescu, membru al tineretului naţional liberal, redactor la ziarul Liberalul

[Interviu realizat de Mariana Conovici, 1996]


„URMĂREAU SA DISTRUGĂ PARTIDELE POLITICE”

Ei urmăreau – adică comuniștii – să distrugă partidele politice. Această hotărâre se luase chiar din luna ianuarie ‘47 și nu numai la noi, dar și în țările din jur: în același timp cu noi a avut loc în Bulgaria spânzurarea lui Petcov; dar la noi trebuia să scape de Partidul Național Ţărănesc, ca după aceea să se poată lega de rege și de regalitate.” – Cicerone Ioniṭoiu, scriitor, membru P.N.Ţ., fost deținut politic.

Şi înscenarea s-a făcut, cum?! Doi aviatori, prin intermediul unui doctor, Gafencu – care nu era nici un fel de rudă cu Grigore Gafencu – şi încă un subinginer, Popescu, ăștia au aranjat plecarea cu șeful de la Siguranță, care le-a pus la dispoziție liberul pentru avioane ca să poată să-i ducă. Eram închis de o lună de zile, aşa că nu știam aceste lucruri. Am ştiut ca martor al celor ce se petreceau, începând cu ziua de 13 iulie 1947. Tămădăul a avut loc pe 14…”

„ERAM ÎNCHIȘI LA „GARSONIERE””

Ce s-a întâmplat pe 13 iulie?! Noi, tineretul naţional-ţărănesc, eram închişi la Ministerul de Interne, la „garsoniere„, nişte celule de beton care aveau pat de beton, care aveau singurul avantaj că erau unul, maximum doi în ele. Aveau duş, aveau toalete, pe când ceilalţi erau „la comun„, cum se spune.”

„Şi în ziua de 13, pe la ora 10, când noi făceam obișnuit rugăciunea – aveam atunci un preot, pe părintele Sămărghiţan, care îl găzduise pe Nichifor Crainic, şi era şi Nichifor Crainic acolo, era şi Istrate Micescu şi noi țineam slujba – și era ora 10, auzim ușile trântindu-se. Am făcut liniște şi s-au golit primele zece celule, de la 1 la 10, şi i-au luat, înghesuiţi, în partea cealaltă. Eu eram la 17, aşa că la mine l-a băgat pe părintele Sămărghiţan”.

VESELĂ NOUĂ LÂNGĂ WC-UL COMUN”

„După-masa, pe la 5, aduc veselă nouă: farfurii de tablă, castroane de tablă, furculiţe, cuţite, toate noi, şi le bagă vizavi, într-o debara de lângă WC, de lângă WC-ul comun. Trece… Şi înainte de stingere mai goleşte încă 5 celule […]. Deci, înghesuiţi. Erau acuma 15 celule goale… Ne-am zis noi: „Ce se întâmplă, ce se întâmplă?! Lucruri necurate…”

„Luni dimineața pe la orele 11, golește și pe celelalte, până la 20… Şi pe la două şi jumătate încep să aducă: aduce unul, aduce altul, aduce doi în cămăşi albastre şi începe zvonul: „Sunt ăia din Germania aduși, legionarii, Iaşinschi şi ăilalţi„. Liniște… Noi ne scoteam, ceream mereu, pe rând, să mergem la WC ca să avem motiv să vedem ce se întâmplă. Ei, până la urmă au adus pe unul, zice: „Dom’le, sunt niște figuri noi, necunoscute…„ şi ies şi eu […].”

„FIȚI LINIȘTIȚI, CĂ-I TOT PARTIDUL AICI”

„Şi când treceam prin faţa celulei 17, uşa ocupată de o figură solidă. „Cine o fi venit? că-i tot partidul aicea„. Era Corneliu Coposu! El, care nu fusese la Tămădău, dar a fost arestat şi el în dimineața de 14 iulie și adus. Dar ştia ce se întâmplase, de dimineaţă aflase de la radio că fuseseră arestaţi la Tămădău. Şi aşa, zice: „Fiţi liniştiţi, că-i tot partidul aici!

„TOATE ERAU PREGĂTITE”

Ei, şi până seara am reuşit să-i aflăm, să-i depistăm, primul în celulă era Mihalache, pe urmă îl băgase pe Penescu şi altul. Iar după aceea, am aflat că duminică s-au dat telegrame inspectorilor de Siguranţă care erau în concediu, că erau unii în concediu, să vină. Şi cel care mi-a spus a fost anchetatorul lui Mihalache, unul Mihalcea Constantin, inspector general, care până la urmă a venit aicea la Paris şi aicea mi-a povestit, că el a primit telegrama, nu ştia ce este, a venit luni dimineaţa şi luni dimineaţa l-a şi băgat în anchetă cu Mihalache, deci toate erau pregătite.”

„Ce vreţi mai mult decât această înscenare?! Şi după aceea am fost anchetați, au făcut presiuni şi asupra lui Coposu, asupra mea, şi asupra lui Mituş Ionescu să mergem martori ai acuzării în proces. Am refuzat…”

[Interviu realizat de Gabriela Nani Nicolescu, 2001]


1947 a fost un an hotărâtor în planul comuniștilor de distrugere a României democratice. Unul dintre obiective era desființarea partidelor istorice, care se opuneau comunizării ţării. Înscenarea regizată de Siguranță – Securitatea încă nu se înființase – cu scopul discreditării acestor partide este astăzi de netăgăduit: la 14 iulie câțiva membri din elita național-țărănistă au fost arestați în momentul în care se pregăteau să fugă din ţară cu două avioane, de pe un mic aeroport din Tămădău

La 29 octombrie 1947, a început procesul intentat pentru “activităţi criminale împotriva statului” lui Iuliu Maniu, preşedintele Partidului Naţional Ţărănesc; Ion Mihalache, vicepreşedinte; Nicolae Penescu, secretar general; Nicolae Carandino, director al ziarului Dreptatea; Ilie Lazăr, lider al partidului; Grigore Niculescu-Buzeşti, fost ministru de Externe; Grigore Gafencu, fost ministru de Externe şi diplomat de carieră şi încă mulţi alţii.

În campania mediatica de defăimare a aşa-zişilor “dușmani ai poporului” s-a remarcat în primul rând Silviu Brucan, alături de alți gazetari şi scriitori, precum Şerban Nedelcu, Tudor Olaru, Aurel Golimaş, Zaharia Stancu sau G. Călinescu.


Citește și