„OPERAȚIUNEA TĂMĂDĂU”

Publicat pe de
„Pătrunși de ură împotriva regimului democrat, și urmărind răsturnarea acestui regim, fiind amestecați in acțiunile criminale ale unor elemente dușmane poporului, și temându-se de răspunderi in fata justiției și a mâniei populare, pentru nelegiuirile săvârșite, mai mulți conducători ai Partidului National Țărănesc, urmând ordinul direct al lui Iuliu Maniu, au încercat în ziua de 14 iulie 1947, să fugă într-o țară străină, pentru care scop au corupt piloți din aviația militară”

Operațiunea de la Tămădău a fost o înscenare, o conspirație a Ministerului de Interne – condus de Teohari Georgescu şi controlat de PCR -, cu scopul de dizolva PNŢ, având ca prim efect arestarea unui număr important de membrii marcanți ai Partidului Național Țărănesc, pe motiv că aceștia intenționau să fugă din ţară, cu doua avioane I.A.R. 39. Ulterior, diversiunea a servit ca pretext pentru anihilarea partidelor istorice din România și a liderilor acestora.

In dimineața zilei de 14 iulie 1947, la ora 6:30, Siguranța Statului îi arestează pe aeroportul de la Tămădău (localitate din Bărăgan, situată la circa 46 km de capitală), pe liderii Partidului Național Țărănesc: Ion Mihalache (vicepreședinte), Nicolae Penescu (secretar general), Ilie Lazăr (membru în Delegația permanentă), N. Carandino (directorul ziarului „Dreptatea”); împreună cu cei nominalizați, se mai aflau însoțitorii lor: Lilly Carandino, Elena Penescu, medic C. Gafencu, ing. Gh. Popescu, aviatorii Romulus Lustig și Gh. Preda și șoferii Aurel Popa și Petre Rusu.

Acuzația: complot și tentativă de părăsire a țării.

Lia Lazăr-Gherasim, fiica fruntașului PNŢ Ilie Lazăr, arestat la Tămădău, a consemnat consecințele acestui eveniment pentru familia sa, într-un text publicat de portalul În linie dreaptă, pe 14 iulie 2014.

Planul plecării, pe care Iuliu Maniu – care se considera însă prea bătrân pentru a lua parte la el (*) -, l-a aprobat în prealabil, era de fapt o capcană pusă la cale de organele securității comuniste. Unul dintre aviatori era omul securității.

„ORGANELE INFORMATE”

„Organele de Siguranță fiind informate că în dimineața de 14 iulie 1947 se pregătește o plecare clandestină a unor avioane militare de pe aeroportul Ajutător Tămădău, jud. Ialomița, am procedat la supravegherea zisului aerodrom. Informațiile s-au dovedit exacte şi au fost arestați în momentul în care se pregăteau să decoleze, printre alții: Ion Mihalache, Nicolae Penescu, Nicolae Carandino şi Ilie Lazăr, toți patru făcând parte din organele de conducere ale Partidului National Țărănesc“. Cercetările întreprinse au stabilit că inițiativa şi organizarea plecării celor patru fruntași a aparținut lui Iuliu Maniu.

„UN LANȚ DE ACȚIUNI CRIMINALE”

În documentele Siguranței se arătă că fuga era doar o „verigă“ dintr-un „lanț întreg de acțiuni criminale și trădătoare pe care PNŢ şi Iuliu Maniu l-au făurit în scopul de a răsturna prin violenţă regimul democratic, declanșând războiul civil și de a aduce prin trădare ajutând la împingerea la războiu, ocupațiunea străină“.

Piloţii Gheorghe Preda şi Romulus Lustig au declarat ulterior că au fost convinși să ia parte la această fugă de Gheorghe Popescu şi Dumitru Gafencu. Conform traseului stabilit, avioanele urmau să aterizeze la San Stefano, Turcia.

Delegaţia ar fi trebuit să se îndrepte spre Turcia, de acolo să ajungă în Elveţia, apoi în Franţa şi Marea Britanie. Diplomaţii din statele în care delegaţia urma să ajungă au fost informaţi despre plan. Literatura oficială din ţară recunoaşte astăzi că „fuga peste graniţă” a fost o cursă întinsă de poliţia secretă a lui Teohari Georgescu (unul dintre aviatori era membru al securităţii), pentru ca la adăpostul ei să se declanşeze represiunea finală împotriva opoziţiei.

Decizia autorităților prevedea ca arestarea sa aibă loc chiar în momentul decolării. „Complotiștii” au fost lăsați până în momentul când, ajunși la Tămădău, își urcau în avioane bagajele. Atunci au apărut mai mulți agenți ai Ministerului de Interne, care au tras mai multe focuri de armă în aer, somându-i pe fugari să se predea. Aceștia erau dotați inclusiv cu aparate de fotografiat, pentru a putea prezenta poporului imaginea celor surprinși în flagrant.

VICTIME COLATERALE

In cadrul aceleiași operațiuni, au mai fost arestați Fulvia Penescu, casnică; Dumitru Borcea, comerciant; Eugen Borcea, funcționar; Gheorghe Popescu, subinginer.

Acestora li s-au alăturat mai târziu, și alți acuzați de „favorizare și legături cu grupul de la Tămădău”: Ion Negrescu, comandor; Vlad Haţieganu, doctor; Romulus R. Boilă, inginer; Teodor Mândruţ, inginer; Gheorghe Busuioceanu, doctor; Lucia Popescu-Mehedinţi; Marin Zaharia, căpitan (rez); Nicolae Rusu, șofer; Măria Avramescu, doctor; Aurel Avramescu, inginer, conferențiar la Politehnică; Lucia Scridon, casnică.

Printr-un efect de domino, într-o primă etapă, sute de alte persoane din elitele politicii și intelectualității românești vor ajunge în pușcării, la Aiud, Piteşti, Craiova, Văcăreşti, Sighet, s.a..Ulterior, acțiunea de epurare se va extinde asupra tuturor opozanților regimului comunist.

ISTORIC

În perioada 1944-1947, Partidul Comunist Român (PMR) a folosit toate metodele posibile pentru acapararea puterii, inclusiv represaliile.

Împotriva opoziției reprezentate de PNŢ, PNL şi PSDI s-au pus la cale o serie de provocări, însoțite de măsuri ofensive cu caracter militar, vizând suprimarea acestora. Pentru a contracara aceste manevre, în apropierea alegerilor din 19 noiembrie 1946, liderii PNŢ au trimis un memoriu secretarului general al ONU, Trygve Lie, în care înfățișau și condamnau abuzurile guvernului din România. Liderii celor trei partide din opoziție insistau, totodată, ca regele Mihai să nu recunoască alegerile și să nu participe la deschiderea noului Parlament. 

Ca urmare a ”înscenării de la Tămădău” a fost organizat un proces-spectacol, după modelul sovietic, în care liderii național-țărăniști au fost judecați și condamnați la închisoare, pe perioade lungi. După cum relata N. Carandino, pedeapsele pentru încercarea ilegală de părăsire a țării erau între trei și șase luni.

„O MARE CINSTE PENTRU PARLAMENTUL NOSTRU”

La 15 iulie 1947 are loc ridicarea imunității parlamentare pentru șase deputați PNȚ: Iuliu Maniu, Gr. Niculescu-Buzeşti, Ilie Lazăr, Aurel Leucuţia, Vasile Serdici și Emil Ghilezan. Moțiunea, depusă de 33 de deputați, este aprobată de Comisia Legislativă, în al cărei raport se precizează: „Este o mare cinste pentru Parlamentul nostru că are posibilitatea să înlăture din rândurile sale pe cei care întrebuințează calitatea lor de deputați pentru a complota împotriva intereselor ţării”.

„NU ESTE SUFICIENTĂ ARESTAREA LUI IULIU MANIU. PNŢ TREBUIE DIZOLVAT„

„…Nu este suficientă arestarea lui Maniu. Noi trebuie să lovim fără cruțare în tot ce s-a strâns în jurul steagului lui Maniu… P.N.Ţ. trebuie dizolvat şi această obligație corespunde Tratatului de Pace” – Gheorghiu-Dej, 17 iulie 1947.

„țărăniștii „…nu au şi n-au avut nimic comun cu poporul român” – Silviu Brucan, într-un articol din „Scânteia”, 18 iulie 1947.

24 iulie 1947 – Prin adresa 17.053/24 iulie 1947, Siguranța Statului cere Parchetului Militar emiterea de mandate (antedatate la 20 iulie) pentru Fulga Victor, Pop Gheorghe, Zaharia Marin, Cioroiu Măria, Avramescu Aurel, Avramescu Măria, Mihalache Niculina, cercetați și învinuiți pentru agitație contra siguranței Statului. Tot prin această adresă se face cerere de reținere pentru cercetări a lui Iuliu Maniu, în urma căreia acesta este ridicat și trimis la închisoarea Malmaison.

29/30 iulie 1947 – are loc dizolvarea PNŢ.

(*) La 14 iulie 1947, Iuliu Maniu se afla, cu domiciliu forțat, la sanatoriul doctorului Jovin. Câteva zile mai târziu, acesta consemnează, într-o notiță personală: „Sunt grav suferind. Din această cauză am intrat în sanatoriu, unde mi s-a făcut domiciliu forțat. Fără nici o motivare şi fără vreo formă legală. Am protestat în scris. Acum sunt ridicat de aici fără nici o formă de drept cu forța. Nu știu unde sunt dus. Cedez forței.”

| Citește și: