„ATENȚIUNE! Primul Ministru Armand Călinescu a fost omorât. El a fost executat astăzi de o echipă de legionari”.

La 7 martie 1939, Armand Călinescu (n. 22.05.1893 – 21.09.1939), este numit, de către regele Carol al II-lea, președinte al Consiliului de miniștri, respectiv prim-ministru al României. Șapte luni mai târziu, pe 21 septembrie 1939, va fi asasinat în București, de un comando legionar.

Armand Călinescu a fost unul dintre cei mai fideli susținători ai regelui Carol al II-lea, sprijinindu-l in toate manevrele sale pentru sporirea puterii personale și consolidarea dictaturii carliste, instaurate pe fondul instabilității politice din decembrie 1937, când nici un partid politic nu reușește să câștige alegerile din România. Conflictul său cu Mișcarea Legionară se va termina tragic: Călinescu devine victima unui atentat, al cărui mister a rămas neelucidat (1).

POLITICA LUI ARMAND CĂLINESCU – ORDINE SI DISCIPLINA

Format ca om politic în cadrul Partidului Naţional Ţărănesc, după unificarea PNT cu PNT- Partidul Național Român (la 10.10.1926), Călinescu, unul din liderii noii formațiuni politice, este ales deputat în legislaturi consecutive.
În prima parte a guvernării naţional-ţărăniste, va fi secretar general la Ministerul Agriculturii și domeniilor. Ulterior, numit subsecretar de stat la Ministerul de Interne, se va implica personal în reprimarea grevei de la Atelierele CFR „Griviţa” (februarie 1933)..

Pentru menținerea ordinii, A. Călinescu se va îndrepta împotriva tuturor organizațiilor provocatoare, in care sunt incluse atât Garda de Fier cat și Partidul Comunist.
La 29 aprilie 1933, el impune măsuri drastice pentru Garda de Fier. Ordona Poliției şi Jandarmeriei să percheziționeze toate sediile legionare, confiscând publicațiile și manifestele acestora. Adunările, procesiunile, marșurile și manifestările de orice natura sunt reprimate.

La 1 iulie 1933, redactează un raport şi un proiect de jurnal al Consiliului de Miniştri, „pentru suprimarea mişcărilor extremiste și a batalioanelor de asalt”, însă PM Alexandru Vaida-Voevod amână semnarea documentelor.

citește si Jurnalul Consiliului de Miniștri din 9 decembrie 1933 privind dizolvarea Gărzii de Fier

In 1936, aflat in audienţă la Carol al-II-lea, A. Călinescu ii prezintă regelui „pericolul Gărzii de Fier […] formată din elemente nepregătite și care sunt instrumente de manevră ale politicienilor”, afirmând că este necesară „represiunea”, pe care „n-o poate face decât un guvern cu autoritate şi rezemat pe o mare forţă populară”.

Etapa următoare va fi desființarea politică a Mișcării Legionare, în care autoritățile identificau principalul oponent al autorității monarhice.

„ARMAND -CHARMANT”, MINISTRU DE INTERNE IN DICTATURA CARLISTA

A. Călinescu primește portofoliul Ministerului de Interne în Guvernul Octavian Goga (9 decembrie 1937 – 10 februarie 1938), o „trădare”.care ii va atrage excluderea din PNT, penalizare lipsita însa de importanta, deoarece, in curând, TOATE partidele vor fi trecute in ilegalitate, cu excepția unuia singur – cel condus de rege.

La 10 februarie 1938, Carol al-II-lea îl numește, simbolic, prim-ministru, pe patriarhul Miron Cristea. În realiate, ca ministru de Interne, adevăratul șef al executivului este Armand Călinescu (cu trei mandate succesive: 10 februarie – 31 martie 1938, 31 martie 1938 – 31 ianuarie 1939 și 1 februarie – 6 martie 1939).

Regimul monarhic autoritar va fi instituționalizat prin adoptarea Constituției „Carol al-II-lea” din 27 feb.1938 și, la 30 martie, a decretului de dizolvare a partidelor politice.

In acest interval, în 6 martie 1938, Călinescu emite ordinul nr. 746, prin care da dispoziție tuturor prefecturilor de poliție și pichetelor de jandarmii să-i urmărească pe legionari, iar pe cei care nu respectau noua legislație, să-i aresteze.

CORNELIU ZELEA CODREANU – EXECUTAT

După conflictul dintre Nicolae Iorga și Corneliu Zelea Codreanu, urmat, in mai,1938, de arestarea (în noaptea de 16 spre 17 aprilie 1938, fără înștiințare prealabilă, așa cum prevedea legea) și condamnarea la închisoare a liderului legionar, evenimentele se precipită.

Lui CZ Codreanu, care primise initial doar sase luni de închisoare, i se sporește gradul de vinovăție, prin grija Ministerului de Interne, condus de Armand Călinescu, care adaugă noi dovezi împotriva sa – autoritățile efectuează o serie de verificări la „cuiburile” legionare găsind și alte „capete de acuzare”, inclusiv „cârdășie cu șeful unei puteri străine” și „uneltire contra ordinei sociale”, motiv pentru care se constata „înalta trădare„, iar CZC va fi condamnat, pe 27 mai 1938, la 10 ani de muncă silnică. Rechizitoriul a fost întocmit de Armand Călinescu.

Situația escaladează când Zelea Codreanu şi alți 13 legionari (printre care se numărau „Nicadorii”, asasinii lui I. G. Duca, și „Decemvrii”, asasinii lui Mihail Stelescu), sunt strangulați în pădurea din Tâncăbeşti, in noaptea de 29 spre 30 noiembrie 1938, execuție care are loc sub pretextul că ar aceștia fi încercat să evadeze in timp ce erau escortați de la închisoarea din Râmnicu Sărat spre Jilava.(2)

ARMAND CĂLINESCU – FONDATOR FRN

La 16 decembrie 1938, Călinescu este membru fondator al partidului regal FRN, „Frontul Renașterii Naționale” – primul partid de masă din România – „unică organizație politică în stat”, „orice altă activitate politică decât acea a F.R.N. fiind socotită clandestină, iar autorii pedepsiți”.(Art 1 si Art. 7 din Decretul-lege pentru înființarea FRN (3))

ARMAND CĂLINESCU – PREMIER

Pe fundalul acestor tensiuni – dictatura regala și a partidului unic, însoțită de vânătoarea de legionari și opozanți carliști -, urmează in calendar INTERESANTA zi de 6 martie (din 1939), când patriarhul Miron Cristea (prim-ministru în funcţie) încetează din viata. Pe 7 martie, Armand Călinescu devine premier.

ASASINAREA „OMULUI DE OTEL”

Joi, 21 septembrie 1939, Armand Călinescu este asasinat în București, de un comando legionar, condus de avocatul Dumitru (Miti) Dumitrescu(*) (sosit clandestin din Berlin, special pentru această misiune), în contextul unui accident înscenat.

In timp ce premierul se deplasa de la Ministerul Apărării spre locuința sa, la intersecția străzii Barbu Ştirbey cu Podul Cotroceni, o căruță taie calea automobilului sau, iar alta mașina îl lovește din spate. Armand Călinescu coboară sa inspecteze situația, moment in care este ciuruit, împreună cu Radu Androne, agentul care îl însoțea, de 20 de gloanțe trase de cei opt legionari aflați in mașina care îl tamponase. Șoferul reușește sa fuga, scăpând cu viata.

Imediat după comiterea atentatului, legionarii se îndreaptă spre Casa Radio, unde opresc emisia, anunțând: „Atențiune, Primul Ministru Armand Călinescu a fost omorât. El a fost executat astăzi de o echipă de legionari”.

„SOARTA ASASINILOR TRĂDĂTORI”

Trei dintre atacatori s-au sinucis (4) când autoritățile au încercat sa-i aresteze, restul fiind împușcați, inclusiv avocatul Dumitru Dumitru, fără nicio judecată prealabilă, exact in același loc in care aceștia îl asasinaseră mai devreme pe Armand Călinescu.
Cadavrele au fost lăsate sa zacă in stradă, timp de trei zile, drept exemplu, astfel încât trecătorii și elevii (aduși anume de la școlile din capitală), sa le poată vedea. O pancartă, amplasată lângă cei decedați, anunța: „Aceasta va fi de aici înainte soarta asasinilor trădători de țară„.

În jurnalul său nepublicat, păstrat în biblioteca Academiei Române, acad. g-ral. Radu R. Rosetti, consemna chiar în acea zi: „ Uciderea, fără judecata, a asasinilor lui Călinescu a produs rea impresie, iar lăsarea corpurilor lor pe stradă revoltă lumea și transformă ceea ce se dorea a fi o pildă de pedeapsă, într-un adevărat pelerinaj. Radio-Londra comunică seara ca s-ar mai fi executat în plus în taberele de concentrare încă 76 de gardiști (e caracteristic cum aflăm știrile din țară prin Londra).”

În acea zi de 21 septembrie, în timp ce trupurile mutilate ale celor 9 zăceau pe caldarâm, profesorul Nicolae Iorga, aflat printre oficialitățile de față, se pretează la gestul inimaginabil de a lovi cu picioarele cadavrele întinse pe asfalt. (Steinhardt, Nicolae, Jurnalul fericirii, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1991,.pag. 387)

Tinerii din grupul de execuție al lui Armand Călinescu erau majoritatea studenți, și, fel ca avocatul Dumitru Dumitru, originari din Ploiești. Pe 24 septembrie 1939, ziarul „Universul“ publica lista nominala a legionarilor din comando, executați la locul crimei lor: „Traian Popescu, student în anul IV la Drept, Ion Moldoveanu, student la Politehnică, Ionescu R. Ion, student la Drept, Popescu Cezar, student medicină, și Vasiliu Ion, desenator”. Cei trei care s-au sinucis, când polițiștii au încercat să-i aresteze sunt.”Paraschivescu Gheorghe, student la Politehnică (n.r. București Bd. Brătianu 24), Ovidiu Isaia, fotograf (nr.r. București M. Brătianu 34) şi Stănciulescu Marin, lăcătuş (n.r. București, Bd. Brătianu 24)”, titrează Universul (foto)

Cei noua, Dumitru Dumitru si „echipa” sa, au fost numiți, de legionari, „Răzbunătorii„.

„O PIERDERE IREPARABILĂ”

Asasinarea lui Armand Călinescu a șocat societatea românească. Execuția sa, în plin centru al capitalei, la amiază, este consemnată ca unul din cele mai dure atentate politice din istoria ţării.

Carol al-II-lea, profund marcat de acest eveniment, scria in jurnalul sau: “După 6 ani, nu mă așteptam să trebuiesc să însemnez o pagină de sânge în istoria politică a ţării. La ora 14, Călinescu a fost mișelește asasinat de o bandă de gardişti. Întorcându-se acasă pe prelungirea Ştirbei Vodă, maşina lui a fost tamponată de o alta din spate şi, în acelaşi timp, i-a ieşit înainte o căruţă care s-a desfăcut în două. Mare imprudenţă, a oprit maşina, şi el, cu agentul său, a voit să se dea jos să vază ce s-a întâmplat şi, în acel moment, asasinii din maşina din spate s-au dat jos şi au tras asupra lui. Au fost omorâţi instantaneu, el şi agentul. Iată faptele”.

“Pierderea aceasta a președintelui de Consiliu (n.r. premier), Armand Călinescu, este ireparabilă. N-am găsit la noi în ţară cineva care să fi corespuns mai bine misiunei cu care fusese însărcinat. Pentru mine personal, este o pierdere de neînlocuit. Puteam să fiu liniştit cu el. Era energic, capabil, spirit politic clar, care vedea departe şi lua măsuri potrivite situațiilor. Pe lângă aceasta, îmi va aduce nesfâşite complicaţii politice, atât interne, cât şi externe. Înlocuirea lui va fi o problemă din cele mai grele şi delicate” – noteaza regele Carol al-II-lea, in jurnalul sau.

citește si URMĂRILE ASASINĂRII LUI ARMAND CĂLINESCU: 252 DE OAMENI EXECUTAȚI, DIN ORDINUL LUI CAROL AL-II-LEA

CRIME PENTRU CRIMĂ

În dimineața zilei următoare, din ordinul lui Carol al II-lea, transmis prin Ernest Urdăreanu, ministrul Casei Regale, in toată țara legionarii vor fi executați de către autorități – circa 300 de oameni sunt uciși fără judecată, din care unii sunt spânzurați de stâlpii de telegraf.

Au fost împușcați 147 de legionari, câte 3 de fiecare județ.
În județele Brașov și Constanța au fost împușcați câte 4.
În jud. Constanța, din cei 4, 3 erau preoți. În alte județe, precum în Dolj, în lipsă de legionari, au fost împușcați deținuți de drept comun. Printre aceștia, și o femeie, Elena Bagdad, studentă la Facultatea de Matematică din București (Fabian Seiche, Martiri și mărturisitori români din secolul XX – Închisorile comuniste din România, Ed. Agaton, 2010, 606p.)
Acestora li s-au adăugat 95 comandanți legionari, asasinați în baza listelor întocmite în prealabil de către Armand Călinescu.
Represiunea s-a derulat sub guvernul Gheorghe Argeșanu, care, după finalizarea misiunii, este înlocuit de guvernul Constantin Argetoianu. În noiembrie 1940, Argeșanu va plătit cu prețul vieții răzbunarea lui Călinescu.

ARMAND CĂLINESCU – UN EDUCAT

Călinescu a absolvit, in paralel, Facultatea de Drept şi la Facultatea de Litere şi Filosofie (1912 – 1918), din cadrul Universităţii Bucureşti. Ulterior, obține doctoratul în ştiinţe economice la Universitatea din Paris (1921) cu teza „Le change roumain. Sa dépreciation depuis la guerre et son rétablissment”.

–-
(1) Se presupune ca asasinatul s-a executat la ordinul lui Horia Sima, in calitate de succesor al lui C.Z. Codreanu in fruntea Mișcării Legionare (scindate după moartea acestuia) și ca planul atentatului ar fi fost conceput de avocatul Dumitru (Miti) Dumitrescu, care studiase in prealabil traseul premierul Armand Călinescu. Acesta a solicitat, și a primit, acordul lui Sima pentru al pune in practica. In acea perioada, Sima se afla in Germania, la Berlin.
Desi s-a crezut, o vreme, ca autoritățile germane ar fi fost, de asemenea, implicate in orchestrarea atentatului, din documentele studiate a reieșit ca doar H. Sima și o parte din legionarii aflați in subordinea sa pot fi desemnați ca autori (unii morali și alții de facto) ai complotului, cf Heinen, Armin „Legiunea Arhanghelul Mihail. Mișcare sociaIă și organizație politică. O contribuție la problema fascismului internațional”, București, Editura Humanitas, 1999.

(2) Funeraliile lui Corneliu Zelea Codreanu, zis și „Căpitanul”, și a celor 13 legionari uciși la Tâncăbești au avut loc la 30 noiembrie 1940. Execuția lor a fost, se pare, consecința unui ordin dat de regele Carol al II-lea, fapt ce califica acest act drept o crimă de stat
Suprimarea „Căpitanului” și arestarea principalilor lideri ai mișcării au dus la „dezorganizarea Legiunii și la propulsarea la rangul întâi a unui mediocru complotist, Horia Sima” – notează Neagu Djuvara. Ca urmare, legiunea s-a scindat în două tabere inamice – „simiștii”, grupare majoritară condusă de Horia Sima și „codreniștii”, conduși de Ion Zelea Codreanu (tatăl), care l-a acuzat pe Sima ca este spion al lui Moruzov (Mihail Moruzov, şeful S.S.I.), delapidator (al fondurilor primite de la germani la Viena pentru a organiza o armată legionară/anti-sovietică).

(3) LEGE nr. 4.321 din 15 dec.1938 pentru înființarea organizației politice „Frontul Renașterii Naționale„, publicată în MO nr. 293 din 16 decembrie 1938. FRN se va transforma, în 1940, in partid unic și totalitar, redenumit Partidul Națiunii, sub conducerea supremă a Majestății Sale Regele (Decretul-lege din MO, 22 iunie 1940)

(4) alte surse afirma ca cei trei s-au predat mai târziu și ca ar fi fost executați de polițiști, la fel ca ceilalti, pe locul unde fusese omorât Armand Calinescu
–-
citeste si

ASASINAREA LUI CORNELIU ZELEA CODREANU