O „AFACERE BUNĂ”

“Hai să aranjăm chestiunile noastre in Balcani, in ceea ce privește Marea Britanie și Rusia. Ce-ai spune dacă voi ați avea 90% influență in România, noi am avea 90% in Grecia, iar in Iugoslavia să facem 50%-50%?” – W. Churchill, către I.V. Stalin, 9 octombrie 1944, Moscova

Premierul britanic Winston Churchill în vizită la Moscova, 1944. De la stânga la dreapta, Anthony Eden (1897 – 1977), Winston Churchill (1874 – 1965), I. V. Stalin (1879 – 1953) și V. Molotov (1890 – 1986). Credit: Laski Diffusion

In 1944, pe 9 octombrie, la Moscova, propunerea „de afaceri” a premierului britanic Winston Churchill pentru Stalin a fost concisă și la obiect: “Hai să aranjăm chestiunile noastre in Balcani, in ceea ce privește Marea Britanie și Rusia. Ce-ai spune dacă voi ați avea 90% influență in România, noi am avea 90% in Grecia, iar in Iugoslavia să facem 50%-50%?”

Contractul de vânzare-cumpărare – așa numitul „acord al procentajelor ” – a fost mâzgălit cu creionul, pe o bucata de hârtie, descoperita mai târziu, întâmplător, într-o bibliotecă din Germania, prin anii 1990. Pentru prima oară în istorie, documentul prin care Churchill i-a vândut România lui Stalin a fost dat ulterior publicității.

„*Acordul de procentaj*” încheiat la 9 octombrie între Stalin și Churchill, potrivit căruia România intra în sfera de influență sovietică în proporție de 90%. (descoperit într-o bibliotecă din Germania în anii 1990)

Potrivit The Telegraph, „redactarea” acordului s-a realizat după o întâlnire nocturnă, alimentată cu mari cantități din băutura favorită a premierului britanic. „Amândoi băuseră destul de mult whiskey. Încercau să ajungă la un acord de principiu asupra sferelor de influenţă de după război.” a spus custodele expoziție de la Arhivele Naționale britanice în cadrul căreia va fi expusă hârtia care a condamnat Europa de Est la decenii de comunism.

„Cred că este important ca acest document să fie expus în public deoarece această mică bucată de hârtie are o mare însemnătate. Poate fi incredibil de importantă – soarta a milioane de oameni decisă printr-o iscălitură după o întâlnire amicală” – a continuat istoricul britanic.

Un oficial britanic a obiectat însă, considerând că documentul nu ar trebui să apară public, deoarece cifrele „pot părea crude și insensibile”. Churchill personal remarca la rândul sau, acest lucru.

„Oare nu este cinic să dispunem în această manieră de soarta a milioane de oameni ? Hai să ardem hârtia!”, ar fi zis Churchill, in ’44. „Nu, păstrați-o!”, ar fi zis Stalin. Un suvenir memorabil…

Cât despre „salvarea” Europei de Est, Churchill a recunoscut fără echivoc, mai târziu: “No such ideea had ever crossed my mind!” („Nici nu mi-a trecut prin cap una ca asta”).

citește si STALIN – „un om cu acel salvator simț al umorului”…

In fond, înțelegerea Churchill-Stalin a dat prioritate înțelegerii Churchill-Roosevelt: „Save the West„. Prețul plătit lui Stalin, care primea astfel cadou estul Europei, era destul de mic comparativ cu faptul ca, prin aceasta tranzacție, Churchill nu numai ca obținea Grecia, dar salva si Vestul de comunism, aceasta plagă urmând sa rămână bine ferecată intre noile granite, departe de Anglia, in spatele „cortinei de fier„, Acordul de procentaj nu a fost nimic altceva decât o afacere buna.

În cursul negocierilor din zilele următoare (10, 11 octombrie 1944), dintre Anthony Eden, ministrul de Externe al Marii Britanii, și Viaceslav Molotov, comisarul poporului pentru Afacerile Străine al URSS, procentele propuse de Churchill au fost modificate în cazul Bulgariei și al Ungariei, Uniunea Sovietică obținând, în cele două țări, o influență de 80%. În afara acestor două țări procentajul a rămas conform celui propus inițial.

Pasul următor a fost Conferința de la Yalta – o umilință pentru vest, și un dezastru pentru est -, prin care Roosevelt și Churchill au abandonat Europa de Est la „mila” lui Stalin și a Uniunii Sovietice, iar Polonia, a cărei independență ar fi fost pretinsa cauza inițială a războiului din 1939,, declanșat brat-la-brat de Stalin cu Hitler, a fost „vândută pe râu” către ruși.

Nimeni nu ar trebui să subestimeze mizeria de a trăi sub comunism. „Cortina de fier” – evocata de Churchill, in discursul sau istoric din 5 martie 1946, care va duce la declanșarea unui nou conflict mondial – Războiul rece -, a fost reală, nu doar o metafora. O separare contondenta între lumile libere și cele încătușate. Acele „republici populare” aflate sub dominația URSS, Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, Bulgaria și România, alături „Republica Democrată Germană” sau Germania de Est, nu erau si nu au fost niciodată democrații, ci doar a niște marionete in mâinile păpușarului șef-sovietic. .