Ana Toma (n. Grossman, 9 octombrie 1912, Vatra Dornei – d. 1991 (78 de ani), Iasi, fiica lui Iancu Grosman si Jeni Grosman), alias „Marioara„.
Soția lui Sorin Toma (n. Solomon Moscovici), Gheorghe Pintilie (Pantelei “Pantiuşa” Bodnarenko) (n. 1902, Tiraspol, Moldova- d. 11 august 1985 (82-83 de ani), București, in vila sa din Primăverii) și Constantin Pârvulescu (n. 10 noiembrie 1895 – d.11 iulie 1992 (96 de ani)). Sora lui Gavriel Grosman şi Usher Grosman.
Ana si Gheorghe Pintilie (printre altele, asasinul lui Stefan Foriș) au adoptat doi copii, Radu și Ioana (Constantin) [2] – emigrata în Israel.
O “versată agentă a direcției de informații externe a N.K.V.D.” (Troncotă 2006: 47).
Comunistă ilegalistă, membra P.C.d.R. din 1932, cu carnet de partid nr. 000132/6253, eliberat de raionul Stalin, București. Conform declarațiilor sale, din 1927-1930 a făcut parte „dintr-un grup de elevi de stânga”.
In 1952, locuita in București, str. Grigore Mora nr. 24.
| NR. FISA | NR. DOSAR | NUME | DATA NASTERII |
| 7869 | 122372 | TOMA ANA | 1912-10-09 |
Decorată cu ordinul „Steaua Republicii Populare Romîne” clasa a III-a (18 august 1964) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei„, Apărarea Patriei cls. a-II-a, Ordinul Muncii cls. a-II-a, medalia „Eliberarea de sub jugul fascist„, Erou al Muncii Socialiste” și medalia de aur „Secera și Ciocanul” (Decret 155/1971, Art.1) „pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și merite deosebite în opera de construire a socialismului în patria noastră„.
În procesul penal intentat lui Lucrețiu Pătrășcanu, a fost martora procuraturii împotriva lui Remus Kofler și a Victoriei Sârbu. Adjunct al ministrului de externe Ana Pauker și apoi al ministrului comerțului.
In timpul războiului, în U.R.S.S., secretara particulară a Anei Pauker; imediat după război fondatoare şi membru în conducerea U.F.AR. (1945-1948), secretara C.C. al “Apărării Patriotice” (1944-1946), membru al Cancelariei Secretariatului C.C. (1945-1947), consilier (1947-1948), secretar general (mai 1948 – 1950) şi ministru adjunct (1950-1952) al Afacerilor Externe – „conducătoarea de facto a ministerului” în absența Anei Pauker (cf. Fl. Constantiniu 2003: 12), ministru adjunct (1952-1955) și locțiitor (1955-1960) al ministrului Comerțului Exterior [1]; ministru adjunct al Comerţului Interior (1960-1965), ulterior vicepreședintă a UCECOM; membru supleant (1955-1960) şi titular (1960-1965) al C.C. al P.M.R.
[1] După doar o zi de la preluarea completă de către Simion Bughici a postului de ministru al Afacerilor Externe (10 iulie 1952), Ana Toma a fost transferată în funcția de adjunct al ministrului Comerțului Exterior deoarece a dovedit loialitate faţă de conducerea P.M.R. şi faţă de sovietici în 1951, când a condus de facto Ministerul Afacerilor Externe, în timp ce Ana Pauker era supusă în URSS unei intervenții chirurgicale la sân şi apoi a fost în convalescenţă. În altă ordine de idei, Ana Toma era soţia deja fostului spion sovietic Timofei Bodnarenko (Gheorghe Pintilie), şeful Direcţiei Generale a Securităţii Statului şi autorităţile de la Moscova erau interesate să o menţină într-o poziţie de conducere, pentru avea sub control activităţile unor miniştri numiţi de către liderii comunişti de la Bucureşti. Gheorghe Gheorghiu-Dej nu a fost un politician naiv şi considerăm că a înţeles corect motivul pentru care Ana Toma trebuia mutată de la Ministerul Afacerilor Externe la Ministerul Comerţului Exterior şi, în acelaşi timp, să rămână într-o funcţie de ministru adjunct, chiar dacă (poate) liderul comunist român avea în vedere să scoata România de sub tutela Uniunii Sovietice. În acelaşi timp, Gheorghe Gheorghiu-Dej a beneficiat de informaţiile oferite chiar de generalul Gheorghe Pintilie pentru a-i înlătura din funcţii pe Vasile Luca, Teohari Georgescu şi Ana Pauker. Sovieticii nu tolerau abateri de la liniile pe care le trasau în politica statelor din sfera lor de influenţă şi liderul român a pus în aplicare pedepsele sugerate de la Moscova, folosind datele puse la dispoziţie de un fost spion sovietic şi coleg în penitenciarele din România.(Cf. Gh. Gheorghiu-Dej la Stalin. Stenograme, note de convorbire, memorii, 1944-1952, op. cit., p. 163-173; Membrii C.C. al P.C.R. (1945-1989). Dicţionar, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, coord. Florica Dobre, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2004, p. 577.)
[2] Din povestea adoptării Ioanei Constantin de către Pantiuşa şi Ana Toma, redată intr-un interviu cu istoricul Lavinia Betea, reiese că personalul de la orfelinat ar fi recomandat celor doi să nu o adopte, deoarece era o fetiță bolnăvicioasă. In opinia Ioanei, Pantiuşa însuși ar fi replicat: „Atunci pe ea o luăm, că are nevoie de noi.”. După ce a aflat că era adoptată, Ioana nu a dorit să-şi cunoască adevărata familie. Nici după 1989, când discuțiile despre crimele părintelui adoptiv se purtau la lumina zilei, profilul tatălui-criminal de vocație nu și-a găsit vreo reprezentare in imaginația ei. In 1968, cu ocazia reabilitării post-mortem a lui Lucrețiu Pătrăşcanu, Pantiuşa a fost exclus din PCR. Întrebat cu privire la asasinatele comise sub coordonarea sa, a declarat că au fost acțiuni pe care le-a făcut „din convingere și respect fata de disciplina de partid”.
AMINTIRI DIN COMUNISM 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.