Stalin – CITATE CELEBRE

Vezi și: CITATE CELEBRE DIN ‘CLASICII COMUNISMULUI

Iosif Stalin* – „omul de oțel” (Ioseb Besarionis Dze Jugashvili / Osip Giukashvili / Iosif Vissarionovic Djugaşvili, n. 18 decembrie 1878, Gori, Georgia, în familia cizmarului Vissarion Ivanovici Djugaşvili – d. 5 martie 1953) a exercitat puterea supremă în Uniunea Sovietică din 1929, până la moartea sa, în martie, 1953.

Pe parcursul acestui sfert de secol, după estimările specialiștilor, Stalin a ordonat încarcerarea și executarea a nu mai puțin de un milion de cetățeni sovietici, anual. Alte milioane au fost victime ale foametei, ca rezultat direct al aplicării politicilor sale.


| citește şi:

OMUL DE OȚEL, CU NERVI DE OȚEL


Potrivit unuia dintre cei mai autorizați biografi ai „omului de otel”, Simon Montefiore, principala ocupație a lui Stalin și singura legitimă, a fost cizmăria, meșteșug pe care l-ar fi învățat de la tatăl său, presupus a fi Beso Djugaşvili, care „a murit tânăr în patria sa, luptându-se cu alți bețivi din Osetia” („Tânărul Stalin”, p.45).

Alte presupuneri avansează ideea că tatăl lui Stalin ar fi fost, de facto, un personaj intangibil, precum Edmond de Rothschild, iar dictatorul sovietic ar fi, astfel, descendentul ilegitim și nerecunoscut al Dinastiei Rothschild,

Făcând o paranteză, remarcăm că această meserie, cizmăria, a contribuit decisiv la cursul istoriei lumii, dând planetei cel puțin trei dictatori de anvergură: pe Stalin „părintele popoarelor”, pe Gheorghiu-Dej (cizmar, înainte de a fi electrician) si pe Nicolae Ceaușescu, devenit, ulterior, după cum s-a autointitulat, „revoluționar de profesie”.

Stalin era, conform celor consemnate de Montefiore despre tânărul zis și „Soso” sau „Koba”, nimic altceva decât un gangster, un brigand și un criminal de drept comun, cu multiple arestări în Gruzia natală, spărgător de bănci și escroc calificat, solicitând, printre altele, bani de la patronii din Caucaz, ca „taxă de protecție“.

Sumele obținute erau furnizate bolșevicilor, care l-au acceptat în rândurile lor.

În 1912, Stalin a fost cooptat în Comitetul Central la Conferința Partidului de la Praga. În 1917, era editorul ziarului Pravda, în timp ce Lenin și majoritatea conducătorilor bolșevici se aflau în exil.

După Revoluția din Februarie, Stalin și colectivul de redacție au luat poziție în favoarea susținerii guvernului provizoriu al lui Kerenski; se spune chiar că lui Lenin i s-ar fi refuzat publicarea unui articol, în care acesta cerea răsturnarea guvernului provizoriu.

Implicarea lui Stalin în mișcarea socialistă (care, mai târziu, se va transforma în mișcarea comunistă), a fost, probabil, lipsită de motivații ideologice.

Stalin a început sã studieze teologia, dar a fost exmatriculat, în 1899, după ce nu s-a prezentat la examenele programate.

A activat, timp de un deceniu, ca ilegalist în Caucaz, fiind arestat în mai multe rânduri și, în cele din urmă, a fost exilat în Siberia (1902-1917).

Ulterior, Stalin aderă la doctrina lui V.I. Lenin, a „revoluționarilor profesioniști”.

Experiența sa practică l-a făcut util partidului bolșevic, fiind ales în Comitetul Central, în ianuarie 1912.

Unii istorici afirma că, în această perioadă, Stalin ar fi fost spion țarist infiltrat în partidul bolșevic.

În 1913, el a adoptat numele Stalin, ceea ce, în limba rusă, înseamnă „de oțel„.

Singura sa contribuție semnificativă la dezvoltarea teoriei marxiste din acea vreme a fost un tratat (scris în scurta perioadă în care era exilat la Viena), „Marxismul și problema națională„, unde se situează pe o poziție marxist-ortodoxă. Acest tratat, se pare, ar fi avut o contribuție substanțială la numirea sa în funcția de Comisar al Poporului pentru Afacerile Naționalităților, după așa-numita revoluție bolșevică. [mai mult]


„Fiți siguri, tovarăși, că sunt gata să consacru cauzei clasei muncitoare, cauzei revoluției proletare și comunismului mondial, toate puterile mele, toate aptitudinile mele și, dacă va fi nevoie, să-mi dau sângele, picătură cu picătură.”

I. V. STALIN

„Și tocmai pentru a putea merge mai departe și pentru a îmbunătăți relațiile dintre mase și lideri, trebuie să menținem valva autocriticii mereu deschisă, să dăm posibilitatea poporului sovietic de a-și alege conducătorii și sã le judece greșelile, astfel încât aceștia să nu devina prea mari și să se îndepărteze de popor și masele să nu mai poată intra in contact cu ei.”

I. V. STALIN, Raport, 1925, p. 35, Vol. XI, Colecție de lucrări

| citește şi:

„Dacă te culci cu Lenin, nu înseamnă că te pricepi și la leninism!”

I. V. STALIN – Thierry Wolton, „O istorie mondială a comunismului

| citește şi:

„Ideile sunt mai puternice decât armele. Noi nu-i lăsăm pe dușmanii noștri să aibă arme, de ce i-am lăsa să aibă idei?

I. V. STALIN

„Acest război (al Doilea Război Mondial – n.r.) nu este ca cele din trecut. Cine ocupă un teritoriu, își impune și propriul său sistem social.”

I.V. Stalin, către Tito, 1944

„Nu contează cine votează. Contează cine numără voturile.”

I.V. Stalin

| citește şi:

„Înainte, burghezia era socotită drept capul națiunii. Ea apăra drepturile și independența națiunii, punîndu-le «mai presus de orice». Acum, din «principiul național» nu a mai rămas nici urmă. Acum burghezia vinde drepturile și independența națiunii pe dolari. Steagul independenței naționale și al suveranității naționale a fost aruncat peste bord.”

STALIN, C. XIX 7

„Moartea este soluția tuturor problemelor. Nu există oameni, nu există probleme.”

STALIN

| citește și:


„Moartea unui om e o tragedie, moartea a milioane de oameni reprezintă doar o statistică.”

STALIN

| citește și:

DECLANȘAREA CELUI DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL, PROVOCATĂ DE DOI AGRESORI ALIAȚI: GERMANIA ȘI URSS

Artistul ar trebui să reprezinte viaţa în mod realist. Iar dacă reprezintă viaţa în mod realist, nu se poate să nu o descrie îndreptându-se către socialism. Acesta este și va fi realismul socialist.”

I. V. STALIN – Curtea Țarului Roșu

| citește și:

NINA CASSIAN – STALIN E LUMINA

„Nu este bine să numești literatura de stânga sau de dreapta. Acestea sunt cuvinte de partid. În literatură, folosește „clasă”, „antisovietic”, „revoluționar” sau „antirevoluționar”, dar nu „dreapta” sau „stânga”.”

I. V. STALIN – Curtea Țarului Roșu

| citește și:

STALIN, CĂLĂUZITORUL INTELECTUALILOR PROGRESIȘTI

„Scriitorul este inginerul sufletului uman.”

STALIN

| citește și:

DESPRE PACE ȘI “ÎNCREDEREA ÎN MARELE POVĂȚUITOR AL LUMII: STALIN”

O parte din voi cred că nu putem da o vacă membrilor colhozului, alții că nu le putem da o scroafă. Pe scurt, văd că vreți să aveți o viaţă grea.”

I. V. STALIN, discurs la Congresul Colhozurilor, februarie 1935

| citește și:

DISTROFICII CARE L-AU AMUZAT PE STALIN

„Știam eu; Dumnezeu nu există!”

I. V. STALIN, „Focul Revoluției

Alte denumiri: Vozhd, Soselo, Soso, Tarul Roşu [înapoi]

Simon Sebag Montefiore, in volumele „Tânărul Stalin” si „Stalin. The Court of the Red Tsar” – inclus de revista The Guardian pe lista celor mai bune cărți din 2003, și desemnat „Cartea de istorie a anului 2003”, în cadrul British Book Awards. Versiunea in limba romana, „Stalin. Curtea țarului roșu„; a fost publicata de editura Polirom in 2020. Henry Kissinger, intr-o recenzie despre acest volum, a declarat „Nu am crezut că aș putea afla ceva nou despre Stalin, dar m-am înșelat. O realizare uluitoare.” [înapoi]


| citește si

LITERATURA IN SLUJBA PROPAGANDEI COMUNISTE

STALIN – „un om cu acel salvator simț al umorului”…

SECRETELE OMULUI DE OȚEL: STALIN ȘI-A CONDAMNAT PROPRIUL FIU LA MOARTE

FIICA LUI STALIN CERE AZIL POLITIC IN SUA – SCANDAL INTERNATIONAL DE PROPORȚII

CINE A FINANȚAT „REVOLUȚIA BOLȘEVICĂ”?