Vezi și: CITATE CELEBRE DIN ‘CLASICII COMUNISMULUI
Iosif Stalin* – „omul de oțel” (Ioseb Besarionis Dze Jugashvili / Osip Giukashvili / Iosif Vissarionovic Djugaşvili, n. 18 decembrie 1878, Gori, Georgia, în familia cizmarului Vissarion Ivanovici Djugaşvili – d. 5 martie 1953) a exercitat puterea supremă în Uniunea Sovietică din 1929, până la moartea sa, în martie, 1953.
Pe parcursul acestui sfert de secol, după estimările specialiștilor, Stalin a ordonat încarcerarea și executarea a nu mai puțin de un milion de cetățeni sovietici, anual. Alte milioane au fost victime ale foametei, ca rezultat direct al aplicării politicilor sale.
| citește şi:
OMUL DE OȚEL, CU NERVI DE OȚEL
Potrivit unuia dintre cei mai autorizați biografi ai „omului de otel”, Simon Montefiore, principala ocupație a lui Stalin și singura legitimă, a fost cizmăria, meșteșug pe care l-ar fi învățat de la tatăl său, presupus a fi Beso Djugaşvili, care „a murit tânăr în patria sa, luptându-se cu alți bețivi din Osetia” („Tânărul Stalin”, p.45).
Alte presupuneri avansează ideea că tatăl lui Stalin ar fi fost, de facto, un personaj intangibil, precum Edmond de Rothschild, iar dictatorul sovietic ar fi, astfel, descendentul ilegitim și nerecunoscut al Dinastiei Rothschild,
Făcând o paranteză, remarcăm că această meserie, cizmăria, a contribuit decisiv la cursul istoriei lumii, dând planetei cel puțin trei dictatori de anvergură: pe Stalin „părintele popoarelor”, pe Gheorghiu-Dej (cizmar, înainte de a fi electrician) si pe Nicolae Ceaușescu, devenit, ulterior, după cum s-a autointitulat, „revoluționar de profesie”.
Stalin era, conform celor consemnate de Montefiore despre tânărul zis și „Soso” sau „Koba”, nimic altceva decât un gangster, un brigand și un criminal de drept comun, cu multiple arestări în Gruzia natală, spărgător de bănci și escroc calificat, solicitând, printre altele, bani de la patronii din Caucaz, ca „taxă de protecție“.
Sumele obținute erau furnizate bolșevicilor, care l-au acceptat în rândurile lor.
În 1912, Stalin a fost cooptat în Comitetul Central la Conferința Partidului de la Praga. În 1917, era editorul ziarului Pravda, în timp ce Lenin și majoritatea conducătorilor bolșevici se aflau în exil.
După Revoluția din Februarie, Stalin și colectivul de redacție au luat poziție în favoarea susținerii guvernului provizoriu al lui Kerenski; se spune chiar că lui Lenin i s-ar fi refuzat publicarea unui articol, în care acesta cerea răsturnarea guvernului provizoriu.
Implicarea lui Stalin în mișcarea socialistă (care, mai târziu, se va transforma în mișcarea comunistă), a fost, probabil, lipsită de motivații ideologice.
Stalin a început sã studieze teologia, dar a fost exmatriculat, în 1899, după ce nu s-a prezentat la examenele programate.
A activat, timp de un deceniu, ca ilegalist în Caucaz, fiind arestat în mai multe rânduri și, în cele din urmă, a fost exilat în Siberia (1902-1917).
Ulterior, Stalin aderă la doctrina lui V.I. Lenin, a „revoluționarilor profesioniști”.
Experiența sa practică l-a făcut util partidului bolșevic, fiind ales în Comitetul Central, în ianuarie 1912.
Unii istorici afirma că, în această perioadă, Stalin ar fi fost spion țarist infiltrat în partidul bolșevic.
În 1913, el a adoptat numele Stalin, ceea ce, în limba rusă, înseamnă „de oțel„.
Singura sa contribuție semnificativă la dezvoltarea teoriei marxiste din acea vreme a fost un tratat (scris în scurta perioadă în care era exilat la Viena), „Marxismul și problema națională„, unde se situează pe o poziție marxist-ortodoxă. Acest tratat, se pare, ar fi avut o contribuție substanțială la numirea sa în funcția de Comisar al Poporului pentru Afacerile Naționalităților, după așa-numita revoluție bolșevică. [mai mult]
| citește şi:
| citește şi:
| citește şi:
| citește și:
| citește și:
DECLANȘAREA CELUI DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL, PROVOCATĂ DE DOI AGRESORI ALIAȚI: GERMANIA ȘI URSS
| citește și:
NINA CASSIAN – STALIN E LUMINA
| citește și:
STALIN, CĂLĂUZITORUL INTELECTUALILOR PROGRESIȘTI
| citește și:
DESPRE PACE ȘI “ÎNCREDEREA ÎN MARELE POVĂȚUITOR AL LUMII: STALIN”
| citește și:
DISTROFICII CARE L-AU AMUZAT PE STALIN
Alte denumiri: Vozhd, Soselo, Soso, Tarul Roşu [înapoi]
Simon Sebag Montefiore, in volumele „Tânărul Stalin” si „Stalin. The Court of the Red Tsar” – inclus de revista The Guardian pe lista celor mai bune cărți din 2003, și desemnat „Cartea de istorie a anului 2003”, în cadrul British Book Awards. Versiunea in limba romana, „Stalin. Curtea țarului roșu„; a fost publicata de editura Polirom in 2020. Henry Kissinger, intr-o recenzie despre acest volum, a declarat „Nu am crezut că aș putea afla ceva nou despre Stalin, dar m-am înșelat. O realizare uluitoare.” [înapoi]
| citește si
LITERATURA IN SLUJBA PROPAGANDEI COMUNISTE
STALIN – „un om cu acel salvator simț al umorului”…
SECRETELE OMULUI DE OȚEL: STALIN ȘI-A CONDAMNAT PROPRIUL FIU LA MOARTE
FIICA LUI STALIN CERE AZIL POLITIC IN SUA – SCANDAL INTERNATIONAL DE PROPORȚII
CINE A FINANȚAT „REVOLUȚIA BOLȘEVICĂ”?
Pingback: CITATE CELEBRE DIN ‘CLASICII COMUNISMULUI’ | AMINTIRI DIN COMUNISM
Pingback: GHEORGHIU-DEJ – CITATE SI DISCURSURI CELEBRE | AMINTIRI DIN COMUNISM