„Explozia lui Ivy a spart liniștea unei dimineți senine, in mijlocul Pacificului, pe 1 noiembrie 1952; la 7:15 a.m. Observatorii de pe nave și avioane, aflate la 50 de mile distanță, au urmărit o enormă minge de foc portocalie aprinsă în depărtare. Apoi s-a ridicat ln stratosferă, urmată de un stâlp vertical de apă cenușiu-maronie, amestecată cu rămășițele pulverizate ale micuței insule Elugelab. Pe măsură ce norul s-a răcit, […] culorile sale și-au pierdut intensitatea, pălind în pasteluri cu aspect inofensiv, dar letale. Apoi, conopida lată de 100 de mile s-a îndepărtat încet și a dispărut.” – TIME, 26 Aprilie 1954.
Insula a fost complet pulverizată. Craterul rămas în urma exploziei măsura, in diametru, 6.240 de picioare, si 164 de metri in adâncime. Președintele Comisiei pentru Energie Atomică, Gordon Dean, a sintetizat simplu rezultatele testului, in raportul inaintat noului președinte al SUA, Dwight D. Eisenhower: „insula Elugelab a dispărut!” ( „the island of Elugelab is missing!”).
Operațiunea IVY a fost prima din șirul numeroaselor teste cu bombe de hidrogen care au urmat in anii „Războiului Rece”. In lupta pentru supremație, Statele Unite încercau să creeze arme nucleare cu performante net superioare celor utilizate la Nagasaki și Hiroshima.
Prin eforturile combinate ale Armatei SUA, Marinei, Forțelor Aeriene și ale oamenilor de știință (Grupul de lucru comun 132 – Task Force 132, desemnat de președintele SUA, Harry S. Truman, pentru Operațiunea IVY), această misiune a fost îndeplinită.
IVY a constat din două teste: primul, cu numele de cod „Mike”, a avut loc a 1 noiembrie 1952 (31 octombrie în fusul orar continental al SUA) și al doilea, cu numele de cod „King” la 15 noiembrie.
Ora H pentru bomba Mike a fost la 7:15 dimineața. Grupul de lucru a ales ca teatru al operațiunii una dintre cele mai mici insule ale atolului Eniwetok, Elugelab, alcătuită din corali și nisip, deoarece se afla in cel mai îndepărtat punct fată de baza tehnică și științifică a SUA, instalată pe o altă insulă, Parry. Cel puțin cinci sute de stații științifice, răspândite pe treizeci de insule, au ajutat la măsurarea și analizarea efectelor detonării primei bombei cu hidrogen din lume.
Detonarea lui Mike a fost punctul culminant al unei dezbateri intense asupra a ceea ce ar fi trebuit să însemne răspunsul corect al SUA la știrile uimitoare din 1949, că Uniunea Sovietică a detonat o armă nucleară. După o luptă dură între experți, oficiali guvernamentali și militari, președintele Truman a optat pentru Operațiunea IVY, respectiv detonarea unei Superbombe („cu hidrogen’ sau „armă termonucleară”). Mai multe modele au fost evaluate și respinse până la varianta Mike. Acest concept presupunea răcirea combustibilului cu hidrogen într-o formă lichidă, aproape de zero absolut, și fuzionarea nucleelor de hidrogen în heliu, folosind ca declanșator o bombă de fisiune nucleară.
Eniwetok este format din patruzeci de insule mici, răspândite în formă de inel oval. Inelul măsoară douăzeci de mile lungime și zece mile lățime, cu două intrări în laguna centrală. Acest loc a fost folosit pentru testarea armelor nucleare din 1947. Testele au inclus OPERATION SANDSTONE, trei bombe atomice care au fost detonate în aprilie și mai 1948. Deși al Doilea Război Mondial se încheiase, Războiul Rece tocmai „se încălzea”. Prin urmare, la 31 ianuarie 1950, președintele Truman a ordonat Comisiei pentru energie atomică să-și continue activitatea cu privire la toate formele de arme nucleare, incluzând si așa-numita Superbomba (bomba cu hidrogen).
Task Force 132 a început pregătirile pentru testare în martie 1952, acțiunea urmând să aibă loc la Eniwetok. Peste nouă mii de militari și două mii de civili s-au mutat în zonă, locuind fie la bordul navelor, fie pe insulele din jur.
Prima bombă cu hidrogen din lume a fost vegheată de Comisia pentru Energie Atomică și Departamentul Apărării, la bordul unei nave maritime care se îndrepta spre Eniwetok. Peste optzeci de avioane au fost menținute în alertă în zona, de către Forțele Aeriene ale SUA, pentru transport și testare. Aparent, decizia privind locul efectuării testului a fost relativ simpla, deoarece Statele Unite dețineau deja Eniwetok (din februarie, 1944).
Lansarea a avut loc pe 31 octombrie 1952, în timp ce oamenii de știință au urmărit de la depărtare, cum norul alb, sub forma unei ciuperci uriașe, se ridica în stratosferă.
Mike a fost detonată „remote” – de la distanță, de pe nava de control Estes, situata la circa 30 de mile față de „punctul zero”. Comandantul echipei de tragere a fost Stanley W. Burriss. Mingea de foc, lată de trei mile, a ajuns la 57.000 de picioare în 90 de secunde. Un minut mai târziu, a atins 108.000 de picioare și, în cele din urmă, 120.000. „Conopida” suspendată s-a întins deasupra Pacificului pe o suprafață de 100 de mile. Randamentul a fost de 10,4 megatone (echivalent cu 10,4 milioane de tone de TNT). Raza exploziei a fost de zece ori mai mare decât cea a unei explozii atomice și de 1.000 de ori mai puternică decât o explozie atomică. Forța distructivă a lui Mike a echivalat cu cea a tuturor bombelor însumate, aruncate asupra Germaniei și Japoniei în cel de-al Doilea Război Mondial.
In același an (1952), in România avusese loc in ianuarie o nouă „reformă monetară„, in februarie (cu finalizare in mai) „grupul moscovit“, format din Ana Pauker, Vasile Luca și Teohari Georgescu, era înlăturat de la conducerea partidului comunist la infiintarea căruia acestia puseseră umărul cu elan, in iunie Gheorghiu-Dej prelua funcția de Președinte al Consiliului de Miniștri.(se instala primul guvern Gheorghiu-Dej), in august, prin Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 1554/1952, unitățile de muncă (înființate prin Decretul nr. 6/1950) erau transformate în colonii de muncă , iar in septembrie era adoptată o nouă lege fundamentală, al cărei preambul sublinia dependenţa României fata de URSS (Constituția RPR din 1952).
Tot in 1952, cu câteva săptămâni înainte de detonarea lui Mike, in Uniunea Sovietică aflată in plin Război Rece cu SUA, se năștea Vladimir Putin (7 octombrie), pe atunci viitorul (astăzi actualul) președinte al Rusiei.
citește si 
BOMBA TARULUI
AMINTIRI DIN COMUNISM 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.