Sistemul de decorații impus de comuniști, intre anii 1948-1989, a avut un dublu impact: in primul rând, prin eliminarea deliberata a oricăror elemente care puteau aminti de forma și destinația decorațiilor tradiționale romanești; în al doilea rând, prin transformarea decorării, un simbol al cinstei, al meritelor reale și al onoarei, într-o parodie a recompenselor nomenclaturiste dar și un mijloc, pentru cei „decorați”, de a obține anumite avantaje materiale(*).
Imediat după ce Regele Mihai I a fost obligat să abdice, la 30 decembrie 1947, toate simbolurile tradiționale ale statului român au fost abolite și, odată cu acestea, întregul sistem de decorații civile sau militare în uz până la acea dată.
Inițial, noile decorații ale Republicii Populare Române au fost efectiv “clonate” după cele ale Uniunii Sovietice. Legal, instituirea decorațiilor și a “titlurilor de onoare” (de inspirație eminamente sovietică), a revenit Prezidiului Marii Adunări Naționale, atât sub regimul Constituției din aprilie 1948 cât și al celei din septembrie 1952.
Mai târziu, prin Legea nr. 1 din 21 martie 1961, care modifica unele prevederi ale Constituției existente, instituirea și conferirea distincțiilor va reveni unui organism nou creat: Consiliul (nu de coroana) de Stat.
Istoria celor peste patru decenii de decorații ale statului “democrat-popular” și “socialist” se poate împărții în trei etape distincte: prima perioadă, între 1948 și 1964, a doua, între 1964 -1977, și ultima, din 1977 până în decembrie 1989.
În prima perioadă (1948-1964) au fost instituite 7 ordine, dintre care 4 aveau atașate şi o medalie cu același nume, două “titluri” de “erou” și 11 medalii independente, dintre care, majoritatea, comemorative.
Prima decorație creată, la mai puțin de o lună de la proclamarea R.P.R., a fost ordinul “Steaua R.P.R.”, organizat pe cinci clase.
Ulterior, prin decretul nr. 16/1948 (publicat în Monitorul Oficial nr. 101 din 30 aprilie 1948) se înființează și „Ordinului muncii„, care avea trei clase, pe lângă care exista şi o medalie cu același nume.
În iulie 1949 este instituit ordinul “Apărarea Patriei”, care avea tot trei clase.
Din septembrie 1951, cea mai înaltă distincție devine titlul de “Erou al Muncii Socialiste” care avea, ca semn exterior al distincției, medalia de aur “Secera şi Ciocanul”.
În cinstea zilei de 7 noiembrie tot în 1951, se instituie titlul de “Mamă Eroină” precum şi ordinul “Gloria Maternă” şi “Medalia Maternităţii” – atât ordinul cât şi medalia având fiecare câte trei clase.
Înlocuind sistemul semnelor onorifice pentru militarii cu mare vechime în armată, în iunie 1954 se instituie ordinul şi medalia “Meritul Militar”.
Pentru lucrătorii din cadrul serviciilor de securitate este instituit, în septembrie 1958, ordinul, care avea trei clase, şi medalia, cu o singură clasă, “Pentru merite deosebite aduse în apărarea orânduirii sociale şi de stat”. Pentru cei din cadrul Ministerului de Interne (miliție), se instituie, în 1963, ordinul și medalia “În serviciul patriei socialiste” care era echivalentul “Meritului Militar”.
Ordinul “ 23 August”, creat în 1959, avea cinci clase, este creat în 1959 şi avea cinci clase. Printre medaliile instituite în această perioadă (excepție cele atașate unor ordine) se numărau, “Eliberarea de sub jugul fascist” (1949), “Pentru paza contra incendiilor”, “De strajă Patriei”, “Virtutea Ostășească”; unele dintre ele având un caracter strict comemorativ, precum „A 5-a aniversare a Proclamării Republicii Populare Române”, “50 de ani de la Răscoala ţăranilor din 1907”, “A 25-a aniversare a eroicelor lupte ale ceferiştilor şi petroliştilor”, “40 de ani de la înființarea Partidului Comunist Român” și “În cinstea încheierii colectivizării agriculturii”.
Este de remarcat că, exact ca în U.R.S.S., principala distincție este titlul de Erou al R.P.R., cu aceeași titulatură și aproape identică ca formă. Noile distincții erau replica celor sovietice, nu numai din punct al titulaturilor, ci şi din punct de vedere al concepției artistice („designului”): steaua în cinci colțuri, emailată cu roșu, este forma adoptată, iniţial, pentru “Steaua R.P.R.”, “Apărarea Patriei”, “Meritul Militar” etc. La fel, forma panglicilor este tot de inspirație sovietica, pliate pentagonal şi fixate pe un suport metalic (vechile decorații ale Rusiei imperiale erau pliate pentagonal, dar nu aveau suport metalic).
Pe lângă ordinele şi medaliile nou apărute, au fost instituite numeroase “titluri”: ”om de știință emerit” , “artist al poporului”, “maestru emerit al artei”, “artist emerit”, “profesor universitar emerit” , “învăţător emerit”, “zootehnist emerit”, “medic emerit” , “medic veterinar emerit”, “colectiv artistic emerit”. Acestora li se adăuga și titlul de “laureat al Premiului de Stat”, de asemenea o distincție importantă.
Urmau numeroase titluri de “fruntaş în întrecerea socialistă” de o foarte mare diversitate (de secţie, de sector, de şantier, de întreprindere, de gospodărie agricolă colectivă etc.). Multitudinea acestor “titluri” aveau ca formă de recunoaștere exterioară niște insigne care se purtau la rever. Bineînţeles, fiecare dintre ele veneau la pachet, mai ales în deceniile 5 şi 6, cu o serie de avantaje materiale și sociale.
In a doua etapa (1964 -1977), respectiv după proclamarea Republicii Socialiste în România, forma distincțiilor nou create se modifica treptat. Design-ul se “modernizează” şi se renunţă, parţial, la predominarea stelei roşii în cinci colţuri şi la simbolul secerii şi ciocanului încrucişate. De asemenea, forma panglicilor se modifică, revenindu-se oarecum la cea tradiţională, rămânând pe suport metalic.
Astfel, în 1964, apare o nouă serie de ordine şi medalii precum şi alte medalii comemorative, fiind de amintit ordinele şi medaliile: “Tudor Vladimirescu”, “Meritul Ştiinţific”, “Meritul Cultural”, “Meritul Sanitar”, “Meritul Sportiv”.
Totodata, in mai 1971, pentru servicii deosebite aduse în apărarea orânduirii sociale şi de stat”, se instituie o nouă distincție de maximă importanţă, titlul de “Erou al Republicii Socialiste România”, căruia i se atașează și Ordinul numit “Victoria Socialismului”.
Teoretic cele două distincții trebuiau să se confere împreună. Noul titlu de “Erou al Republicii Socialiste România” îl copiază pe cel sovietic dar, spre deosebire de politica de la Kremlin, Ceauşescu va acorda decoraţia selectiv, ca un fel de decoraţie “de familie”. Dintre medaliile comemorative sunt de amintit cele pentru “A 50-a aniversare a Partidului Comunist Român” – care devine cea mai importantă decorație minoră până în 1989 – “A XXV-a aniversare a eliberării patriei”, “25 de ani de la proclamarea Republicii”, “30 de ani de la eliberarea României de sub dominaţia fascistă” şi “ A XXX-a aniversare a Zilei Armatei Republicii Socialiste România”.
A treia și ultima etapa – cea „antipatica” – apare odată cu Decretul nr.190 din 1977, care va opera o serie de modificări și precizări privind sistemul de decorații in vigoare la acea dată.. Astfel, pe lângă încadrarea diferitelor decorații pe tipuri de categorii, apare si o substanţială diminuare a drepturilor materiale pe care le aveau, până atunci, persoanele decorate.
Cu excepția decorațiilor conferite pentru vechime în structurile militare, reducerile de impozite sunt eliminate, în locul lor fiind prevăzute anumite “prime” în bani acordate la decorare şi nişte zile în plus la concediu, tot în anul decorării.
O altă decizie care reflectă criza financiară şi economică în care intrase România constă în lipsa oricăror noi decoraţii instituite după această dată, cu o singulară excepţie, cea a titlului de “Erou al Noii Revoluţii Agrare”, decretat în 1986.
Astfel, în ultimii 15 ani ai regimului comunist din România, nu mai apare nici o medalie comemorativă, nici măcar pentru centenarul Independenţei de stat – cheia de boltă a devenirii României ca națiune modernă – sau pentru 40 de ani de la proclamarea republicii etc.
Cercetarea documentelor prezentei subdiviziuni a Fototecii I.S.I.S.P. permite constatarea unor nereguli faleristice clare în reprezentările specifice perioadei comuniste generate de nerespectarea trecutului acestui domeniu. Mai mult, în aceeași perioadă, „ceremonialul” şi specificul decorării transformă acest eveniment de o maximă importanţă pentru recunoașterea meritelor personale dintrun simbol al cinstei şi al onoarei într-un mijloc de a obţine mici avantaje materiale.
surse: A.N.I.C., Fond „Institutul de Studii Istorice şi Social-Politice”, Fototeca – Insigne, Ordine, Medalii şi Distincţii
(*) Faptul ca numărul persoanelor care puteau fi decorate cu un ordin, era, teoretic, nelimitat (unii cetățeni, socotiți “meritorii” de către partid, făcând chiar cumul de diverse titluri), a condus, mai ales în primele două-trei decenii, la o adevărată “inflație” de decorații. Având in vedere însa ca ele nu erau menite să confere atât “onoare” celor decorați cat, mai ales, o serie de avantaje materiale, (fiind, mai degrabă, o modalitate eleganta de a obține impozite reduse pe salariu, ori dreptul la un spațiu locativ suplimentar șamd), această stare de lucruri nu deranja pe nimeni și, mai ales, pe cei care beneficiau de sistem.
(**) Modelul de sorginte sovietică adoptat de România (și) la nivelul decorațiilor și titlurilor acordate în perioada 1948-1989, avea o serie de „erori” conceptuale comparativ cu sistemele de distincții din statele necomuniste. Normal, peste tot în lume, distincția cea mai importantă ierarhic poartă denumirea de ordin; la sovietici (cat și toate celelalte state din “lagărul socialist”), aceasta era reprezentată de titlul de erou al muncii, sau, mai apoi, erou al….(denumirea ţării); tot un “titlu” era și cel de “fruntaș” care însa, pe scara distincțiilor socialiste, era plasat pe treapta cea mai de jos a ierarhiei. In plus, titlului de erou al muncii socialiste îi era atașată, ca însemn, medalia de aur “Secera şi Ciocanul” – cu alte cuvinte “titlul” avea și o “medalie”, devenind superior tuturor ordinelor, creându-se astfel o ambiguitate fata de noțiunile și regulile clare ale phaleristicii. Dacă în România majoritatea ordinelor aveau clase și se puteau acorda, astfel, în succesiune ierarhică crescătoare, titlul de “Erou al muncii socialiste din R.P.R„, ulterior „Erou al muncii din .Republica Socialistă România”, ca și cel de “Erou al Republicii Socialiste România” se puteau acorda de mai multe ori, fapt neîntâlnit – sau chiar interzis – în celelalte sisteme de decorații din lume.
NOTA: Numeroasele vizite oficiale efectuate în străinătate de către cuplul prezidențial, dar și ale șefilor de stat străini invitati in Romania, generau la rândul lor schimburi de decoraţii la nivel înalt, fapt ce a modificat componenţa clasei I a ordinului “Steaua Republicii Socialiste România”. Aşa cum era legal prevăzut, însemnul se prezenta ca o simplă placă, contrastând așadar destul de vizibil cu colanele sau gradele de mare cruce sau clasa I ale ordinelor străine care-i erau conferite lui Ceaușescu. In acest scop s-a instituit, doar pentru șefii de state, pe lângă însemnul obișnuit al clasei I, și o lentă din rips moarat în culorile steagului național, albastru, galben, roșu.
AMINTIRI DIN COMUNISM 