In România anului 1987, politica de austeritate impusă de Ceaușescu in vederea achitării datoriei externe ajunsese la limita suportabilității. Reducerea drastică a salariilor, „în condițiile în care presa comunistă anunța satisfăcută îndeplinirea planului, la care se adăugau condițiile vitrege de viaţă” au generat diverse proteste.
REVOLTA DE LA BRAȘOV, 15 noiembrie 1987
„În noaptea de 14 spre 15 noiembrie, la secția 440 “Ștanțe şi matrițe” a Uzinei de Autocamioane “Steagul Roșu” s-a declanșat un conflict de muncă între muncitori și șefii lor.”(*) „Pe 15 noiembrie aveau loc alegerile pentru Consiliile Populare, alegeri cu câștigători dinainte stabiliți.”
„După mai multe dispute […] cu conducerea, în care au fost molestaţi şeful de secţie, secretarul de partid, directorul şi preşedintele sindicatului, aproximativ 200 de salariaţi îmbrăcați în salopete şi cu tricolorul în mîini au pornit în marș pe străzile orașului spre sediul Organizaţiei Judeţene Braşov a PCR.S-au scandat lozinci ca “Daţi-ne banii!”, “Jos cu dictatorul, jos cu ticăloşii!”, “Jos Ceauşescu!”, “Jos PCR!””
„Pe străzile Braşovului li s-au alăturat trecători şi alţi muncitori de la uzinele “Tractorul”. Circa 15.000 de demonstranți au ajuns în centrul oraşului, în faţa clădirii organizaţiei judeţene a PCR unde au distrus portretele lui Ceauşescu şi cărţi”
Forţele de represiune intervin şi arestează circa 300 de manifestanţi.
„ÎNCEPUTUL SFÂRȘITULUI”
„Era vorba de un protest muncitoresc, într-o citadelă ceaușistă, […] de un mesaj politic antidictatorial, […] de un context politic clar: presiunile Moscovei, refuzul lui Ceaușescu de a accepta cerințele lui Gorbaciov, ruptura cu Occidentul care-ṣi radicalizase pozițiile faṭă de regim, toate acestea ne-au făcut să credem că era vorba de începutul sfârșitului” -Emil Hurezeanu, jurnalist Radio Europa liberă.
”Ceea ce așteptăm de multă vreme era o schimbare într-adevăr fundamentală în România, nu neapărat prin mijloace violente ci, dacă se putea, printr-o evoluție, cum era cazul în alte ţări. Pentru noi, așteptarea asta a atins o culme de foarte scurtă durată şi aceasta a fost răscoala de la Braşov din noiembrie 1987. Eram de serviciu când mi-a venit știrea din ţară că la Brașov aveau loc tulburări, că muncitorimea ieșise în stradă” – Mircea Carp, într-un interviu acordat în 1997 Centrului de Istorie Orală din Radiodifuziunea Română.
Aceste evenimente nu erau deloc menționate în presa controlată de regimul comunist de la București, dar România urma să afle despre ceea ce se întâmpla la Braşov de la Radio Europa liberă, post care emitea din Germania Federală.
„AR FI FOST PREA TÂRZIU”
„Conform instrucțiunilor pe care le aveam, nu numai Europa Liberă, dar şi Vocea Americii, şi-n general toate mediile de informare, nu puteam să dăm o știre decât dacă era confirmată din două surse”, spune Mircea Carp.
„Or, ştirea despre ceea ce se întâmpla la Braşov ne parvenise dintr-o singură sursă, dar o sursă deosebit de importantă, o sursă de mare încredere. Vlad Georgescu, (la acea dată directorul Departamentului românesc la Europa Liberă) şi cu mine, care prezentam programul politic, am ajuns la concluzia ca totuși să-i dăm drumul pe calea aerului, pentru că ar fi fost prea târziu să așteptăm până a doua zi.”
„SUNT MARI MIȘCĂRI LA BRAȘOV”
”[…] era o zi de sărbătoare la München, în Bavaria catolică, […] lucram cu Vlad Georgescu pentru un program politic. Şi atunci Vlad Georgescu mi-a spus să mă duc repede peste Parcul Englezesc, […] la consulatul american, o fortăreaţă aproape la fel de bine păzită ca Europa Liberă, pentru că trebuia să ne dea un plic. Era penumbră, ploua, era spre seară, niciodată nu mai fusesem pus în situaţia de a lua un plic de la consulatul american de oarecare importanţă pentru ceea ce urma” – Emil Hurezeanu, în 1999, despre felul in care i-au parvenit informațiile referitoare la protestele muncitorilor brașoveni împotriva exploatării la care erau supuși de către regimul comunist.
„Am parcurs rapid drumul care mă despărţea de consulat, am primit un plic, sigilat, i l-am adus lui Vlad Georgescu, l-a citit şi mi-a spus: „Sunt mari mişcări la Braşov”.
„O POVESTE INTERNAȚIONALA”
„Era chiar în seara zilei de duminică 15 noiembrie când se întâmpla povestea asta. La consulat sosise împreună cu poşta diplomatică, cu curierul diplomatic de la Bucureşti, reportajul cifrat al unui corespondent de presă care fusese la Braşov şi care după aceea împreună cu demonstranții fusese risipit. Bineînţeles că ne-am agățat de știrea asta, am intrat cu ea, am fost primii care am vorbit. În orele următoare şi în ziua următoare am primit foarte multe informaţii, inclusiv de la o braşoveancă care plecase din Braşov cu copilul în Belgia şi care participase la grevă. Şi bineînţeles că am transformat povestea de la Braşov şi într-o poveste internaţională, pentru că aveam legături şi cu ziariştii străini.”, a declarat Hurezeanu.
„HULIGANI, DECLASAȚI SOCIAL ȘI MORAL”
„Pe 3 decembrie 1987, într-o completă tăcere din partea regimului, începea judecarea a 61 de capi ai protestelor. Pe lîngă tortura fizică şi psihică la care au fost supuși, ei au fost consideraţi huligani şi indivizi declasaţi social şi moral”.
„Au primit pedepse cuprinse între 3 şi 5 ani de închisoare şi domiciliu obligatoriu în altă localitate.” – a precizat Hurezeanu.”Un caz singular a fost cel al muncitorului Vasile Vieru, tată a 5 copii, mort la 9 luni de la încheierea procesului în urma torturilor”
(*) Interviuri realizate de Mariana Conovici ṣi Octavian Silivestru în 1997 ṣi 1999, rador, 2014
citeste si
Proclamația de la Brașov, 15 noiembrie 1990
AMINTIRI DIN COMUNISM 