Această galerie conține 2 fotografii.
„Regimul comunist a fost unul mafiot, de gangsteri politici, iar mafia provenită din DIE produce în continuare corupție. De 30 de ani se poartă războiul de capturare a statului.” – Mădălin Hodor, istoric Continuă lectura
Această galerie conține 11 fotografii.
Conform CNSAS, de la înființare și până în 1989 inclusiv, serviciul de Informații Externe din Romania a avut o serie de denumiri succesive: ULTIMUL ȘEF AL C.I.E.: Aristotel Stamatoiu Aristotel V. Stamatoiu (n. 6 octombrie 1929, satul BUDIENI, comuna SCOARŢA, … Continuă lectura
„Toți cei care lucrau la ICE Dunărea, unitatea militara a DIE, indicativ 0107„, înființată prin Decretul C.S.382/15.10.1982, „erau fie ofițeri de securitate, fie personal civil cu legături strânse cu Securitatea„. – istoricul Mădălin Hodor, CNSAS, 31.07.2020
Ideea înfiinţării, în 1982, a I.C.E. „Dunărea” a aparținut, potrivit afirmațiilor foștilor săi subordonaţi, generalului Aristotel Stamatoiu, pe atunci adjunct al lui Nicolae Pleşiţă. El a fost şi primul director general al noii întreprinderi având cunoștințe în domeniu, dar şi experienţă din poziţia anterioară de şef al Direcţiei de Contraspionaj din D.S.S, structura care avea în componenta ei şi un compartiment special (Serviciul Independent pentru Comerţ Exterior – S.I.C.E.) cu rol în asigurarea contra-informativă a comerțului exterior.
[citește și Sfârşitul CIE – spionajul românesc sub conducerea lui Aristotel Stamatoiu]
La acel moment, se pare ca viitorul șef al C.I.E (Stamatoiu). considera că informațiile economice obținute de aparatul propriu și furnizate Ministerului Comerțului Exterior nu dădeau întotdeauna rezultate și, dacă erau folosite, veniturile se pierdeau în „gaura neagră” a bugetului de stat. Ca urmare, obiectivul I.C.E. „Dunărea” era să acționeze pe cont propriu pentru efectuarea de exporturi, iar în unele cazuri să ajute cu informații alte întreprinderi de comerț exterior, contra unui comision, negociabil. (Desecretizarea arhivelor I.C.E. „Dunărea”. Un fals mister, în „Periscop”, nr. 3/2014, p. 51)
Generalul Nicolae Pleşiţă, fostul șef al Centrului de Informații Externe în perioada 22 aprilie 1980 – 1 decembrie 1984, oferă şi el o serie de informații referitor la implicarea Securităţii în derularea comerțului exterior şi în obținerea de valută. Plesita susține, conform unor interviuri acordate la începutul anilor 2000, că inițiativa i-ar fi aparținut lui Nicolae Ceauşescu. Acesta, îngrijorat de cazurile de subminare a economiei naționale depistate de Securitate în rândul unor înalți funcționari din domeniul comerțului exterior, i s-ar fi adresat lui Pleşiţă:„Voi sesizați că ăștia primesc comisioane. Ia faceți o întreprindere de comerţ exterior ca să le dați un exemplu ăstora de cum se face comerț exterior fără şpagă”[1]
[citeste si REGIMUL COMUNIST MAFIOT ȘI URMAȘII LUI]
În privința scopului vizat, Nicolae Pleşiţă admite că I.C.E Dunărea trebuia sa obțină valută, peste ceea ce negociau firmele de comerţ exterior. Veniturile din această activitate se constituiau într-un fond separat, care ar fi fost folosit numai pentru plata datoriei externe a României şi pentru învestiții strategice. (cf. Florian Banu, Capitaliştii avant la lettre. Securitatea şi operaţiunile valutare speciale din anii ’80, în „Caietele C.N.S.A.S.”)
„«Dunărea» – afirma Nicolae Pleşiţă – a avut un scop economic – înfiinţarea unei întreprinderi de comerţ exterior pentru a se obţine valută. Firmele de comerț exterior nu erau rentabile atunci. Mai existau în ţară, pe lângă diverse ministere, peste 20 de întreprinderi de comerţ exterior, dar nu erau rentabile. Corupţia, defecţiuni în conducerea lor făceau să meargă prost. Le era frică al dracului de noi, dar învingea tentaţia. Îşi luau măsuri:atragerea ofiţerului nostru sau camuflarea activităţilor de comerţ. (…) Printr-un decret se permitea ca la Banca Română de Comerţ Exterior să-şi facă fiecare conturi din plusurile pe care le realizau ca retribuţie. Aşa aduceau valută în ţară. Toţi aveau conturi şi afară. Era greu să-i depistăm. Aveam limite. Erau lacomi uneori şi sesizam aceste defecţiuni”[2]
În privinţa dimensiunilor aportului valutar al C.I.E., datele expuse de Pleşiţă sunt contradictorii, atât în raport cu logica internă a naraţiunii generalului, cât şi cu cifrele identificate de noi în documente: „[Ceauşescu] ne-a făcut plan de 400.000 de dolari pe an. Pe urmă, 500.000, 800.000. Apoi, un miliard de dolari. Nu făceau atât toate ministerele la un loc. Cu America, aveam 500.000 de dolari oficial pe an. Ne fixa sarcini de plan şi eram nevoiţi să antrenăm toţi oamenii”[3]
Veniturile obţinute de I.C.E. „Dunărea”, de cca 8 miliarde de dolari în 8 ani, au fost dirijate îndeosebi spre plata datoriei externe a României. Valuta adunată în conturi de aport valutar, în cuantum mult mai mic faţă de ceea ce se obţinea prin operaţiunile comerciale desfăşurate de I.C.E. „Dunărea”, a urmat aceeaşi destinaţie, doar o mică parte fiind păstrată pentru necesităţile M.I.
Referitor la angajații I.C.E. „Dunărea”, veteranii C.I.E. susțin că nu erau neapărat „spioni de meserie”. Dimpotrivă, acestia ar fi fost „specialişti în comerţul exterior, economiști, ingineri şi tehnicieni cu diplomă, bine pregătiţi profesional”.
ICE Dunărea a fost lichidata in aprilie 1990 (prin H.G. nr.435/ 25.04.1990) – (singura HG care nu figurează pe lista Hotararilor emise in 1990 de Guvern, pusa online la dispoziția publicului in prezent (14.08.2020) pe http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.lista_anuala?an=1990&emi=3&tip=2&rep=0&nrc=300.) sumele existente în conturile firmei fiind preluate de fostul Bancorex.
Înainte de lichidare, pe 26 decembrie 1989, in urma decretului nr. 4 semnat de Ion Iliescu, DSS si „toate unitățile din subordine” treceau la MApN. Ca unitate (0107) aflata in schema CIE (0544) din DSS, ICE Dunarea era astfel „înghițita” provizoriu de ICE Romtehnica.
ICE Dunărea a fost condusa de:- gen. mr. Aristotel Stamatoiu (trecut în rezervă prin Decretul C.F.S.N. nr. 26/06.01.1990 pentru „fapte incompatibile cu calitatea de ofiţer” și înlocuit, de Petre Roman, cu gen. Mihai Caraman, în ianuarie 1990)- gen.lt. Epifanie Amohnoaie (Director adjunct al I.C.E. „Dunărea” in perioada octombrie 1984 – ianuarie 1990) – trecut în rezervă prin Decretul CFSN nr. 38/09.01.1990)- col. Gheorghe Bădiță, col. Constantin Gavril (în 1989) și Constantin Rotaru – toți ofițeri acoperiți.
[citește și Sfârşitul CIE – spionajul românesc sub conducerea lui Aristotel Stamatoiu ]
Pe 26 decembrie 1989, in urma decretului nr. 4 semnat de Ion Iliescu, DSS si „toate unitățile din subordine” treceau la MApN. Ca unitate (0107) aflata in schema CIE (0544) din DSS, ICE Dunarea era astfel „înghițita” provizoriu de ICE Romtehnica.
Lichidarea ICE Dunărea a fost necesara – justifica, la acea data, guvernul Petre Roman – „in scopul evitării unor paralelisme in activitatea intreprinderilor de comerț exterior” (HG nr.435). Comisia de lichidare a constatat ca Dunărea a fost o intreprindere extrem de eficienta, unde „toate operațiunile s-au încadrat in indicatorii de preturi si eficienta economica planificați sau aprobați.”
In 1989, înainte de lichidare, avea 137 de angajați dintre care 115 ofițeri,10 subofițeri şi 12 civili. Cea mai mare parte a ofiţerilor angrenați în activitatea acestei unităţi au lucrat sub acoperiri
comerciale în Occident, gestionând multe dintre afacerile regimului comunist
Contractele ICE Dunărea erau vizate de Direcția Valutară din Ministerul de Finanțe, direcție condusă între 1982 și 1987 de Theodor Stolojan.
Afacerile ICE Dunărea se derulau prioritar prin firma Crescent, așa-zis ”străină””(fiind înregistrată în străinătate, cu sediul în Cipru) predată, prin testament, după moartea așa-zisului patron, lui Dan Voiculescu.
Generalul de armată Constantin Rotaru, din 1990 încadrat în Serviciul de Informații Externe, a fost trecut în rezervă în 1994 cu gradul de colonel, la cererea sa, din cauza unor „probleme personale”. O perioadă, Rotaru a condus societatea Grivco Internations SA din cadrul trustului Intact, colaborând cu omul de afaceri Dan Voiculescu, fost director al societății Crescent.
Rotaru, ulterior director adjunct al SIE (1999-2005) – reîncadrat în SIE cu gradul de colonel in anul 1998, la solicitarea expresă a conducerii Serviciului de Informații Externe -, a fost și director-adjunct al Întreprinderii de Comerț Exterior (ICE) „Dunărea„, având ca sarcină promovarea la export a produselor din gama construcțiilor de mașini. In acest context, în anii 1987-1989 a avut contacte și cu Dan Voiculescu, directorul ICE Crescent
În urma Hotărârii CSAT nr. 142 din 18 noiembrie 2005, președintele Traian Băsescu a eliberat din funcție și a trecut în rezervă toți cei patru directori adjuncți ai SIE – generalii Marcel Alexandru, Niculaie Goia, Dan Chiriac și Constantin Rotaru – decorat cu Ordinul Național „Steaua României” în grad de comandor (2005) – „pentru rezultate remarcabile obținute în timpul activității„.
AMINTIRI DIN COMUNISM 