Această galerie conține 2 fotografii.
După 1945, România – cu Basarabia luată si tezaurul confiscat, la care se adăugau, oficial, și aşa-zisele „reparații de război”, estimate la 300 milioane USD -, a fost jefuită sistematic de către URSS prin celebrele SOVROM-uri, companii mixte romano-sovietice, la adăpostul cărora rușii au scos miliarde de dolari din participația lor in aceasta „afacere” Continuă lectura
In anii ’90, in perioada mandatului său de premier, Petre Roman (*) a devenit „celebru”, afirmând că „economia autohtonă este un morman de fiare vechi”. Această declarație l-a poziționat, in ochii opiniei publice, drept autorul moral al demolării industriei românești.
„IN BURTA SRI-ULUI”
In apărarea sa, Petre Roman a explicat, intr-un interviu din 2016, că afirmația (mormanului de fiare vechi) „a fost inventată în ,,burta” SRI-ului”„.
„Ei au lansat povestea asta. Ceea ce spusesem eu, era că am moștenit industrii învechite, multe dintre ele având calitatea de fier vechi. Și am dat niște exemple absolut dramatice.[…]„
„In industria românească, în decembrie ’89, erau foarte multe industrii într-o situație foarte gravă. Am cerut Institutului de Cercetări Economice să facă o evaluare. Specialiștii de acolo au spus că opt din zece produse industriale românești necesitau subvenții. Lucru foarte grav.„
„Totuși, chestiunea respectivă, cum că eu nu am fost preocupat de redresarea industriei românești de la acea vreme, este ridicolă. Câtă vreme am fost eu prim-ministru, am realizat planul de retehnologizare. Eu am lansat această idee, de retehnologizare.”
„S-A DILUAT CONSENSUALITATEA”
„În momentul Decembrie ’89 noi dispuneam de un număr foarte mare de oameni, cu foarte bune calități profesionale, în toate domeniile. Acesta era un excepțional atu […]. Strategia pe care am făcut-o, la care au contribuit 400 de specialiști, a fost o strategie de mare calitate. Am plecat la drum cu ea, și desigur, au intervenit mai apoi destule tulburări politice și sociale o dată cu derularea ei. […] Această consensualitate pe care am reușit-o la început, din motive politice, dar și din interese economice, s-a diluat imediat după momentul revoluționar.„
„Eu cred că am pornit la drum (in 1990) cu o […] o viziune foarte clară. Am prezentat-o, am asumat-o și a fost acceptată de toată lumea. După care, a fost mai apoi pur și simplu răsturnată. Ne-am întors la economia administrată centralizat. O economie care era profund neperformantă.„
„OBIECTUL UNOR ATACURI VIOLENTE”
„La 16 decembrie 1990, în momentul în care procedasem la o prima și dureroasă liberalizare a prețurilor” – își amintește Petre Roman -„am fost obiectul unor atacuri violente din partea opoziției. Situația era dintre cele mai anevoioase. În cursul zilei o mare demonstrație luase o turnură aproape insurecțională. Atitudinea cea mai chibzuită ar fi fost să câștig timp – și dacă nu renunțam – ceea ce Iliescu m-a lăsat să înțeleg că e necesar – măcar să dau impresia aceasta-, amânând sau eșalonând aplicarea acelor măsuri.”
„Eu însă nu voiam: aș fi rămas cu sentimentul că am luat calea cea mai ușoară, că am cedat demagogiei și populismului.[…] Știam că, în esență, populația nu era nemulțumită de mine. Partidele nu făcuseră decât să se folosească de acest pretext pentru a-mi pune în dificultate guvernarea„
„O PRIVATIZARE DE MÂNTUIALĂ, IN DETRIMENTUL STATULUI ROMÂN”
„Tranziția noastră, cred că a fost mai tot timpul discontinuă. Din motive politice, ceea ce începea bine, la un moment dat, era stopat la puțin timp după demararea acestor strategii economice gândite de echipa mea„.
„[…] Aveam nevoie de o reformă rapidă. […] Noi am întârziat foarte mult această tranziție. Am făcut o privatizare masivă. Asta se cerea. Planul inițial de privatizare pe care l-am pregătit eu a fost, practic, abandonat„
„[…] Pe unitatea de produs din România se consuma de cinci ori mai multă energie decât în Vest. Era complet nesustenabilă o asemenea evoluție economică. O serie de industrii care au dispărut, mai apoi, au dispărut ca urmare a politicii de privatizare, făcută de mântuială și în mod interesat. Vorbim limpede de o privatizare făcută în detrimentul statului român„
„La noi s-a inventat un termen care este aberant – privatizare prin lichidare. Privatizarea înseamnă să dezvolți ceva care este la un moment dat în pană. De aici s-au întâmplat lucruri grave. Au dispărut inclusiv unități economice, care nu aveau voie, sub niciun motiv, să dispară.„
„În realitate, dispariția sectoarelor industriale românești s-a produs zece ani mai târziu. Puteam eu să fiu vinovat, în 1992, pentru ce s-a întâmplat în 2002?„
citește si 
„GHINIONUL ROMÂNIEI”
(*) Guvernul provizoriu constituit la 26 decembrie prin numirea lui Petre Roman în funcția de premier a fost format în proporție de 74,2% din foști membri ai nomenclaturii.
Petre Roman este fiul lui ROMAN, I. Valter/Walter (nume real Ernst/Ernö NEULÄNDER) (n. 7 octombrie 1913, Oradea – 11 noiembrie 1983, București), membru PCdR din 1931; membru al Partidului Comunist Cehoslovac din 1931; membru al C.C. al P.C.R. (23 iulie 1965 – 11 nov. 1983); Comandat al Diviziei de Artilerie „Ana Pauker”; șef al Direcției propagandei la Inspectoratul General al Armatei pentru Educație, Cultură și Propagandă (ECP), transformat în Direcția Superioară Politică a Armatei (DSPA), trecând oficial sub conducerea CC al Partidului Muncitoresc Român, cu sarcina „de a îmbina îndrumarea organizațiilor de partid din armată cu educarea politică a întregului personal”); locțiitor politic la Marele Stat Major (1948); În aprilie 1950, vicepreședinte al Societății pentru răspândirea științei şi culturii; Ministrul Poștelor şi Telecomunicațiilor (1951-1953); directorul Editurii Politice (1964-1967, 1968-1983);
Sancționat in 1954, cu „vot de blam”, de Gheorghiu-Dej (pentru discuții „cu caracter de pălăvrăgeală și mahalagism la adresa conducerii partidului„), reabilitat de Nicolae Ceausescu, in 1966.
Directivele Congresului al X-lea al Partidului Comunist Român, abordînd în mod ştiinţific cerinţele etapei pe care o parcurge ţara noastră, de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate, au stabilit obiectivele de bază ale dezvoltării economice şi social-culturale a României pentru perioada 1971-1975. Continuă lectura
AMINTIRI DIN COMUNISM 