SCRISOAREA CELOR 6

Galerie

Publicat pe de

„TREBUIE SĂ ADMITEȚI, DOMNULE PREȘEDINTE, CĂ O SOCIETATE NU POATE FUNCȚIONA, DACĂ AUTORITĂȚILE, ÎNCEPÂND CU CELE DE LA VÂRF, MANIFESTĂ LIPSĂ DE RESPECT FAȚĂ DE LEGE“ – „Aici Radio Europa Liberă“

11 martie 1989 – posturile de radio BBC [1], Vocea Americii și Europa Liberă difuzează „Scrisoarea celor șase“ (redată mai jos), adresată lui Nicolae Ceaușescu.

Documentul nu punea în discuție comunismul, ci doar politica lui Ceaușescu și maniera sa dictatoriala de a conduce, și, în consecința, nu a fost un protest anti-comunist, ci doar unul anti-Ceaușist.

Concepută de un demnitar comunist, Gheorghe Apostol, (fost membru al Biroului Politic și președinte al sindicatelor), și semnată, alături de acesta, de încă alți cinci membri marcanți ai Partidului Comunist Român – Alexandru Bârlădeanu, Corneliu Mănescu, Grigore Răceanu, Constantin Pârvulescu și Silviu Brucan -, „scrisoarea deschisă” îi era adresată, după cum reiese și din titlu, „Președintelui Nicolae Ceaușescu”.

Semnatarii, toți nomenclaturiști de vârf ai regimului, care fuseseră (potrivit autorilor scrisorii) „marginalizați din […] varii motive“ au cerut „imperativ, în martie 1989, anticipând valul de schimbări din țările din blocul comunist, schimbări în politica Republicii Socialiste România“ (evz, 22 decembrie 2018).

Scrisoarea atenționa, în principal, asupra nerespectării Actului final de la Helsinki și a Constituției ţării; a deturnării misiunii Securității, care, potrivit semnatarilor, în loc să apere „ordinea socială împotriva claselor exploatatoare“ (n.r. clase deja exterminate in anii ’40-’50), „este acum dirijată împotriva muncitorilor“; a politicii agrare „în derută”; a „politicii de asimilare forțată” a minorităților naționale, determinând emigrarea „în masă” a germanilor, ungurilor și evreilor, precum și a prelungirii săptămânii de lucru inclusiv duminica și interzicerea contactului cetățenilor români cu străinii.

Într-un fel, „scrisoarea celor 6” a părut a fi un fel de act de curaj, pe ultima sută de metri a existentei regimului, și a sunat ca un avertisment în anti-camera revoluției din decembrie 1989. Însă, de facto, nu a avut nicio legătură cu „revoluția” din decembrie.

A fost, evident, o inițiativă externă, paralelă nucleului „emanaților”, motiv pentru care, cu excepția lui Silviu Brucan (Saul Bruckner) – niciun alt semnatar nu a fost inclus mai departe în ecuația puterii, ca partener de drum al FSN, după 1989.

În plus, scrisoarea nu a fost semnată nici de principalul lider al CFSN, Ion Iliescu, cel care, începând din 22 decembrie, își va asuma rolul de stegar al „libertății și democrației”.

Prin însăși formularea ei, „Scrisoarea celor 6”, nu își propunea să capaciteze masele, și nici nu pretindea vreo luare de poziție din partea cetăţenilor, cerând acțiuni doar din partea lui Ceaușescu. Din acest punct de vedere, efectul scrisorii, în rândul populației, a fost egal cu zero, deoarece nu a mobilizat pe nimeni și nimic. A fost un PROTEST, si nu un MANIFEST, de care, evident, Nicolae Ceaușescu nu a ținut cont.

„Dezvăluirile ulterioare au demonstrat că inițiativa redactării unei scrisori deschise, adresată lui Ceaușescu, venea de la Moscova. De altfel, majoritatea semnatarilor aveau legături speciale cu sovieticii.“ – se afirma pe websitul ziariști.com.

„Primul contact pe care l-am avut legat de acest act și de forma în care s-a produs el, Scrisoarea celor 6, a fost întâlnirea pe care am avut-o cu Gheorghe Apostol.

El a venit la mine, mi-a vorbit de această intenție, m-a găsit absolut pregătit pentru a încerca cu orice risc acest gest de protest. Apoi ne-am mai întâlnit, mi-a adus un proiect de scrisoare pe care l-am discutat.

Am fost de acord în principiu, dar am făcut unele observații, mai ales în domeniul care îmi era mai aproape de suflet, politica externă, urmând să ne mai întâlnim. Nu ne-am mai întâlnit. de la început am știut că e vorba despre șase persoane.” – Corneliu Mănescu, într-un interviu acordat jurnalistului Marius Oprea, corespondent al postului de radio Europa Liberă, în 7 martie 1996.

„Acțiunea, de la început, prevedea un număr însemnat de riscuri, de variante nefericite, de urmări foarte dăunătoare. Dar, hotărârea noastră, a celor șase, a fost fără nici un fel de defecțiune. Dovadă este că ei au rămas şi sînt cunoscuți şi astăzi ca semnatarii Scrisorii celor 6.”

„Această scrisoare a apărut în luna martie 1989. În acea zi (11 martie), cineva mi-a spus că Europa Liberă va transmite o foarte importantă comunicare. Vă zic, am plîns cu toții cînd am auzit citită această scrisoare, pe care, ca formă definitivă, n-am văzut-o. Nici ca formă definitivă, dar nici n-am semnat-o propriu-zis”.

„Această scrisoare n-a fost semnată. Iar dacă inițiativa sau inițiatorul a fost Gheorghe Apostol, cu care am început discuțiile, cred că partea care privește forma definitivă şi expedierea îi aparține lui Brucan. Aceasta este convingerea mea“, a declarat Mănescu.

Ipoteza este confirmată, indirect, și de către Gheorghe Apostol, care preciza ulterior, referitor la interviurile acordate de el postului BBC:

„Eram ambasador în Brazilia și, văzând că în jurul ţării noastre s-au schimbat lucrurile, că România devenise o insulă, am decis că cineva trebuie să acționeze pentru a se produce și la noi o schimbare. Am vorbit cu nevastă-mea şi am hotărât să vin în ţară și să încep o acțiune împotriva lui Ceaușescu, în 1988. Am vorbit cu Aristide Buhoiu, care era la New York, și i-am spus şi lui care este dorința mea. Buhoiu mi-a spus să nu mă duc, că mă lichidează. Şi cu toate astea am plecat.

În drum spre România m-am oprit la Londra, unde am vrut să am un contact cu Secția română de la BBC. Am înregistrat un interviu de patru ore şi am spus că se poate publica numai în cazul în care mor eu sau moare Ceaușescu“ – a spus Gheorghe Apostol, într-un interviu din 2003.

„Unii își închipuie că Ceaușescu putea fi răsturnat printr-o moțiune de neîncredere în Parlament, cu majoritate etc. Dar un tiran nu se dă jos prin moțiuni de neîncredere, ci prin acțiune. Iar eu am acționat.

«Scrisoarea celor șase» a avut ca scop strategic ruptura între masa partidului şi Ceaușescu, ca să creeze şi la noi o aripă reformistă – ca în Polonia, Ungaria, Cehoslovacia – care să schimbe lucrurile după Revoluție.

Iar acțiunea asta pe plan intern a fost concertată cu acțiunile pe plan extern. Spre sfârșitul lui ’88 am făcut călătoria aceea la Washington, Londra şi Moscova, în timpul căreia l-am văzut pe Gorbaciov, care urmărea o acțiune internaţională concertată pentru dărâmarea lui Ceaușescu. Ăsta era scopul.” – a afirmat Silviu Brucan (Saul Brucker), într-o declarație din 2002.

„Mi-am dat seama ce efect va avea «Scrisoarea celor șase», în special pentru Ceaușescu. El susținea că tot partidul este de partea lui și, dintr-odată, niște comuniști cunoscuți, cu nume sonore, iau poziție împotriva lui” – a precizat ulterior, în 1994, Silviu Brucan, în fata Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989”.

„NE-AM HOTĂRÂT SĂ LUĂM POZIȚIE“

Președintelui Nicolae Ceaușescu,

„În momentul în care însăși ideea de socialism, pentru care noi am luptat, este discreditată prin politica dumneavoastră și când țara noastră este izolată în Europa ne-am hotărât să luăm poziție.

Ne dăm perfect seama că făcând aceasta ne riscăm libertatea și poate chiar viețile noastre.

Dar simțim de datoria noastră să apelăm la Dvs. pentru a schimba cursul actual, înainte de a fi prea târziu”.

„SECURITATEA ESTE DIRIJATĂ ÎMPOTRIVA MUNCITORILOR“

„Comunitatea internaţională vă reproșează nerespectarea Actului final de la Helsinki, pe care l-ați semnat.

Cetățenii români vă reproșează nerespectarea Constituției, pe care ați jurat să o respectați. Iată faptele:

a) Întregul plan de sistematizare a satelor […] [2]

b) Decretul care interzice cetățenilor să aibă contacte cu străinii nu a fost niciodată votat de un corp legislativ şi nu a fost niciodată publicat. De aceea este lipsit de putere legală. […]

c) Centrul civic din București, investiția cea mai mare, de multe miliarde de lei, făcută vreodată în România, nu dispune de un buget public şi este construită cu violarea tuturor legilor existente privitoare la construcții şi finanțarea lor. […]

d) Securitatea, care a fost creată pentru a apăra ordinea socialistă împotriva claselor exploatatoare, este acum dirijată împotriva muncitorilor,

e) Fabricile și instituțiile au primit ordin să oblige angajații să lucreze duminica, […]

f) Poșta este violată sistematic, iar convorbirile noastre telefonice sunt întrerupte prin violarea articolului 34 care le garantează.

„NU PUTEȚI MUTA ROMÂNIA IN AFRICA“

Pe scurt, Constituția a fost virtualmente suspendată şi nu dispunem în momentul de faţă de un sistem legal. Trebuie să admiteți, domnule președinte, că o societate nu poate funcționa dacă autoritățile, începând cu cele de la vârf, manifestă lipsă de respect faţă de lege.

2. Planificarea nu mai funcționează în economia românească. […]

3. Politica agricolă este de asemenea în derută. […]

4. Însuși faptul că nemții, ungurii și evreii emigrează în masă, arată că politica de asimilare forțată trebuie să înceteze.

5. În sfârșit, suntem îngrijorați profund că poziția internaţională a României și prestigiul ei scad cu repeziciune. După cum știți, aceasta este demonstrată în mod concret de deciziile unui număr de ţări de a închide ambasadele lor la București. Cel mai alarmant este ca ambasade, ca cele ale Danemarcei, Norvegiei şi Portugaliei, au fost deja închise şi alte ar putea să urmeze. […]
Am pierdut statutul de națiune favorizată în comerțul cu S.U.A. și, ca urmare, o serie de fabrici textile nu mai au comenzi. C.E.E. (Comunitatea Economică Europeană) nu mai vrea să extindă acordul ei comercial cu România, ceea ce va afecta în mod negativ alte sectoare ale economiei.

Dumneavoastră ați susținut întotdeauna că întâlnirile la nivel înalt sunt decisive în îmbunătățirea relațiilor între state. Dar cum să îmbunătățești relațiile externe ale României când toți liderii ţărilor necomuniste din Europa refuză să se întâlnească cu dumneavoastră? […]
Ați început să schimbați geografia satelor, dar nu puteți muta România în Africa.

  • Gheorghe Apostol — fost membru al Biroului Politic şi președinte al sindicatelor.
  • Alexandru Bârlădeanu — fost membru al Biroului Politic şi președinte al C.S.P.
  • Corneliu Mănescu — fost ministru al afacerilor externe și președinte al Adunării Generale a O.N.U.
  • Constantin Pârvulescu — membru fondator al P.C.R.
  • Grigore Răceanu — veteran al P.C.R..
  • Silviu Brucan — fost redactor-şef adjunct al „Scânteii”

[1] Scrisoarea a fost prezentată la BBC, ca rezumat, în dimineața zilei de 11 martie 1989, iar seara, la Radio Europa Liberă, integral.

[2] se refera la proiectul lui Nicolae Ceaușescu, de desființare a satelor, prin înlocuirea caselor cu blocuri, pentru mărirea suprafețelor destinate agriculturii.

| Citește și: