Corneliu Coposu (1), care a întâlnit-o pe Ana Pauker de două ori pe parcursul vieții, initial în închisoarea Dumbrăveni si, ulterior, la o recepție, în 1945, relatează „telenovela’ întâlnirii dintre Ana si Marcel Pauker.
MILIONARUL ȘI FEMEIA DE SERVICIU
Potrivit declarațiilor lui Corneliu Coposu, Ana (viitoare) Pauker (n. Hanna Kaufman Rabinsohn) „lucra ca femeie de serviciu în sediul ziarelor „Adevărul” si „Dimineața””, cu cele mai mare tiraje, în perioada respectivă. Marcel Pauker, fiul renumitul acționar si patron al editurii celor două ziare, abia întors de la studii din Paris, unde obținuse doctoratul în Drept, a întâlnit-o pe cea care avea sã-i fie soție.
Marcel Pauker, afirma Coposu, „a devenit interesat de ea în momentul în care Ana i-a declarat cã este comunistă”. Cunoscut de Siguranță pentru ideile comuniste pe care le propaga prin cafenele, considerat un trãznit tocmai din cauza faptului cã era fiul unui milionar care milita împotriva capitalismului, Marcel Pauker a ajuns sã se ancoreze în discuții zilnice cu Ana, completându-se reciproc, în cele din urmă căsătorindu-se cu ea, spre disperarea tatălui său, care avea cu totul alte planuri.
Desi au existat numeroase bănuieli asupra faptului cã Ana l-ar fi trădat pe Marcel, denunțându-l Moscovei ca fiind trotkist, ultimele cercetări tind sã demonteze asemenea ipoteze. Gheorghe Brătescu, căsătorit cu fiica cea mare a Anei Pauker, Tatiana Pauker, ginerele primei femei prim-ministru de externe din lume, susține nevinovăția acesteia referitor la posibila sa implicare în lichidarea lui Marcel Pauker.
„DACĂ PARTIDUL ÎI CONSIDERĂ DUȘMANI, ATUNCI AȘA SUNT”
Când Marcel Pauker a fost executat, Ana era închisă la Dumbrăveni. Ea a refuzat sa comenteze învinuirile despre asa-zisele crime politice comise de Puiu (Marcel Pauker), rezumând-se doar la un comentariu, redat mai târziu de colega ei, Sara Alterescu:
«Îmi storc creierii să găsesc ceva, vreun semn care să mă fi făcut să cred că el ar fi un dușman al poporului. Nu pun deloc la îndoială decizia partidului; partidul ştie mai bine decât mine. Dar eu nu mi-am dat seama de nimic și, oricât mi-aș cerceta sufletul, amintirile, memoria, nu găsesc nimic care să poată dovedi asemenea lucru»“ dar „Dacă partidul îi consideră dușmani, atunci aşa sunt“
De asemenea, poziția Anei Pauker in aceasta problema reiese inclusiv din documentele de arhivã.
„AVEA O CULTURĂ LIVRESCĂ”
“Nu era o femeie frumoasă, era o femeie cu aspect de femeie senzuală. (…) nu se lăsa combătută și avea argumente la îndemână pentru a suporta un dialog contradictoriu (…) mi-a spus că fiind, încă, la vârstă tânără, pe la 15-16 ani s-a convins de superioritatea doctrinei marxiste și a îmbrățișat leninismul”. Avea „o culturã livrescă foarte bogată” si vorbea fluent cinci limbi străine, printre care franceza si germana.- mărturisea Corneliu Coposu (Vartan Arachelian, ‘Dialoguri …’, Ed. Anastasia, 1991):
Conform celor povestite de Corneliu Coposu (dar si de Tatiana Pauker Brătescu), Ana Pauker era „o femeie cochetă”. A doua întâlnire dintre Corneliu Coposu si Ana s-a petrecut în iarna anului 1945, la o recepție de la legația britanică. Printre cei prezenți se afla si comunista Ana Pauker, elegant îmbrăcată, cu o rochie de mătase neagră, purtând colierul de perle pe care îl cumpărase de la soția fostului ambasador al Argentinei.
„Am mai întâlnit-o o singură dată și anume în 1945, iarna, la o recepție a legației britanice. Maniu și eu eram invitați. Ca fruntași ai PCR, nu numai ai guvernului, între fruntașii comuniști a apărut și Ana Pauker, foarte elegantă, îmbrăcată cu o superbă rochie de mătase neagră, dantelată, cu un foarte frumos colier de perle, care se pare că era cel mai frumos colier de perle din România, pe care-l cumpărase – era amatoare de bijuterii – de la soția fostului ambasador al Argentinei.„
„Circula zvonul că era mult mai frumos decât colierul Reginei Maria. A apărut, cum spuneam, cu colierul, în splendidă ținută de seară, însoțită de două tovarășe, una din ele mi-aduc aminte că era soția lui Luca, Elisabeta Luca (3)„
„MI-AM SCHIMBAT REGELE”
„Culmea e că trecuse atâta timp și m-a recunoscut. Eu stăteam de vorbă cu adjutanții Regelui. S-a oprit în fața mea: “Domnule Coposu?!”. M-am întors, am văzut-o și am salutat-o. “Văd că ne întâlnim în alte condiții acum, văd că sunteți regalist și când ne-am văzut ultima oară erați condamnat pentru lezmajestate. Văd că v-ați schimbat opiniile”. “Nu, zic, mi-am schimbat Regele”.”
„Asta a fost singura convorbire pe care am avut-o. Pe urmă am fost închis.„- a rememorat Coposu.
citește si 
ANA PAUKER, „STALIN CU FUSTA”
COPIII ANEI PAUKER
În ceea ce privește statutul de mamã, acesta a reprezentat un plan secundar pentru Ana Pauker, mai ales prin natura activității sale.
Cuplul Marcel–Ana Pauker a avut mai multi copii: Tanio Pauker (1921-1922, care a trait doar câteva luni), Vladimir Pauker (1925-2016), Sergei Pauker si Tatiana Pauker (fiica cea mare). Fiica cea mica, Maria Masha Birnbaum (22.12.1932-04.06.2020), fusese conceputa intr-o relație extraconjugala si episodica a „tovarășei Ana” cu Eugen Jeno Fried, consilierul-şef al Kominternului pe lângă Comitetul Central al PC Francez.
Datorită afinităților sale comuniste, Marcel Pauker este demis din funcția de inginer, iar Ana este nevoită sã își caute un loc de muncã, când încă il alăpta pe Tanio. Fiu de milionar, Marcel nu a cerut, din orgoliu, ajutorul părinților.
„Ana a fost nevoită să-şi caute de lucru în ciuda faptului că alăpta copilul. Am trăit în cea mai grea sărăcie, deoarece eu aveam principiile mele şi consideram că, acum, în calitatea mea de adult şi tată, nu trebuia să mai accept niciun ajutor din partea părinţilor“- Marcel Pauker într-o scrisoare citată de istoricul Robert Levy.
Tanio a contractat o formă gravă de dizenterie, care, desi tratată, i-a provocat moartea în iulie, 1922. Dintr-o alta scrisoare a lui Marcel, adresata părinților săi, reiese cã decesul pruncului i-a afectat profund pe cei doi. El descrie starea de spirit a soției sale, Ana Pauker, care suferise leșin după leșin, divagând deseori, „fiind slabă si prăpădită”.
Al doilea copil, Vladimir, s-a născut la Viena, în 1925. Potrivit declarației Tatianei Brãtescu, pânã la vârsta de 4 ani, Vlad a trait ca un fel de „țigan nomad”, călătorind cu mama sa de la Viena la Berlin, apoi poposind, la 4 ani si jumătate, la Moscova.
Tatiana s-a născut în 1929, la Moscova, unde Ana Pauker urma cursurile Scolii leniniste. După noua zile petrecute la spital, Ana s-a întors la scoală, fiica ei fiind trimisă la o creșă. Copiii rezultați din relațiile revoluționarilor (aceștia fiind mai tot timpul pe drumuri, ocupați cu „revoluția'”), trăiau in URSS precum niște orfani. Desi „fanatismul revoluționar”, așa cum spunea Tatiana, a ținut-o departe de copii, Ana Pauker nu era indiferentă față de soarta lor. Dovadă stă o scrisoare pe care a trimis-o acestora din închisoarea Dumbrăveni, dar pe care cei doi nu au reușit sã o citească decât mult mai târziu, atunci când au avut acces la dosarele Comintern-ului. Tatiana Brãtescu susține cã scrisoarea era plină de „dragoste, sfială si căldură”
Maria Masha Birnbaum, a doua fiicã a Anei Pauker (cu militantul cehoslovac Eugen Fried), a fost născută la Moscova, în 1932. Ana Pauker il cunoscuse pe Eugen Fried în toamna anului 1930, în Franța, unde fusese trimisă de Dmitri Manuilski, cel care îi va deveni mentor, ca instructor special organizatoric al Comitetului Executiv al Comintern-ului.
Ana Pauker nu mai locuia cu soțul ei încă din momentul în care fusese acceptată la Scoala Leninistă si, după ce primise vestea cã Marcel avusese, în 1931, un copil cu o basarabeancă, se înstrăinaseră unul de altul. Cu acordul Anei Pauker, Marie a fost crescută la Paris de Aurore Thorez, alături de ceilalți doi copii ai acesteia.
În 1935, pe 14 iulie, Ana Pauker este arestată împreună cu un întreg lot de comuniști români și judecată la Craiova, unde obține zece ani de închisoare. E plimbată prin pușcări, iar în 1941 este eliberată la schimb cu românul naționalist din Basarabia, Moş Ion Codreanu, moment in care Ana revine la Moscova.
În 1945, Ana a luat-o cu forța de la Paris pe fiica ei cea mică, despărțind-o de singura mamă pe care Marie o cunoscuse pânã atunci. Si-a încălcat promisiunea de a o lăsa sã o viziteze pe Aurore în fiecare vară, încă din anul următor. Marie povestea cum a fost obligată de mama ei naturală, Ana Pauker, sã rupă toate legăturile cu familia ei din Franța, sub pretextul cã, refuzând sã-i acorde lui Maurice Thorez divorțul, Aurore ar fi vătămat, politic, Partidul Comunist Francez, dar si deoarece aceasta devenise deja „prea burgheză”, fiind proprietara unui hotel.
citește si 
COPIII COMINTERNULUI – CONFESIUNILE TATIANEI PAUKER-BRĂTESCU
Ana Pauker a mai avut un băiat: Alexandru (Sandu) Pauker, pe care l-a înfiat in 1951, dintr-un orfelinat din Sibiu (2). Ajuns la București, Sandu a constatat ca, spre deosebire de alți copii de grădinița, el avea alt statut, fiind dus si adus mereu cu mașina, condusa de un șofer. Casa in care locuia (cu Ana Pauker) „avea o femeie de serviciu, care era si bucătăreasă, iar alimentele soseau tot cu mașina”.- își amintea acesta.
„După 1960, când Ana Pauker a murit, fiica ei (n.r. Tatiana Pauker) a devenit tutorele lui. Desi era înfiat cu acte in regula, Alexandru nu a primit pensie de urmaș, de unde deduce ca, de fapt, Ana Pauker nu avusese carte de munca, si, prin urmare, nu fusese salarizata ca oricare cetățean. După ce-a făcut opt clase, spune istoricul Lavinia Betea, „s-a dus la profesionala. El a ales desi “sora mai mare” Tatiana Brătescu, profesoara, ii propusese sa-l mediteze. Era mult mai ușor pentru toți, zice acum. S-a dus la Tehnometalica din București, dar nu mai erau locuri. Asa a ajuns la “Tractorul” – Brasov. Curând a fost chemat la secția tutelara de la primărie, unde i s-a propus sa fie înfiat de către altcineva. A refuzat. La “Tractorul” a rămas toți anii de munca pana la pensionare. Nici nu a fost “luat in brațe”, nici n-a fost huiduit. Simțea însă ca e “mai urmărit” decât ceilalți colegi ai lui”.
Alexandru a „purtat numele Pauker chiar si când a priceput ca mama sa e împroșcată cu noroi. N-a dat importanta lucrurilor rele. Pentru el a rămas “mama”. De altfel in casa sa nu sunt imagini ale celei mai puternice femei din lumea comunista. Pe pereții apartamentului de bloc si in album sunt simple fotografii de familie – “cu frații, nepoții si mama””.
citește si 
Marcel Pauker, ilegalist comunist
(1) Corneliu Coposu, marele om politic care a făcut 17 ani de pușcărie sub comuniști, s-a confesat în două volume de dialoguri, unul purtat cu Vartan Arachelian, iar celălalt cu Doina Alexandru.
citește si 
25 DE ANI DE LA MOARTEA LUI CORNELIU COPOSU
(2) Lavinia Betea, „Băiatul infiat”
(3) LUCA, Elisabeta (născută Betty BIRMAN; după alte surse, contestabile, Birnbaum), soția lui Vasile Luca) – originară din Basarabia, fostă ilegalistă, voluntară în războiul civil din Spania (inclusiv membru al C.C. al Partidului Comunist Spaniol); după război membru în Comisia Centrală a U.F.A.R. (1944-1948; apoi membru al C.C. și al Comitetului Executiv al U.F.D.R. (1948-1952), membru al delegației României la Federația Internaţională a Femeilor Democrate, membru în conducerea Comitetului de Stat pentru Cinematografie din România între 1950 şi 1952, când va fi eliberată din funcţie în cadrul epurării “deviaționiștilor”. Deținută (1952-1954), ulterior lucrătoare într-o fabrică (după alte surse laborantă) până la reabilitarea post mortem a lui Vasile Luca în 1968. Decorată, în 1948, cu ordinul “Steaua R.P.R.” clasa a III-a; în 1971, cu ordinul “Tudor Vladimirescu” clasa a II-a. Cu fișă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, “dosare adiționale”, p. 4; cu referat de cercetare la fd. C.C. al P.C.R., secția Cancelarie – dosare anexe, nr. inv. 3293, anexele la dosarele nr. 127/1968 şi 136/1972;
AMINTIRI DIN COMUNISM 