CANALUL DUNĂRE-MAREA NEAGRĂ

La 25 mai 1949 (regimul Gheorghiu-Dej), Consiliul de Miniștri decide demararea lucrărilor Canalului Dunăre-Marea Neagră, pentru „asigurarea unui transport mai ieftin și crearea unui sistem de irigații”.

La realizarea acestuia au contribuit localnici, militari și deținuți (majoritatea opozanți ai regimului, oameni politici și intelectuali) ce trebuiau „reeducați prin muncă”, al cărui număr a variat in timp, în funcţie de amploarea lucrărilor și a deceselor.

Potrivit statisticilor, deținuții (pentru care au fost înființate o serie de colonii ale muncii / sau morții, de-a lungul traseului canalului), asigurau, in 1952, mai mult de 80% din forța de muncă necesară proiectului.

Documente din arhiva serviciilor secrete britanice releva că fiecare prizonier, pe baza unor norme stabilite, trebuia să sape cel puțin şase metri de pământ pe zi. Tinerii cu vârste cuprinse intre 15-18 ani erau, la rândul lor, obligați să transporte zilnic minim 50 de încărcături de piatră pe o distanţă de 200-300 de metri. Pentru abateri sau neîndeplinirea sarcinilor trasate, aceștia erau înfometați, bătuți și puși să petreacă noaptea afară, indiferent de anotimp sau vreme.

„PE CRUCE NU ERA SCRIS NICIUN NUME’

„În iarna din 1952-1953 mureau foarte mulți, foarte mulți. Noi, copiii, știam că au murit și ne țineam după căruța funerară şi plângeam. La două-trei zile ne duceam și luam flori de acasă sau o lumânare și mergeam să le punem la groapă. Pe cruce nu era scris nici un nume“ – a declarat presei o localnică, amintindu-și de „frumoasa” copilărie petrecută in apropierea lagărului de muncă de la Cernavodă.

CÂȚI OAMENI AU MURIT PENTRU „CANAL”?

In urma cercetării registrelor de stare civilă, a reieșit un total de 844 de certificate de deces emise deținuților care și-au pierdut viata pe șantierele Canalului Dunăre-Marea Neagră: 23 în 1950; 35 în 1951, 305 în 1952 și 481 în 1953, iar o anchetă a Securității, efectuată in 1967, concluziona că, pentru alte 1.034 de decese, nu s-au întocmit niciun fel de acte.(conform IICCMER)

Raportul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului mai menționează, în cazul lui Florian Cormoş (comandant al coloniei Columbia, timp de patru luni, în iarna dintre 1952-1953) un palmares suplimentar de circa 140 de morți, din care, oficial, s-au înregistrat doar 115.

Lucrările Canalului Dunăre-Marea Neagră au fost oprite în 1953(*), fiind reluate 20 de ani mai târziu, in 1973, când inginerul Chiriac Avădanei a fost desemnat de Nicolae Ceaușescu pentru realizarea și finalizarea „Magistralei Albastre”, pe baza unor noi planuri.

Noul proiect a beneficiat de participarea a 185 de ingineri și tehnicieni ajungându-se, în 1975, la 225 de specialiști implicați în realizarea acestuia.

La reînceperea construcției, din vechiul canal presărat cu morți, lacrimi și sânge, a fost utilizată numai o mică porțiune.

Citește și | SERVICIILE SECRETE AMERICANE – DEZVĂLUIRI INEDITE DESPRE OPERAȚIUNEA „CANALUL DUNĂRE-MAREA NEAGRĂ”

IMPORTANȚA CANALULUI DUNĂRE-MAREA NEAGRĂ

Nicolae Ceausescu inaugurează Canalul Dunăre-Marea Neagra, 26 mai 1984

Denumit, in epocă, și „Magistrala albastră” – Canalul navigabil Dunăre-Marea Neagră leagă porturile Cernavodă de pe Dunăre și porturile Constanța Midia Năvodari de la Marea Neagră, scurtând drumul spre Constanța cu aproximativ 400 km.
Cu o lungime totală de 95,6 km, este al treilea traseu navigabil din lume, ca mărime, după Canalul de Suez și Canalul Panama.
Canalul se desprinde din Dunăre la Cernavodă (la kilometrul 300 pe fluviu) și, urmând Valea Carasu, pătrunde la kilometrul 40 în platoul dobrogean, pe care îl traversează pe direcția Basarabi – Valea Seacă – Straja – limita de nord a Lacului Agigea, până în portul maritim Constanța.

„Magistrala” este compusă din doua ramuri: cea principală, cu o lungime de 64,4 km și ramura de nord (Canalul Poarta Albă-Midia Năvodari), de 31,2 km lungime, executată in perioada 1984–1987, realizându-se astfel un sistem de canale navigabile ce conectează Dunărea cu principalele porturi maritime românești. Totodata, la nivel european, Canalul leagă Marea Nordului, prin Canalul Rin-Dunăre, de Marea Neagră.

DIN UMORUL POPULAR, DESPRE „CANAL”

N-avem bani, n-avem mâncare/ Dar avem Canal la mare/ Sa se plimbe cu bărcuța/ Ceausescu cu Lenuța. (regimul Ceausescu)

„Cu sapa si cu lopata\Noi va da canalul gata„! (regimul Dej)

---

ISTORIA CANALULUI DUNĂRE-MAREA NEAGRĂ

Demersurile pentru realizarea unui canal care să unească Dunărea de Mare datează din secolul XIX.

In 1832, Imperiul Otoman contractează serviciile unor ingineri britanici, pentru descoperirea și proiectarea unei căi de acces mai scurte înspre mare. Datorită costurilor ridicate de construcție, proiectul este abandonat.

In 1917 dr. ing. Th. Rümelin concepe un nou proiect, denumit ”Dobrogea Mare”, pe care îl prezintă autorităților germane ca pe o importantă cale navigabilă pentru relațiile economice dintre România și Germania, având totodată, și consecințe strategice militare .

Alte proiecte pentru construirea unei căi care sa faciliteze accesul către mare au fost inițiate de o serie de ingineri români. precum Lahovary, Basil Assan și Ion Ionescu de la Brad. Desi nu s-au concretizat, acestea au reprezentat punctul de plecare al realizării unui canal navigabil de la Cernavodă spre Agigea și, mai departe, către Capul Midia.

Regimul Dej are ambiția sa pună ideea in practica. Lucrările demarează in 1949 și sunt abandonate in august 1953(*), in principal datorita lipsei de utilaje și eficienta.

In 1975, purtând un nou nume (Magistrala albastra) și bazat pe un nou proiect, Canalul Dunăre – Marea Neagră a fost inaugurat la 26 mai 1984, de către Nicolae Ceaușescu.

26 mai 1984 – Nicolae și Elena Ceaușescu, la inaugurarea Canalului Dunăre-Marea Neagră.

Statul român a cheltuit „două miliarde de dolari pentru acest proiect, care a însemnat și excavarea a aproape 300 de milioane de metri cubi de pământ, și turnarea a cinci milioane de metri cubi de betoane” – informează, in 2018, adevarulro

–
(*) Sistarea s-a datorat combinației dintre eficiența scăzuta a prizonierilor necalificați și lipsa utilajelor adecvate, mașinile sovietice folosite nefiind „adaptate la condițiile locale” -„sunt defecte și cedează constant”, informează autorii unui studiu occidental, intitulat „Munca forțată în Democrațiile populare”.
In aceste condiții, la 10 august 1953 (cf. surse), regimul Dej decide întrerupea lucrărilor, considerând că obiectivul nu mai este „esențial”, iar eșecul a fost pus pe seama unor „sabotori”.

---

SERVICIILE SECRETE AMERICANE – DEZVĂLUIRI INEDITE DESPRE OPERAȚIUNEA „CANALUL DUNĂRE-MAREA NEAGRĂ”

Rapoarte inițial secrete ale Agenției Centrale de Informații (CIA), au oferit recent detalii mai puțin cunoscute, care explică eșecul mega-proiectului „Canalul Dunăre-Marea Neagră” demarat de Gheorghiu-Dej, oferind și informații despre utilajele și condițiile de muncă ale celor obligați să participe la construcția acestuia.

După aproape cinci ani de lucrări, în care au fost folosiți zeci de mii de muncitori (majoritatea prizonieri în lagărele din Dobrogea), obiectivul a fost calificat drept un fiasco răsunător al acelor vremuri.

SCOPUL „CANALULUI” ȘI TERMENUL DE EXECUȚIE

„Marele canal fluvial este destinat să facă posibilă intrarea navelor sovietice de 15.000 de tone în inima Balcanilor” – dezvăluie unul dintre rapoartele CIA, in 1950.

„Canalul este construit sub Direcţia Generală Superioară a Muncii – DGSM. Conform planului, trebuie finalizat în 1955, dar se așteaptă să fie realizat până în 1954.”
„Acest canal va avea 65 de kilometri lungime, 80 de metri lăţie şi nouă metri adâncime. Va fi de 300 de metri lăţime la Cernavodă şi Capul Midia.” – un alt raport CIA

CINE MUNCEA LA CANAL

„Cea mai mare parte a muncitorilor, între 15.000 și 18.000, sunt deținuți ai Ministerului de Interne, aduși în lagărele Taşaul, Poarta Albă, Cernavodă și Columbia – de lângă Cernavodă.” – menționează o alta nota a CIA, din 1950.

„Sunt deținuți de drept comun, persoane care au încercat să fugă din ţară și deținuți politici. Uneori sunt bătuți și forțați să muncească la temperaturi negative”.

citește si Coloniile de muncă din România comunistă

CONDIȚII LE DE MUNCĂ

„Acești muncitori locuiesc în 17 lagăre, cele mai mari fiind la Năvodari și Poarta Albă. În unele locuri se lucrează în trei schimburi. Fiecare prizonier muncește opt ore, se odihnește opt ore și apoi muncește din nou opt ore. Prizonierii locuiesc în barăci, dorm pe paie și nu au mâncare suficientă. Rata mortalității este foarte ridicată printre ei”- un document din iunie 1953, păstrat în arhivele CIA.

„Barăcile ocupă zece hectare. Fiecare baracă are 25 m lungime şi 10 mi lăţime”- arăta o altă notă informativă din 19 februarie 1953

„Iși țin mâncarea și păturile in geamantane militare și dorm în paturi de fier. Comandanții lagărelor au dreptul să le permită sau să le interzică să primească pachete de la familii” – alta nota CIA

LAGĂRELE DE MUNCĂ

„La Cernavodă a fost înființat un lagăr pentru femei, cu 400 de deținute. În una dintre coloniile pentru femei, de lângă Sulina, deținutele politice locuiesc împreună cu prostituatele”, arăta o altă notă secretă, din 2 iunie 1953. „Multe dintre prostituate sunt aduse de pe străzile din București, direct în detașamentele de muncă forțată”

„Mai exista un lagăr pentru prizonierii pedepsiți pentru ineficienţă administrativă. La Castelul, lângă Medgidia, este un lagăr pentru 1.000 de deţinuţi de drept comun. La Saligny funcționează un lagăr pentru deținuții de drept comun şi politici. La Poarta Albă sunt circa 7.000 de prizonieri, cu pedepse mai mici de trei ani.”

„La Valea Neagră lângă Lacul Taşaul, exista un lagăr pentru deținuții cu pedepse între trei și 10 ani, politici și de drept comun, iar la Cap Midia pentru cei cu pedepse de peste 10 ani. Un alt lagăr se afla în Peninsula, lână Lacul Taşaul”.

„Cea mai cunoscută închisoare este la Kilometrul 31 al Canalului Dunăre – Marea Neagră, unde sunt ținuți aproximativ 2.000 de oameni. Prizonierii sunt condamnați la pedepse de 10 – 15 ani de închisoare, sunt complet izolați și folosiți doar la săpat.”

„Cel mai mare lagăr este la Poarta Albă, cu 6.000 de prizonieri” -o nota din 1953. „Exista un loc de tranzit, unde deținuții sunt examinați şi distribuiți pe șantier.”

UNIFORMA DE LUCRU

„Vara prizonierii sunt îmbrăcați în bocanci, pantaloni scurți și tricouri de bumbac.Iarna li se dau izmene și paltoane” – alt raport CIA

HRANA MUNCITORILOR

„Deținuții primesc dimineața 250 de grame de pâine neagră, o cană de ceai și 35 de grame de marmeladă. La prânz au 250 de grame de pâine neagră, 350 de grame de supă, 300 de grame de fasole sau cartofi și, de trei ori pe săptămână, 150 de grame de carne”
„La cină li se oferă 400 de grame de pâine de mălai şi 200 de grame de fasole sau cartofi. Mai primesc cinci ţigări şi 250 de grame de săpun pe lună’ – arăta o notă secretă a CIA, din 1952.

METODE DE LUCRU ȘI UTILAJELE FOLOSITE

„Proiectul se bazează pe folosirea la maximum a capacității de muncă manuală și pe minima folosire a utilajelor„.
„Fiecare muncitor trebuie să sape între un metru – un metru jumătate și nouă metri de șanțuri pe zi”, se arăta într-o notă secretă a CIA.

„Excavatoarele fabricate în Cehoslovacia de pe șantierul Canalului Dunăre – Marea Neagră sunt atât de slabe în privința calității, încât după trei luni de întrebuințare funcționează doar cu reparații continue” – alta nota CIA

„Excavatoarele electrice produse în Uniunea Sovietică nu sunt puse în funcțiune. Excavarea cu echipamente sovietice este făcută momentan cu utilaje de mâna a doua, incluzând echipament P & H, vândut clienților români înaintea războiului.” – alt raport CIA

„Cea mai mare parte a muncii de mutare a pământului este făcută manual, de prizonierii implicați în proiect. Unele componente din tractoarele Caterpillar au fost primite din Marea Britanie, dar pompele, injectoarele, cilindrul și rolele nu au putut fi obținute de la englezi” – o notă informativă a CIA, din iunie 1952.

„Unele echipamente fabricate în Germania sau în țările satelite au fost revopsite pentru a părea că sunt de proveniență sovietică”
„Muncitorii se amuză când descoperă mărcile originale sub vopseaua aplicată prost. Marcajele găsite de obicei sunt: „Orestein & Koppel, A. G.” şi „A.L. Hoepfner, Dormund” – un document secret, din august 1952.

„Aproape 5.000 de utilaje, motoare şi vagoneţi, dintre care 92 de excavatoare şi peste 1.500 de camioane au fost folosite pana acum pe șantier” – alta nota CIA, în 1952

FACILITĂȚI PENTRU MUNCITORI

1. PRIVILEGII PENTRU VOLUNTARI

„Sunt acordate unele privilegii celor care se oferă voluntar pentru a munci la canal; mulți (constănțeni) și-au părăsit vechile meserii pentru a veni pe șantier” – releva o notă secretă din 14 aprilie 1950.

2. CASE, BIROURI, ȘCOLI

„Au fost construite case, birouri, instalații de apă și străzi pentru muncitorii din Năvodari. O şcoală de ucenici a fost înființată la Constanța, pentru viitorii muncitori de pe șantierul Canalului Dunăre – Marea Neagră.” – alta nota a CIA.

3. FILME SOVIETICE CA DIVERTISMENT

„Deşi Canalul este sinonim cu Iadul pentru orice muncitor, au fost făcute câteva eforturi pentru ridicarea moralului celor care nu sunt prizonieri. În trei ani, s-au difuzat 560 de spectacole, de diferite feluri. Trei camioane aduc filme sovietice în zone în care nu exista un alt fel de divertisment” – un alt raport informativ CIA.

PROPAGANDA PENTRU CANAL

„Șantierul a avut un ziar de propagandă numit „Canalul”, care apărea în Constanța și costa trei lei. Entuziasmul prezentat de autorități s-a risipit în scurt timp’ – o nota CIA.

CAUZELE EȘECULUI ȘI VINOVAȚII

AGERPRES: Fotografie de propaganda pe șantierul canalului Dunăre-Marea Neagra, 1949.

Planurile tehnice originale ale Canalului Dunăre – Marea Neagră au fost realizate de inginerul Iarca Oprişan. El a fost arestat pentru întârzierea lucrărilor la Canal, în primul an, şi a fost înlocuit cu un inginer comunist, numit Comino, care încă este la conducerea lucrărilor”, informa CIA, în august 1952.

„Multe material sunt produse local și altele sunt aduse din URSS. Nimic nu ajunge la timp. Au fost atâtea întârzieri la Canal că de-abia un sfert din el a fost realizat” – alta nota, în 1952.

„Mașinăriile sovietice utilizate la construcția Canalului sunt defecte şi se strică constant, încetinind operațiunile” – note CIA în anii 1952 – 1953

„Guvernul român a dat vina pe muncitori, multi dintre ei deținuți politici, susținând că au sabotat proiectul. Se pretinde că mai multe lagăre de muncă pentru deținuții politici au fost dezafectate, iar muncitorii au fost transferați la minele de uraniu care au fost deschide recent lângă Baia Mare, în Transilvania” – raport CIA

REZULTATUL FINAL

„Doar 20 de kilometri din Canalul Dunăre – Mare Neagră au fost finalizați complet înainte ca lucrările să înceteze (n.r. în toamna anului 1953.) Toate utilajele au fost dezmembrate, iar materialele rămase au fost transportate în Uniunea Sovietică” – informa CIA, într-un raport din 1954.

---

TESTIMONIAL: „SĂ NE FEREASCĂ DUMNEZEU!”

„Tatăl meu era maistru electrician , noi fiind concetățeni. L-am rugat în repetate rânduri să mă ia și pe mine pe șantier *( aveam 7-8 ani). M-a refuzat mult timp. Prin 52 m-a luat. A fost traumatizant ptr. un copil Multi deținuți erau chiaburi, adică oameni harnici cu o brumă de agoniseala. Oameni politici din partidele istorice, foști ofițeri ce au luptat în est, făceau grosul deținuților. Mă apucă scirba cînd văd cum unii/unele tot ne arată imagini de pe vremea comunismului cu sublinierea: ce fericiți eram, ce bine era, ce dor ne este de educația care ni se făcea, cit de minunat era să fi pionier e.t.c.SA NE FEREASCĂ DUMNEZEU!” – Nicolae Vranceanu, 26 mai 2020, preluare de pe https://www.facebook.com/Amintiri.din.comunism/

(*) șantierul de la Canalul Dunăre-Marea Neagra

---

Citește și:

• | Canalul Dunăre-Marea Neagră
• | MAGISTRALA ALBASTRA

---

MAGISTRALA ALBASTRA

Unul din cele mai de succes duete din muzica ușoară românească era reprezentat, in epoca, de Mirabela Dauer şi Dan Spătaru. Din repertoriul lor a făcut parte și cântecul „Magistrala Albastră„, considerat la acea vreme, un mare șlagăr, dar și o melodie patriotică, deoarece promova construcția Canalului Dunăre – Marea Neagră.

Muzica este semnată de compozitorul Vasile V. Vasilache, iar versurile aparţin textierului Aurel Storin. Melodia a apărut în 1984 (prima audiție in cadrul festivalului Mamaia 1984), punctând momentul inaugurării Canalul Dunăre – Marea Neagră. 

(versuri)

Dunăre de acum, porţi spre Mare nou drum,

Porţi spre Mare mândria, că ce fac şi ce spun,

E şi drept, e şi bun,  când te-nalţi România.

Împlinind câte-un vis către veacuri deschis

Vis de aur romantic, nu la stele visând

Ci aici pe Pământ am, creat dintr-un gând.

Magistrala Albastră , drum de ape şi vis

Drum de suflet purtând, cântec fără cuvânt

Drum spre mare deschis.

Magistrala Albastră, drum de oameni născut

Ce-ţi vorbeşte să şti, de prezent de trecut,

Şi de mari ctitorii, ca un semn că ei sunt

Veşnic pe-acest Pământ şi c-au fost şi vor fi.

Noi cu pacea am semnat, peste tot şi-am durat

La orice temelie, fără teamă de greu,

Noi în numele tău, construim Românie.

Din iubire urcând, ceruri peste Pământ

Din iubire de ţară, să ne fie curat,

Acest veac minunat, am gândit şi-am creat.

Magistrala Albastră , drum de ape şi vis

Drum de suflet purtând, cântec fără cuvânt

Drum spre Mare deschis.

Magistrala Albastră, drum de oameni născut

Ce-ţi vorbeşte să şti, de prezent de trecut,

Şi de mari ctitori, ca un semn că ei sunt

Veșnic pe-acest Pământ şi c-au fost şi vor fi.

Magistrala Albastră, drum de oameni născut

Ce-ţi vorbeşte să şti, de prezent de trecut,

Şi de mari ctitor, ca un semn că ei sunt

Veșnic pe-acest Pământ şi c-au fost şi vor fi.

---

Citește și:

• | Canalul Dunăre-Marea Neagra
• | SERVICIILE SECRETE AMERICANE – DEZVĂLUIRI INEDITE DESPRE OPERAȚIUNEA „CANALUL DUNĂRE-MAREA NEAGRĂ”

---