| TOATE DISCURSURILE LUI RONALD REAGAN
| vezi si: Afacerea Iran-Contra
Ronald Reagan - Discurs către națiune, privind armele din Iran și ajutorul Contra, 4 martie 1987 [1]
„Dragi americani:
Am vorbit cu voi din acest birou istoric în multe ocazii și despre multe lucruri. Se crede adesea că puterea președinției se află în acest Birou Oval. Cu toate acestea, ea nu se află aici; ea se află în voi, poporul american, și în încrederea voastră. Încrederea dumneavoastră este ceea ce îi conferă Președintelui puterea de a conduce și forța sa personală, și despre asta vreau să vă vorbesc în această seară.
În ultimele 3 luni, am păstrat tăcerea cu privire la dezvăluirile despre Iran. Și probabil că v-ați gândit: „Ei bine, de ce nu ne spune ce se întâmplă? De ce nu ne vorbește așa cum a făcut-o în trecut, când ne-am confruntat cu probleme sau tragedii?”. Alții dintre voi, cred, se gândeau: ” Ce face el ascunzându-se în Casa Albă?” Ei bine, motivul pentru care nu am vorbit cu voi până acum este următorul: Meritați să aflați adevărul. Și, oricât de frustrantă a fost așteptarea, am considerat că nu era potrivit să vin la voi cu rapoarte sumare sau poate chiar cu declarații eronate, care ar fi trebuit apoi corectate, creând și mai multă îndoială și confuzie. Au fost destule astfel de lucruri. Am plătit un preț pentru tăcerea mea în ceea ce privește credința și încrederea dumneavoastră. Dar a trebuit să aștept, la fel ca și voi, să aflu întreaga poveste. De aceea, l-am numit pe ambasadorul David Abshire Consilierul meu Special, pentru a mă ajuta să obțin miile de documente pentru diferitele investigații. Și am numit o Comisie Specială de Revizuire, Comisia Tower, care și-a asumat sarcina de a identifica adevărul pentru mine și de a merge până la capăt. Aceasta și-a publicat acum concluziile.
Sunt adesea acuzat că sunt un optimist și este adevărat că a trebuit să cercetez destul de mult pentru a găsi vești bune în raportul Consiliului. După cum știți, acesta este bine garnisit cu critici, pe care le voi discuta imediat, dar am fost foarte ușurat să citesc această frază: – . Consiliul de administrație este convins că Președintele dorește într-adevăr să se spună întreaga poveste.” Și acesta va continua să fie angajamentul meu față de dumneavoastră, pe măsură ce avansează și celelalte investigații. Doresc să le mulțumesc membrilor Comisiei: fostului senator John Tower, fostului secretar de stat Edmund Muskie și fostului Consilier pentru Securitate Națională Brent Scowcroft. Aceștia au făcut un mare serviciu națiunii, precum și mie personal, prin prezentarea unui raport atât de integru și profund. Ei se bucură de recunoștința mea sinceră și durabilă.
Am studiat raportul Consiliului. Constatările sale sunt oneste, convingătoare și extrem de critice; și le accept. Și în această seară doresc să vă împărtășesc gândurile mele cu privire la aceste constatări și să vă informez cu privire la acțiunile pe care le întreprind pentru a pune în aplicare recomandările Consiliului. În primul rând, permiteți-mi să spun că îmi asum întreaga responsabilitate pentru acțiunile mele și ale administrației mele. Oricât de supărat aș putea fi pe activitățile întreprinse fără știrea mea, sunt totuși responsabil pentru aceste activități. Oricât de dezamăgit aș fi de unii dintre cei care m-au servit, tot eu sunt cel care trebuie să răspundă în fața poporului american pentru acest comportament. Și oricât de dezgustător mi se pare, din punct de vedere personal, conturile bancare secrete și fondurile deturnate – ei bine, așa cum ar spune Marina, acest lucru s-a întâmplat sub supravegherea mea.
Să începem cu partea care este cea mai controversată. În urmă cu câteva luni am spus poporului american că nu am făcut schimb de arme pentru ostatici. Inima mea și cele mai bune intenții îmi spun în continuare că este adevărat, dar faptele și dovezile îmi spun că nu este așa. După cum a raportat comisia Tower, ceea ce a început ca o deschidere strategică față de Iran s-a deteriorat, în punerea sa în aplicare, într-un schimb de arme pentru ostatici. Acest lucru contravine propriilor mele convingeri, politicii administrației și strategiei inițiale pe care am avut-o în minte. Există motive pentru care s-a întâmplat acest lucru, dar nu există scuze. A fost o greșeală. Am întreprins inițiativa inițială privind Iranul pentru a dezvolta relații cu cei care ar putea prelua conducerea unui guvern post-Khomeini.
Cu toate acestea, din raportul Consiliului (n.r. Comisia Tower) reiese clar că am lăsat ca preocuparea mea personală pentru ostatici să se răsfrângă asupra strategiei geopolitice de a ajunge în Iran. Am pus atât de multe întrebări despre bunăstarea ostaticilor, încât nu am întrebat suficient de mult despre detaliile planului total pentru Iran. Permiteți-mi să le spun familiilor ostaticilor: Nu am renunțat. Nu vom renunța niciodată. Și vă promit că vom folosi toate mijloacele legitime pentru a-i elibera pe cei dragi ai voștri din captivitate. Dar trebuie, de asemenea, să avertizez că acei americani care rămân de bună voie în astfel de zone periculoase trebuie să știe că sunt responsabili pentru propria lor siguranță.
Acum, un alt aspect important al constatărilor Comisiei se referă la transferul de fonduri către Contras din Nicaragua. Comisia Tower nu a reușit să afle ce s-a întâmplat cu acești bani, așa că faptele vor fi lăsate în seama investigațiilor în curs ale avocatului independent numit de instanță și ale celor două comisii de anchetă ale Congresului. Sunt convins că adevărul va ieși la iveală și în această chestiune. Așa cum am spus comisiei Tower, nu am știut despre nicio deturnare de fonduri către Contras. Dar, în calitate de președinte, nu pot scăpa de responsabilitate.
S-au spus multe despre stilul meu de conducere, un stil care a funcționat cu succes pentru mine în cei 8 ani de guvernator al Californiei și în cea mai mare parte a Președinției mele. Modul meu de lucru constă în a identifica problema, a găsi persoanele potrivite pentru a face treaba și apoi a le lăsa să se ocupe de ea. Am constatat că acest lucru scoate invariabil la iveală ce e mai bun din oameni. Aceștia par să se ridice la capacitatea lor maximă și, pe termen lung, se obțin mai multe rezultate. Când a venit vorba de gestionarea personalului NSC, trebuie să recunoaștem, stilul meu nu se potrivea cu istoricul său anterior. Am început deja să corectez acest lucru. Pentru început, ieri m-am întâlnit cu întregul personal profesionist al Consiliului Național de Securitate. Le-am definit valorile după care doresc să ghidez politicile de securitate națională ale acestei țări. Le-am spus că vreau o politică care să fie la fel de justificabilă și de ușor de înțeles în public ca și în secret. Am vrut o politică care să reflecte atât voința Congresului, cât și a Casei Albe. Și le-am spus că nu va mai exista niciun fel de liber-profesionism din partea indivizilor atunci când este vorba de securitatea noastră națională.
Ați auzit multe despre personalul Consiliului de Securitate Națională în ultimele luni. Ei bine, pot să vă spun că sunt angajați guvernamentali buni și dedicați, care muncesc ore îndelungate în beneficiul națiunii. Ei sunt dornici și nerăbdători să își servească țara. Totuși, un lucru care încă mă supără este că nimeni nu a ținut o evidență adecvată a ședințelor sau a deciziilor. Acest lucru a dus la faptul că nu reușesc să-mi amintesc dacă am aprobat un transport de arme înainte sau după aceea. L-am aprobat; doar că nu pot spune cu exactitate când. [2] Ei bine, stați liniștiți, există o mulțime de înregistrări care se fac acum în 1600 Pennsylvania Avenue.
Timp de aproape o săptămână am studiat raportul Comisiei. Vreau ca poporul american să știe că această încercare zguduitoare din ultimele luni nu a fost în zadar. Susțin fiecare dintre recomandările Comisiei Tower. De fapt, voi merge dincolo de recomandările sale, pentru a pune Casa într-o și mai bună ordine. Acționez în trei domenii de bază: personalul, politica de securitate națională și procesul de asigurare a funcționării sistemului.
În primul rând, personalul – am adus o echipă nouă, competentă și foarte respectată aici la Casa Albă. Aceștia contribuie cu un suflu nou, energie nouă, credibilitate și experiență nouă. Fostul senator Howard Baker, noul meu Șef de Cabinet, posedă o gamă largă de aptitudini în domeniul legislativ și al afacerilor externe imposibil de egalat. Sper că experiența sa ca lider al minorității și al majorității din Senat ne poate ajuta să creăm un nou parteneriat cu Congresul, în special în ceea ce privește politicile externe și de securitate națională. Sunt sincer onorat că a renunțat la propriile aspirații Prezidențiale pentru a servi țara ca Șef de Cabinet al meu. Frank Carlucci, noul meu consilier pe probleme de securitate națională, este respectat pentru experiența sa guvernamentală și se bucură de încredere pentru judecata și sfaturile sale. Sub conducerea sa, personalul NSC este reconstruit cu o disciplină managerială adecvată. Deja, aproape jumătate din personalul profesional al NSC este format din oameni noi.
Ieri l-am nominalizat pe William Webster, un om cu o reputație excelentă, ca director al Agenției Centrale de Informații. Dl Webster a fost director al FBI și judecător la Curtea Districtuală a SUA. El înțelege semnificația „statului de drept”. Astfel, pentru a putea dispune în permanență de cunoștințele sale în materie de securitate națională, îl voi numi, de asemenea, pe John Tower în calitate de membru al Comitetului consultativ pentru informații externe. Am în vedere și alte schimbări de personal și voi muta mai multă mobilă, după cum voi considera potrivit, în săptămânile și lunile următoare.
În al doilea rând, în domeniul politicii de securitate națională, am ordonat Consiliului de Securitate Națională să înceapă o revizuire cuprinzătoare a tuturor operațiunilor secrete. De asemenea, am ordonat ca orice activitate secretă să fie în sprijinul unor obiective politice clare și în conformitate cu valorile americane. Mă aștept la o politică secretă care, dacă americanii ar vedea-o pe prima pagină a ziarului lor, ar spune: „Are sens”. Am avut o directivă care interzicea personalului NSC să întreprindă operațiuni secrete – fără „dacă”, „și” sau „dar”. I-am cerut vicepreședintelui Bush să convoace din nou grupul său de lucru privind terorismul pentru a revizui politica noastră în materie de terorism în lumina evenimentelor care au avut loc.
În al treilea rând, în ceea ce privește procesul de luare a deciziilor privind securitatea națională, adopt în totalitate modelul raportului Tower privind modul în care ar trebui să funcționeze procesul și personalul NSC. Îi dau instrucțiuni dlui Carlucci să ia măsurile necesare pentru a face acest lucru posibil. El îmi va comunica reformele suplimentare care ar putea fi necesare. Am creat postul de consilier juridic al NSC pentru a asigura o mai mare sensibilitate la chestiunile de drept. Sunt, de asemenea, hotărât să fac ca procesul de supraveghere al Congresului să funcționeze. Procedurile adecvate de consultare cu Congresul vor fi respectate, nu numai în literă, ci și în spirit. Înainte de sfârșitul lunii martie, voi raporta Congresului toate măsurile pe care le-am luat în conformitate cu concluziile Comisiei Tower.
Acum, ceea ce ar trebui să se întâmple atunci când faci o greșeală este următorul lucru: Îți primești loviturile, îți înveți lecțiile și apoi mergi mai departe. Acesta este cel mai sănătos mod de a face față unei probleme. Acest lucru nu diminuează în niciun fel importanța celorlalte investigații care continuă, dar treburile țării noastre și ale poporului nostru trebuie să continue. Am primit acest mesaj de la republicani și democrați din Congres, de la aliații din întreaga lume și – dacă citim corect semnalele – chiar și de la sovietici. Și, bineînțeles, am auzit mesajul de la dumneavoastră, poporul american. Știți, când veți ajunge la vârsta mea, deja veți fi făcut o mulțime de greșeli. Și dacă ți-ai trăit viața așa cum trebuie, înveți. Pui lucrurile în perspectivă. Îți aduni energiile. Te schimbi. Mergi înainte.
Dragi compatrioți americani, am foarte multe lucruri pe care vreau să le realizez cu voi și pentru voi în următorii 2 ani. Și, cu voia Domnului, asta este exact ceea ce intenționez să fac.
Noapte bună și Dumnezeu să vă binecuvânteze.”
[înapoi]
March 4, 1987 | Ronald Reagan, Address to the Nation on Iran-Contra
„My fellow Americans:
I’ve spoken to you from this historic office on many occasions and about many things. The power of the Presidency is often thought to reside within this Oval Office. Yet it doesn’t rest here; it rests in you, the American people, and in your trust. Your trust is what gives a President his powers of leadership and his personal strength, and it’s what I want to talk to you about this evening.
For the past 3 months, I’ve been silent on the revelations about Iran. And you must have been thinking: “Well, why doesn’t he tell us what’s happening? Why doesn’t he just speak to us as he has in the past when we’ve faced troubles or tragedies?” Others of you, I guess, were thinking: “What’s he doing hiding out in the White House?” Well, the reason I haven’t spoken to you before now is this: You deserve the truth. And as frustrating as the waiting has been, I felt it was improper to come to you with sketchy reports, or possibly even erroneous statements, which would then have to be corrected, creating even more doubt and confusion. There’s been enough of that. I’ve paid a price for my silence in terms of your trust and confidence. But I’ve had to wait, as you have, for the complete story. That’s why I appointed Ambassador David Abshire as my Special Counsellor to help get out the thousands of documents to the various investigations. And I appointed a Special Review Board, the Tower board, which took on the chore of pulling the truth together for me and getting to the bottom of things. It has now issued its findings.
I’m often accused of being an optimist, and it’s true I had to hunt pretty hard to find any good news in the Board’s report. As you know, it’s well-stocked with criticisms, which I’ll discuss in a moment; but I was very relieved to read this sentence: • . . the Board is convinced that the President does indeed want the full story to be told.” And that will continue to be my pledge to you as the other investigations go forward. I want to thank the members of the panel: former Senator John Tower, former Secretary of State Edmund Muskie, and former national security adviser Brent Scowcroft. They have done the Nation, as well as me personally, a great service by submitting a report of such integrity and depth. They have my genuine and enduring gratitude.
I’ve studied the Board’s report. Its findings are honest, convincing, and highly critical; and I accept them. And tonight I want to share with you my thoughts on these findings and report to you on the actions I’m taking to implement the Board’s recommendations. First, let me say I take full responsibility for my own actions and for those of my administration. As angry as I may be about activities undertaken without my knowledge, I am still accountable for those activities. As disappointed as I may be in some who served me, I’m still the one who must answer to the American people for this behavior. And as personally distasteful as I find secret bank accounts and diverted funds—well, as the Navy would say, this happened on my watch.
Let’s start with the part that is the most controversial. A few months ago I told the American people I did not trade arms for hostages. My heart and my best intentions still tell me that’s true, but the facts and the evidence tell me it is not. As the Tower board reported, what began as a strategic opening to Iran deteriorated, in its implementation, into trading arms for hostages. This runs counter to my own beliefs, to administration policy, and to the original strategy we had in mind. There are reasons why it happened, but no excuses. It was a mistake. I undertook the original Iran initiative in order to develop relations with those who might assume leadership in a post-Khomeini government.
It’s clear from the Board’s report, however, that I let my personal concern for the hostages spill over into the geopolitical strategy of reaching out to Iran. I asked so many questions about the hostages welfare that I didn’t ask enough about the specifics of the total Iran plan. Let me say to the hostage families: We have not given up. We never will. And I promise you we’ll use every legitimate means to free your loved ones from captivity. But I must also caution that those Americans who freely remain in such dangerous areas must know that they’re responsible for their own safety.
Now, another major aspect of the Board’s findings regards the transfer of funds to the Nicaraguan contras. The Tower board wasn’t able to find out what happened to this money, so the facts here will be left to the continuing investigations of the court appointed Independent Counsel and the two congressional investigating committees. I’m confident the truth will come out about this matter, as well. As I told the Tower board, I didn’t know about any diversion of funds to the contras. But as President, I cannot escape responsibility.
Much has been said about my management style, a style that’s worked successfully for me during 8 years as Governor of California and for most of my Presidency. The way I work is to identify the problem, find the right individuals to do the job, and then let them go to it. I’ve found this invariably brings out the best in people. They seem to rise to their full capability, and in the long run you get more done. When it came to managing the NSC staff, let’s face it, my style didn’t match its previous track record. I’ve already begun correcting this. As a start, yesterday I met with the entire professional staff of the National Security Council. I defined for them the values I want to guide the national security policies of this country. I told them that I wanted a policy that was as justifiable and understandable in public as it was in secret. I wanted a policy that reflected the will of the Congress as well as of the White House. And I told them that there’ll be no more freelancing by individuals when it comes to our national security.
You’ve heard a lot about the staff of the National Security Council in recent months. Well, I can tell you, they are good and dedicated government employees, who put in long hours for the Nation’s benefit. They are eager and anxious to serve their country. One thing still upsetting me, however, is that no one kept proper records of meetings or decisions. This led to my failure to recollect whether I approved an arms shipment before or after the fact. I did approve it; I just can’t say specifically when. Well, rest assured, there’s plenty of record-keeping now going on at 1600 Pennsylvania Avenue.
For nearly a week now, I’ve been studying the Board’s report. I want the American people to know that this wrenching ordeal of recent months has not been in vain. I endorse every one of the Tower board’s recommendations. In fact, I’m going beyond its recommendations so as to put the house in even better order. I’m taking action in three basic areas: personnel, national security policy, and the process for making sure that the system works.
First, personnel—I’ve brought in an accomplished and highly respected new team here at the White House. They bring new blood, new energy, and new credibility and experience. Former Senator Howard Baker, my new Chief of Staff, possesses a breadth of legislative and foreign affairs skills that’s impossible to match. I’m hopeful that his experience as minority and majority leader of the Senate can help us forge a new partnership with the Congress, especially on foreign and national security policies. I’m genuinely honored that he’s given up his own Presidential aspirations to serve the country as my Chief of Staff. Frank Carlucci, my new national security adviser, is respected for his experience in government and trusted for his judgment and counsel. Under him, the NSC staff is being rebuilt with proper management discipline. Already, almost half the NSC professional staff is comprised of new people.
Yesterday I nominated William Webster, a man of sterling reputation, to be Director of the Central Intelligence Agency. Mr. Webster has served as Director of the FBI and as a U.S. District Court judge. He understands the meaning of “rule of law.” So that his knowledge of national security matters can be available to me on a continuing basis, I will also appoint John Tower to serve as a member of my Foreign Intelligence Advisory Board. I am considering other changes in personnel, and I’ll move more furniture, as I see fit, in the weeks and months ahead.
Second, in the area of national security policy, I have ordered the NSC to begin a comprehensive review of all covert operations. I have also directed that any covert activity be in support of clear policy objectives and in compliance with American values. I expect a covert policy that, if Americans saw it on the front page of their newspaper, they’d say, “That makes sense.” I have had issued a directive prohibiting the NSC staff itself from undertaking covert operations—no ifs, ands, or buts. I have asked Vice President Bush to reconvene his task force on terrorism to review our terrorist policy in light of the events that have occurred.
Third, in terms of the process of reaching national security decisions, I am adopting in total the Tower report’s model of how the NSC process and staff should work. I am directing Mr. Carlucci to take the necessary steps to make that happen. He will report back to me on further reforms that might be needed. I’ve created the post of NSC legal adviser to assure a greater sensitivity to matters of law. I am also determined to make the congressional oversight process work. Proper procedures for consultation with the Congress will be followed, not only in letter but in spirit. Before the end of March, I will report to the Congress on all the steps I’ve taken in line with the Tower board’s conclusions.
Now, what should happen when you make a mistake is this: You take your knocks, you learn your lessons, and then you move on. That’s the healthiest way to deal with a problem. This in no way diminishes the importance of the other continuing investigations, but the business of our country and our people must proceed. I’ve gotten this message from Republicans and Democrats in Congress, from allies around the world, and—if we’re reading the signals right—even from the Soviets. And of course, I’ve heard the message from you, the American people. You know, by the time you reach my age, you’ve made plenty of mistakes. And if you’ve lived your life properly—so, you learn. You put things in perspective. You pull your energies together. You change. You go forward.
My fellow Americans, I have a great deal that I want to accomplish with you and for you over the next 2 years. And the Lord willing, that’s exactly what I intend to do.
Good night, and God bless you.”
[înapoi]
[1] În aceasta declarație televizată, Ronald Reagan își asumă responsabilitatea pentru acțiunile din afacerea Iran-Contras, dar care susține că au avut loc fără știrea sa. La 18 noiembrie 1987, Congresul SUA emite raportul Iran-Contras, declarând că Regan trebuie să-și asume „responsabilitatea finală” pentru această afacere. [înapoi]
citește și
[2] Următoarele arme au fost furnizate Iranului, de către SUA: - Primele vânzări de arme au avut loc în 1981 - 20 august 1985 - 86 de rachete antitanc TOW - 14 septembrie 1985 - încă 408 rachete TOW - 24 noiembrie 1985 - 18 rachete antiaeriene Hawk - 17 februarie 1986 - 500 de rachete TOW - 27 februarie 1986 - 500 de rachete TOW - 24 mai 1986 - 508 TOW-uri, 240 de piese de schimb Hawk - 4 august 1986 - Mai multe piese de schimb Hawk - 28 octombrie 1986 - 500 de TOW
AMINTIRI DIN COMUNISM 