Această galerie conține 2 fotografii.
A trecut prin închisorile Codlea, Gherla, Galaţi, Brăila, Văcăreşti şi Jilava – Fortul „13”, prin lagărele de muncă din Balta Brăilei de la Strâmba, Stoieneşti şi Salcia, precum şi cele din Delta Dunării, ca Bacul „4”, Periprava Centru şi Periprava – Secţia Grindu. Continuă lectura
“Urlă haita”. Acesta este titlul profetic al unei cărți a mărturisitorului Nicolae Purcărea. „A urlat în trecut, urlă și astăzi”, scrie acesta, când se caută ca “totul să fie globalizat, să se distrugă tot și să nu mai existe erou, sfânt, valoare, elită”. […]…va mai urla multă vreme”, ne avertizează bătrânul deținut politic – se arata pe site-ul ziaristionline, in 30.12.14 [1].
O previziune care se adeverește astăzi, când la îndemnul trufașului fiu al Kominternului, Vladimir Tismăneanu, tromboanele de la Evenimentul Zilei, Adevărul, Deutsche Welle şi de la site-ul hotnews fac un zgomot asurzitor în jurul inventatului legionarism al domnului Octav Bjoza, preşedintele AFDPR, declarat, nici mai mult, nici mai puţin, decât apologet deschis al “moralităţii” unei mişcări fasciste (apud Tismăneanu).
Marota legionară este agitată din nou. Se pun etichete mincinoase pentru linşarea morală a unor oameni. Şi a familiilor lor. Pentru că domnul Bjoza are o soţie, o nepoată minunată care, în curăţenia ei, a simţit gustul amar al acestei minciuni, multiplicată de tovarăşii acuzatorului animat de “marxismul cel bun”.
Valului mincinos din presa mai-sus menţionată i se adaugă şi un comunicat, în care greşelile gramaticale sunt depăşite doar de minciunile conţinute, al obscurului ONG, purtând numele de Centrul pentru Combatarea Antisemitismului, care-l declară pe domnul Bjoza “susţinător declarat al Mişcării Legionare”.
„Îl cunosc pe domnul Octav Bjoza din anii ’90, când, în calitate de preşedinte al Ligii Studenţilor din Universitatea Braşov, aveam o colaborare foarte bună cu filiala din Braşov a Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici, al cărei membru de frunte era, alături de luptătorii anticomunişti Nicolae Purcărea, Teofil Mija, Nicu Păun, Petre Baicu, Remus Cocoş şi Alexandru Popa. Unii dintre ei erau legionari, dar în cadrul filialei braşovene a foştilor deţinuţi politici a domnit spiritul de unitate, aşa cum l-au deprins din închisorile comuniste. Mai târziu am editat două cărţi ale domnului Bjoza, având nenumărate întâlniri. Niciodată, nici în public, nici în privat, nu l-am văzut acţionând ca un susţinător al Mişcării Legionare. A avut întotdeauna cuvinte frumoase despre colegii săi de suferinţă, indiferent de apartenenţa politică a acestora. Despre moralitatea foştilor deţinuţi politic legionari s-au pronunţat foarte mulţi dintre deţinuţii nelegionari. Pe baza acest criteriu toţi deţinuţii politic sunt blamabili, comportamentul legionarilor din închisori fiind remarcat de mai toţi pătimitorii închisorilor comuniste.
În Ajunul Crăciunului, împreună cu câțiva prieteni am fost să-i colindăm pe foştii deţinuţi politic din Ţara Făgăraşului. L-am colindat pe blândul Dumitru Moldovan, care a plecat în munţi pentru a lupta împotriva ocupantului sovieto-comunist, pe luptătorii anticomuniști Ioan Roșca, Simion Ghizdavu și Vasile Surdu. Unii dintre ei au luptat deschis împotriva comunismului, au fost închişi pentru că şi-au ajutat creştineşte semenii, luptători cu arma în mână împotriva comunismului. Alţii au fost închişi pentru omisiune de denunţ, căci nu şi-au dat pe mâna Securităţii fraţii, surorile, soţii, rudele apropiate, prietenii. Soţiile luptătorilor Ioan Pop şi Gheorghe Haşu au fost anchetate şi torturate pentru că-şi iubeau aleşii şi le-au rămas fidele, sora lui Ion Gavrilă Ogoranu pentru că nu a vrut să-şi trădeze fratele; pentru că purtau numele luptătorilor.
Luptătorii şi ţăranii care i-au sprijinit au fost închişi, torturați, omorâţi. Au fost supuși oprobiului public, împotriva familiilor lor s-a dus un adevărat război psihic. Peste 10.000 de făgărășeni au fost urmăriți, reținuți și anchetați pentru sprijinul acordat luptătorilor din munți.
Multe familii au dispărut cu totul, cum ar fi familiile lui Vasile Mureșan din Dăișoara sau a învățătorului Ioan Pridon din Părău, mai mult de 1000 de familii au avut de suferit represalii din partea Securităţii. S-a acţionat cu multă ură. O ură satanică, fără milă faţă de “bandiţi” şi ”dușmanii poporului”. – memorialista închisorilor comuniste, doamna Aspazia Oţel Petrescu.
Octav Bjoza, președintele Asociației Foștilor Deținuți Politici, susține (intr-un interviu acordat publicației „Gândul” in2014) că nu a fost, nu este și nu va fi vreodată, legionar. El a subliniat că nu a simpatizat mișcarea, nu a susținut-o, și că nu are prieteni foști sau actuali legionari.
„Legionarii erau separat de noi. La sfârșitul anilor ’40, începutul anilor ’50, deținuții politici stăteau la grămadă. Apoi, comuniștii, respectiv Securitatea, și-au dat seama că, dacă un legionar era lăsat într-o celulă cu 20, 30, 50 de inși, mai multe luni, existau toate șansele să devină, cu toții, legionari. Și atunci, i-a separat.„
„Eu gândesc că se intenționează a se lovi în consilierul prezidențial, Andrei Muraru, care a făcut propunerea, și în președintele Klaus Iohannis, prin mine.” – a declarat Bjoza, cu ocazia primirii decorației „Steaua României în Grad de Cavaler”; pe 22 decembrie 2014, la Palatul Cotroceni.
„Asta nu înseamnă, neapărat, că lucrurile stau chiar așa. Pot greși. Dar o astfel de acuză la adresa mea este lipsită de orice temei. Toată lumea care mă cunoaște, din copilărie și până astăzi, este revoltată. Toți! Și am primit zeci de telefoane. Niciodată nu au sesizat acești oameni, ca eu să am vreo legătură cu mișcarea legionară sau să am sentimente antisemite sau împotriva altor etnii. Nici vorbă de așa ceva.
Eu am fost educat, și de acasă și din temniță, să nu lucrez în viață cu etnii, culte sau politici, ci să caut să lucrez cu oamenii. Ce-i drept, i-am găsit foarte greu.” – Octav Bjoza, interviu pentru „Gandul” [2]
„De 25 de ani încoace, noi, foștii supraviețuitori ai temnițelor, lagărelor și deportărilor, ne adunăm, o dată pe an, în diferite locuri din țară. Scopul este acela de a ne pomeni și comemora, prin slujbe religioase, morții. Iar acolo, ne strângem reprezentanți ai tuturor culorilor politice, din România.
O să precizez aici doar cele mai importante astfel de locuri: de „Înălțare”, ne întâlnim, întotdeauna, la „Memorialul Sighet”; prima duminică după Sf. Ilie, ne întâlnim la Mănăstirea „Constantin Brâncoveanu”, de la Sâmbăta de Sus – Făgăraș; pe 14 septembrie, întotdeauna, ne întâlnim la mausoleul ridicat de noi, pe Râpa Robilor, de la Aiud; la sfârșitul lunii septembrie, începutul lui octombrie, ne întâlnim la simpozionul de răsunet internațional, intitulat „Experimentul Pitești”.
Subliniez – ne întâlnim aici, oameni de toate culorile politice. Nu putem face, în stânga, o slujbă pentru țărăniști, liberali sau oameni fără culoare politică, și dincolo, o alta, pentru legionari. Toate astea se fac în comun, pentru că în comun am stat și noi în temnițele comuniste. În comun am fost flămânziți, bătuți, umiliți„
„Doar n-o să ne ascundem unii de alții! Însă, pe mine, n-o să mă găsiți, niciodată, la Tâncăbești, de exemplu, unde e o comemorare strict legionară. Acolo nu am ce căuta. Dar unde se află o troiță pe care sunt trecute 10 nume, și cinci sunt de legionari, iar celelalte cinci ale unor țărăniști, liberali, sau ale unora fără culoare politică, nu poți să nu te duci. Asta nu înseamnă că, dacă sunt acolo, iacătă, sunt legionar…” [2]
„Nu am fost, nu sunt şi nu voi fi niciodată antisemit. […] Eram doar luptători anticomuniști acolo, nu făceam deosebire care este legionar, țărănist, cuzist sau că n-avea nicio culoare politică. Sunt împotriva oricăror extremisme, fie de stânga, fie de dreapta (…) ” [3]
citește si 
„CUM AR PUTEA SĂ ACORDE REPARAȚII TOCMAI FIII CELOR CARE NE-AU TRIMIS LA MOARTE?”
„Aș vrea să mai precizez ceva. Tânăr fiind, intrând la 19 ani și câteva luni în temniță, eram avid în a lua, de la fiecare, dacă găseam, ce avea el mai bun. Și am luat de la toți: și de la liberali, și de la țărăniști, și de la legionari – de la toată lumea, când mi s-a părut mie că ar fi ceva bun. Și mă explic: discut în probleme de morală, de echilibru, de stăpânire de sine. De exemplu, în această chestiune, am fost educat de un domn avocat, Fărcaș, țărănist din Cluj. Când eu aveam vreo 21 de ani, domnia sa avea 67. De la dânsul am învățat ce înseamnă să asculți cu răbdare așa-zisa parte adversă, să nu te pripești în luarea deciziilor, să fii calculat, să fii echilibrat.” [2]
[1] „Florin Palas despre atacul lui Volodea Tismăneanu la Octav Bjoza: “Urlă haita”. De ce atâta ură?”
Foștii deținuți politici acuză „crasa necunoaștere” și „ura necreștinească”. „Nu tolerați falsificarea adevăratei istorii recente a României”.
AMINTIRI DIN COMUNISM 