| VEZI SI ISTORIA IN DATE
 | VEZI SI RĂZBOIUL DIN UCRAINA – ZIUA 350 | |
|---|
| ianuarie|februarie|martie|aprilie|mai|iunie|iulie|august|septembrie|octombrie|noiembrie|decembrie |
| 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 | 29 |
- Ziua Mondială de Rugăciune şi Reflecţie împotriva Traficului de Persoane – stabilită de papa Francisc, în 2015, la iniţiativa Consiliului Pontifical al Pastoraţiei pentru Migranţi şi Itineranţi, a Consiliului Pontifical pentru Dreptate şi Pace şi a Uniunii Internaţionale Feminine şi Masculine a Superiorilor Generali. Alegerea zilei este legată de comemorarea liturgică a sfintei Iosefina Bakhita, sclavă sudaneză care, după ce a fost eliberată, a devenit călugăriță canossiană, activă în Italia timp de 45 de ani; canonizată în 2000 de biserica romano-catolică, ea a devenit patroana victimelor traficului de persoane.( „Ziua Mondială împotriva Traficului de Persoane”, proclamată de Adunarea Generală a ONU, prin Rezoluția 68/192, la 18 decembrie 2013, se marchează la 30 iulie. La 18 octombrie este „Ziua Europeană de Luptă împotriva Traficului de Persoane”, adoptată în 2007 de Comisia Europeană).
8 februarie 421 | Constantius al III-lea devine co-împărat al Imperiului Roman de Apus
8 februarie 1587 | Maria, regina scoțienilor, este executată sub suspiciunea de a fi implicată în complotul Babington pentru uciderea verișoarei sale, regina Elisabeta I.
8 februarie 1601 | Robert Devereux, conte de Essex se revoltă împotriva reginei Elisabeta.
8 februarie 1622 | Regele Iacob I al Angliei dizolvă Parlamentul englez, după ce acesta nu a aprobat căsătoria fiului său, Carol, cu infanta spaniolă Maria Anna.
8 februarie 1676 | Feodor al III-lea devine noul țar al Rusiei, după moartea tatălui său, Alexei I.
8 februarie 1796 | S-a înființat un Consulat general francez la București.
8 februarie 1828 | S-a născut scriitorul francez Jules Verne (d. 1905); volumele sale de „călătorii extraordinare” l-au consacrat ca fiind creatorul romanului de anticipație.
8 februarie 1856 | Domnitorul Barbu Știrbei (1849-1853; 1854-1856) decretează desființarea robiei în Țara Românească.
8 februarie 1859 | 
Intrarea triumfală a lui Alexandru Ioan Cuza în București, după dubla sa alegere ca domn al Principatelor Române.
Domnitorul a intrat în oraș prin zona Băneasa, unde a fost întâmpinat cu pâine şi sare, in acalamatiile a peste 100.000 de oameni.
În aceeași zi, Alexandru Ioan Cuza a depus jurământul în clădirea Catedralei Mitropolitane București, angajându-se să respecte actul Unirii, din 5 și 24 ianuarie: „Jur în numele Preasfintei Treimi și în fața Țării că voi păzi cu sfințenie drepturile și interesele Principatelor Unite; că în toată Domnia mea voi priveghea la respectarea legilor pentru toți și în toate, și că nu voi avea înaintea ochilor mei decît binele și fericirea nației Române. Așa Dumnezeu și confrații mei să-mi fie întru ajutor!” (8/20)
8 februarie 1869 | Se emite Legea privind învățământul primar în Austro-Ungaria, în baza căreia acesta era scos de sub controlul bisericii şi etatizat. Consecințele s-au resimțit in învățământului românesc din Transilvania, predarea în limba română restrângându-se doar la unele sate şi acolo după manuale şi metode ineficiente
8 februarie 1880 | Franța, Germania și Marea Britanie recunosc independența de stat a României; trimişii diplomatici de la Bucureşti au fost ridicaţi la rang de miniștri plenipotenţiari (8/20).
8 februarie 1894 | 8/9: A murit Iorgu Caragiale (n. 1824; alte surse indica, ca an al nașterii, 1826), actor şi dramaturg; unchiul scriitorului I. L. Caragiale şi frate al actorului Costache Caragiali.
8 februarie 1899 | S-a născut fizicianul Theodor V. Ionescu (d. 1988); membru titular al Academiei Române din 1963.; a efectuat studii şi cercetări asupra ionosferei, gazelor ionizate, descărcărilor electrice în gaze, vitezei sunetului în lichide.
8 februarie 1904 | China: marina japoneză ataca pe neașteptate fortăreața rusă Port-Arthur din Manciuria, pricinuind serioase pierderi flotei rusești aflate în rada portului, declanșând începutul Războiului ruso-japonez (1904-1905).
8 februarie 1907 | In satul Flămânzi (județul Botoșani), in urma unui incident creat de arendașul evreu Mochi Fischer, care i-a înșelat pe țărani refuzând sa-si onoreze înțelegerile cu acestia, începe marea răscoala țărăneasca din 1907.
Desfășurata sub lozinca „Vrem pământ!”, mișcarea s-a extins în aproximativ două luni in majoritatea județelor Moldovei și Munteniei. Prin amploarea sa, „ultima răscoala țărănească din Europa” (așa cum o numește istoricul german Markus Bauer) a avut consecințe profunde în viața economică, socială și politică a României.
Principala cauza a răscoalei de la 1907 a fost sărăcia și traiul mizer al țăranului român. Acest fapt însă, potrivit unor istorici, trebuie analizat intr-un context mult mai complex (parțial evitat de versiunile oficiale), generat de cel puțin trei elemente:
1. lipsa de real interes si de performanțe din partea guvernelor de la București in soluționarea problemei țăranilor;
2.arendașul evreu Fisher care nu si-a onorat înțelegerea cu plugarii, conferind răscoalei, prin ricoșeu, un caracter ce permite unora sa-l eticheteze ca fiind „antievreiesc/antisemit”;
3. interesele de facto ale altor puteri fata de România, respectiv dimensiunea geopolitica.
In acest sens, sunt avansate doua ipoteze: una sustine amestecul serviciilor secrete austro-ungare, care ar fi contribuit efectiv la marea revoltă, provocând astfel o destabilizare ce convenea atât ungurilor, cât si rușilor. O alta imixtiune ar fi fost cea bolsevica – potrivit lui Alex Mihai Stoenescu, în acea perioadă „șeful din umbră al activităților socialiste antiromânești a fost Cristian Racovski. Revoluționar de profesie și beneficiar al toleranței politice de la noi, acesta nu a încetat, nici o clipă, să organizeze structuri antistatale pe teritoriul României, ca urmare a ordinelor primite de la Lenin și Troțki. Ei plănuiseră declanșarea unei revoluții pe spații largi europene și, la nivel european, vedeau o legătură strânsă între provocarea mișcărilor anarhiste pe care le aveau în vedere pentru Rusia și cele din statele vecine”.
Pe vremea comuniștilor, lecțiile de istorie dedicate „Marii răscoale” erau ilustrate, obligatoriu, cu un tablou pictat de Octav Băncilă intitulat „1907”. Un tablou înfățișând, in prim-plan, un țăran care fuge de gloanțele care deja l-au rănit grav, probabil mortal, pe un consătean al lui, care se prăbușește împușcat în gât. O imagine, cumplită, menită să impresioneze privitorul și să-i transmită ura față de „burghezo-moșierimea” asupritoare – utilizată ca mijloc de propagandă.
Pentru ca mesajul propagandistic să fie și mai percutant, încă de la început s-a tot spus că acea scenă ar reprezenta un episod real, petrecut în județul Vaslui.
În realitate, tabloul „1907” este doar un fals propagandistic. O minciună explicată prin faptul, cunoscut doar de biografii pictorului, că Octav Băncilă era fratele Sofiei Nădejde. Iar aceasta era soția agitatorului socialist Ioan Nădejde, un fost profesoraș destituit din învățământ exact pentru că făcea propagandă marxistă în rândul elevilor din școala primară.
Dar, chiar și așa, pur propagandistic, tabloul lui Băncilă a rămas, până în ziua de azi, ilustrația „clasică” a „Marii Răscoale din 1907”.
„Firește dar că recentele răscoale ale maselor țărănești, cari au luat proporțiile unei hotărîte revoluțiuni teroriste, aproape ale unui crunt răsboiu civil, trebuia să producă în Europa emoțiune și uimire. Cine însă cunoaște ca noi deaproape organele acestui Stat și funcționarea lor se miră acuma, nu de ceea ce se ‘ntîmplă, ci – dacă a existat (precum era îndreptățit să nu mai crează) atîta energie în acele mase – cum de n’a isbucnit acest enorm scandal public cu mult mai nainte. În adevăr, poate că nici într’un Stat, din Europa cel puțin, nu există atîta extravagantă deosebire între realitate și aparență, între ființă și mască.” – Ion Luca Caragiale, despre răscoala de la 1907.
8 februarie 1915 | SUA, Los Angeles: are loc premiera controversatului film al lui D. W. Griffith, „Nașterea unei națiuni” (The Birth of a Nation),
8 februarie 1916 | S-a născut (unele surse menționează data nașterii sale ziua de 6 februarie 1916) Corneliu Mănescu (d. 26 iunie 2000), om politic comunist
Ministru de externe al României (1961-1972); președinte al Adunării Generale a ONU (1967-1968); a fost, la 11 martie 1989, unul dintre semnatarii „Scrisorii celor şase”, un gest de opoziție în interiorul Partidului Comunist Român, care nu a rămas nesancționat de Nicolae Ceaușescu.
„Scrisoarea celor șase” semnata de Gheorghe Apostol, Alexandru Birladeanu, Corneliu Mănescu, Constantin Pirvulescu, Grigore Răceanu și Silviu Brucan, sancționa politica regimului, aducând critici dure lui Ceaușescu, acuzația principală fiind aceea că președintele României a încălcat, în numeroase rânduri, atât legile țării cât și Constituția.
Actul a avut ecouri importante în mediile externe, dar niciun efect în interiorul partidului.
„Atunci, de asemenea, s-au ivit foarte multe discuții, cancelariile străine, unde aveam cunoscuți, colegi, prieteni, s-au interesat şi au fost informați că starea sănătății mele este foarte gravă. Ei bine, de această dată mă aflam sub anchetă penală şi răspunsul care li s-a dat celor care au intervenit, Franța, Germania, Ungaria, a fost de această dată cu totul altul: că starea sănătății este perfectă, că nu am nevoie de nici un fel de îngrijire specială, iar dacă este vorba despre un tratament medical, el se poate face foarte bine și în România.” – a declarat Corneliu Mănescu, într-un interviu acordat jurnalistului Marius Oprea, corespondent al postului de radio Europa Liberă, în 7 martie 1996.
„Primul contact pe care l-am avut legat de acest act și de forma în care s-a produs el, Scrisoarea celor 6 a fost întâlnirea pe care am avut-o cu Gheorghe Apostol. El a venit la mine, mi-a vorbit de această intenție, m-a găsit absolut pregătit pentru a încerca cu orice risc acest gest de protest. Apoi ne-am mai întâlnit, mi-a adus un proiect de scrisoare pe care l-am discutat„.
8 februarie 1916 | Elveția: conform legendei, scriitorul Tristan Tzara creează un nou curent de avangardă: Dadaismul.
O serie de intelectuali, dezertori, dar si refugiați politici, revoltați împotriva absurdității Primului Război Mondial, s-au reunit în jurul scriitorului român Tristan Tzara, organizatorul Cabaretului „Voltaire” din Zürich, dând naștere curentului avangardist dadaist.
Ei şi-au manifestat opinia mai degrabă prin provocare, decât prin idei estetice. Originea numelui este controversată. Unele voci susțin că provine din afirmația „Da”, folosită foarte des în discuțiile purtate de inițiatorii mișcării. O altă variantă este aceea că numele mișcării a fost ales la întâmplare, dintr-un dicționar „Larousse”.
Dadaismul cultivă arbitrariul total, neprevăzutul, abolirea formelor constituite, provocând dezordinea şi stupoarea, organizarea unor spectacole de scandal îndreptate împotriva artei, gustului estetic, moralei tradiționale, programatic puse sub semnul întrebării
8 februarie 1919 | Primul zbor comercial Paris–Londra este inaugurat de avionul „Goliath”, un bombardier WW1 transformat în avion civil, pilotat de Lucien Bossoutrot. Avionul a decolat la ora locală 11:50, de pe aeroportul Toussus-le-Noble (Paris) şi după 2 ore şi 30 minute a aterizat la Croydon, lângă Londra.
8 februarie 1927 | S-a născut Cornel Popescu, dirijor, instrumentist şi orchestrator; regizor muzical la Radiodifuziunea Română (1962-1967), șef de rubrică în secția de creație repertoriu a Radio-ului (1967-1969), ulterior dirijor al Orchestrei de Muzică Ușoară a Radiodifuziunii Române (1972-1989); stabilit în Canada. (alte surse menționează ca dată a nașterii sale ziua de 27 februarie 1927).
8 februarie 1929 | Radiodifuziunea Română difuzează prima „Cronică dramatică”, realizată de scriitorul Ion Marin Sadoveanu.
8 februarie 1931 | S-a născut actorul american James Dean (d. 1955); idol al tineretului american post-belic, afirmându-se in special in filmul „Rebel fără cauză” („Rebel Without a Cause”), in rolul lui Jim Stark.
8 februarie 1932 | S-a născut actorul Emanoil Petruţ (d. 1983)
8 februarie 1941 | S-a născut Nick Nolte, actor american
8 februarie 1941 | 
Este datat Testamentul lui Iuliu Maniu.
8 februarie 1944 | S-a născut jurnalistul Mircea Rucăreanu (d. 2020), fost redactor acreditat la Guvernul României din partea Radio România Actualități
Fost coordonator al Secţiei Partide Politice din cadrul Redacției Informații de la Radio România Actualități; din iulie 1972; corespondent al Radio Televiziunii Române pentru judeţul Ilfov.
8 februarie 1946 | S-a născut actrița Cristina Stamate (d. 2017)
8 februarie 1946 | Este dată publicității o notă a guvernului român, conținând observațiile acestuia la prevederile Tratatului de pace, unde se exprimă regretul privind nerecunoașterea cobeligeranța României.
8 februarie 1957 | A murit fizicianul german Walther Bothe (n. 1891); a studiat radiațiile cosmice şi structura nucleară; Premiul Nobel pentru Fizică în anul 1954, împreună cu britanicul Max Born.
8 februarie 1959 | București: Sosirea în ţară a delegației P.C.R., care a participat la lucrările celui de al XXI-lea Congres al P.C.U.S – Gheorghiu-Dej, Gheorghe Apostol, Nicolae Ceausescu
8 februarie 1979 | 
Peste un milion de manifestanți iranieni, însoțiți de armată, cer demisia lui Shapour Bakhtiar (prim-ministru al Iranului, 6 ianuarie 1979 – 11 februarie 1979), în favoarea Republicii Islamice a lui Khomeini. (NYT 2/9/79)
În cele 36 de zile cât a fost premier al Iranului, Bakhtiar a ordonat eliberarea tuturor prizonierilor politici, a ridicat cenzura asupra ziarelor (al căror personal fusese până atunci în grevă), a relaxat legea marțială, a ordonat dizolvarea SAVAK (poliția secretă a regimului) și a cerut opoziției să-i acorde trei luni pentru a organiza alegeri pentru o adunare constituantă care să decidă soarta monarhiei și să stabilească viitoarea formă de guvernământ a Iranului.
În ciuda gesturilor conciliante, Khomeini a refuzat să colaboreze cu Bakhtiar, denunțându-l pe premier ca fiind un trădător pentru că s-a alăturat Șahului, catalogându-i guvernul drept „ilegitim” și „ilegal” și cerând răsturnarea monarhiei.
Bakhtiar a fost acuzat de unii că a făcut greșeli în timpul mandatului său de premier, cum ar fi că i-a permis lui Khomeini să reintre în Iran. În cele din urmă, el nu a reușit să își mobilizeze nici măcar foștii săi colegi din Frontul Național.
Guvernul său a fost respins în mod covârșitor de mase, cu excepția unui număr foarte mic de loialiști pro-Șah și a câtorva elemente pro-democratice moderate. Opoziția nu a fost dispusă să facă compromisuri, iar Bakhtiar a părăsit Iranul, pentru Franța, în luna aprilie a aceluiași an.
Pe 6 august 1991, deși beneficia de o protecție sporită din partea poliției franceze, Bakhtiar a fost ucis (cu cuțite de bucătărie) în locuința sa din suburbia pariziană Suresnes, împreună cu secretarul său, Soroush Katibeh, de trei asasini.
Deși mulți din comunitatea iraniană din exil au speculat cu privire la o complicitate oficială a Franței în acest atentat, răpirea unui francez în Liban, la două zile distanță de la asasinarea lui Bakhtiar, ar fi aruncat o umbră asupra acestor teorii, cu toate că, aparent, dar nu există nicio legătură între cele două evenimente.
Doi dintre asasini au fugit în Iran. Un al treilea, Ali Vakili Rad, a fost prins în Elveția, împreună cu un presupus complice, Zeynalabedin Sarhadi, strănepot al președintelui Iranului de la acea vreme, Hashemi Rafsanjani. Ambii au fost extrădați în Franța pentru a fi judecați. Vakili Rad a fost condamnat la închisoare pe viață, în decembrie 1994, dar Sarhadi a fost achitat. Eliberat condiționat la 19 mai 2010, după ce a executat 16 ani din pedeapsă, Rad a fost primit ca un erou de către oficialii Republicii Islamice.
Eliberarea lui Rad a avut loc la doar două zile după ce Teheranul a eliberat-o pe Clotilde Reiss, o studentă franceză acuzată de spionaj de către regimul islamic. Atât guvernul francez, cât și cel iranian neagă că cele două afaceri au vreo legătură între ele
8 februarie 1983 | A murit Grigore Baştan (n. 1922), primul general paraşutist al României, care a avut un rol important în dezvoltarea paraşutismului.
8 februarie 1984 | Sarajevo: deschiderea Jocurilor Olimpice de iarnă.
8 februarie 1988 | 
Președintele URSS, Mihail Gorbaciov declară că „Conflictul armat din Afganistan durează deja de foarte multa vreme. Acesta este unul dintre cele mai grele si dureroase conflicte regionale din lume. Acum, avem premisele unei rezolvări pe cale politica” (potrivit Deutsche Welle).
La momentul invaziei (numită, de sovietici, „intervenție militara”), Moscova spera că, ulterior, va reuși să atragă de partea sa guvernul socialist al Afganistanului, care urma să-i reprezinte interesele in zona. Strategia a reușit doar in capitala Kabul.
In celelalte raioane ale tarii, contraofensiva s-a închegat rapid, iar mujahedinii islamiști au declanșat războiul „sfânt”, împotriva „regimului fără Dumnezeu” de la Kabul si a „forțelor străine ocupatoare”.
8 februarie 1990 | Consiliul F.S.N. emite Decretul-lege privind pensionarea cu reducere de vârstă a unor categorii de salariați.
8 februarie 1990 | la București este înregistrată , „Asociația culturală a bulgarilor din România”, prima de acest gen. Ulterior au fost înființate şi alte organizații similare în diverse județe ale ţării; la 24 mai 1992, la prima Conferință pe ţară a bulgarilor, s-a decis, în unanimitate, constituirea „Comunităţii Bratstvo a Bulgarilor din România”, ca organ coordonator
8 februarie 1991 | Parlamentul României adoptă o noua lege a salarizării (Legea nr.14/1991).
8 februarie 2000 | A murit Ion Gheorghe Maurer (n. 1902), premierul (comunist) cu cea mai lungă guvernare din istoria contemporană a României (13 ani)
Jurist și om politic; președintele Prezidiului Marii Adunări Naționale (11 ianuarie 1958 – 21 martie 1961); președintele Consiliului de Miniștri (25 martie 1961– 30 martie 1974); Membru al C.C. al P.M.R./ P.C.R. (21 octombrie 1945 – 28 decembrie 1955; 13 iunie 1958 – 28 noiembrie 1974); Membru titular al Academiei R.P.R. (din 2 iulie 1955).
„Realmente, Partidul Comunist a ajuns în România la putere nu datorită unui vot universal al românilor, nici datorită unei alegeri, a fost adus la putere de hegemonismul sovietic. Este adevărul… și nu-l poate contesta nimeni!” – Ion Gheorghe Maurer, într-un interviu acordat istoricilor Eugen Preda şi Cristian Popișteanu, în 1994.
„Maurer spunea că până la 60 de ani n-a avut nici o reținere în savurarea plăcerilor vieţii. La 60 de ani, medicii i-au stabilit unele restricții, el le accepta relativ, luându-şi, însă, recompensa, din când în când cu vârf şi îndesat. La unele prelungiri ale ședințelor CPEx din anii ‘70, se aducea o gustare şi un pahar de vin. Lui i se aducea, din oficiu, o sticlă de Courvoisier pe afet de tun. După ce se termina ordinea de zi, se mai stătea la taclale, timp în care el îşi sorbea tacticos licoarea. Când se ridica, cu o ținută ireproșabilă, murmura satisfăcut:„Băui un tun!“. Surprindea întotdeauna prin câte o originalitate.” – Dumitru Popescu („Dumnezeu”) (in volumul „Am fost cioplitor de himere„, Editura Expres, București, 1994).
Decedat marți, 8 februarie 2000, catolicul Ion Gheorghe Maurer a fost înmormântat sâmbătă, la ora 13:30, la cimitirul Bellu-Ortodox, deoarece Academia Romana, al cărei membru titular a fost (din 2 iulie 1955), „l-a repartizat” acolo.
8 februarie 2003 | Bagdadul predă inspectorilor ONU documentele referitoare la programele de armament nuclear și biochimic de pe teritoriul Irakului.
8 februarie 2006 | Egiptologul american, Otto J. Schaden (1937 – 2015), anunța că echipa lui a descoperit un nou mormânt în Valea Regilor – mormântul KV63, la 45 de pași depărtare de mormântul lui Tutankhamon. În această cameră intactă au fost descoperite 7 sarcofage inscripționate cu nume şi titluri (dintre care unul de dimensiunile aferente unui copil), si 28 de vase umplute cu lucruri artizanale şi țesături.
8 februarie 2007 | A murit actrița americană Anna Nicole Smith (n. 1967)
8 februarie 2009 | A murit (asasinat, la Veszprém/Ungaria) Marian Cozma (n. 1982), campion al României şi Ungariei la handbal masculin.
8 februarie 2020 | Cetatea Vaticanului: Papa Francisc îl primește în audiență pe preşedintele ucrainean, Volodimir Zelenski.
8 februarie 2020 | India: Alegeri legislative
8 februarie 2020 | Irlanda: Alegeri legislative anticipate
8 februarie 2020 | Tokyo, Japonia: Vizita ministrului britanic de externe, Dominic Raab, în cadrul căreia are întrevederi cu omologul său japonez, Toshimitsu Motegi, menită să întărească relațiile economice şi comerciale bilaterale după Brexit
8 februarie 2020 | Anakara: O delegaţie din Rusia se va deplasa în Turcia pentru discuţii menite să pună capăt ofensivei forţelor guvernamentale siriene şi catastrofei umanitare din regiunea Idlib din nord-vestul Siriei
8 februarie 2020 | Rusia: Manifestație a opoziţiei contra amendamentelor constituționale propuse de președintele Vladimir Putin
8 februarie 2020 | Feuquières-Lés-Lens, Franţa: Ceremonie comemorativă după restaurarea gropii comune cu prizonieri sovietici
8 februarie 2020 | Bangkok, Thailanda: Sărbătoarea budhistă Makha Bucha
8 februarie 2020 | Durban, Africa de Sud: Sărbătoarea anuală indiană Kavady
8 februarie 2020 | Los Angeles: Decernarea Premiilor „Zmeura de Aur” („The Razzies”), a 40-a ediţie
8 februarie 2020 | Italia: Ediţia 2020 a Carnavalului de la Veneţia (8 – 25 feb.)
8 februarie 2021 | Germania, Polonia şi Suedia anunța expulzarea unor diplomați ruși, ca replică la decizia similară a lui Vladimir Putin din 5 februarie 2021, pe fondul tensiunilor dintre Uniunea Europeană şi Moscova în legătură cu susținerea lui Navalnîi
(AFP). „Un diplomat rus a fost declarat persona non grata. Este vorba de o reacție a Guvernului Germaniei la decizia Federației Ruse din 5 februarie de a expulza mai mulți diplomați UE, o decizie nejustificată (…)„, a comunicat, prin Twitter, Ministerul german de Externe. Polonia şi Suedia au anunțat expulzarea a câte unui diplomat rus, potrivit postului german N-TV.
Josep Borrell Fontelles, Înaltul reprezentant al UE pentru Afaceri Externe şi Politici de Securitate, a aflat în timpul vizitei sale la Moscova că Rusia a decis expulzarea unor diplomați din Germania, Polonia şi Suedia, acuzați de participare la protestele opoziției ruse. Oficialul UE a declarat că a aflat de pe rețele de socializare online despre expulzări, în timp ce discuta cu ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov.
Comisia Europeană a comunicat că vizita lui Josep Borrell Fontelles la Moscova a fost „necesară„, în pofida tensiunilor bilaterale. Criticat pentru alegerea de a vizita Moscova într-un moment delicat, șeful diplomației europene şi-a justificat gestul declarând ca a fost o încercare necesara de „evalua mai bine situațiile cu care ne confruntăm şi măsurile pe care ar trebui să le luăm” chiar și în contextul desfășurării unor „evenimente negative”.
„M-am întors la Bruxelles cu profunde îngrijorări în ceea ce priveşte perspectivele dezvoltării societăţii ruse şi alegerile geostrategice ale Rusiei. Întrevederea mea cu ministrul Lavrov şi mesajele transmise de autoritățile ruse în timpul acestei vizite au confirmat că (relațiile dintre, n. red.) Europa şi Rusia sunt în derivă. Autoritățile ruse nu au vrut să profite de ocazie pentru a avea un dialog mai constructiv cu UE. Este regretabil şi va trebui să tragem consecințe. Le va reveni statelor membre să decidă următoarele etape şi da, acestea ar putea include sancțiuni. Se pare că Rusia se deconectează progresiv de Europa şi consideră valorile democratice o amenințare existențială”, a scris șeful diplomației europene.
Moscova s-a arătat deranjată de acțiunile celor trei ţări, măsură considerată, potrivit MAE rus, „nefondată” şi „neprietenoasă”. „Nu oficialii ruși au fost inițiatorii distrugerii relațiilor bilaterale„, a spus Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al Kremlinului. La rândul său, ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, a declarat că Uniunea Europeană „nu este un partener de încredere”.
AMINTIRI DIN COMUNISM 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.