| VEZI SI ISTORIA IN DATE
 | VEZI SI RĂZBOIUL DIN UCRAINA – ZIUA 331 | ˅ |
|---|
| ianuarie|februarie|martie|aprilie|mai|iunie|iulie|august|septembrie|octombrie|noiembrie|decembrie |
| 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 | 22 |23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
20 ianuarie 250 | Papa Fabian este martirizat în timpul persecuției deceniului.
20 ianuarie 1265 | Primul parlament englez conduce prima ședință la Palatul Westminster.
20 ianuarie 1320 | Ducele Wladyslaw Lokietek devine rege al Poloniei.
20 ianuarie 1368 | Prima mențiune documentară a orașului Slatina într-un act oficial al lui Vladislav I Vlaicu, prin care se acordă scutire de vamă negustorilor brașoveni la trecerea peste râul Olt.
20 ianuarie 1390 | Tratatul de la Lublin dintre Mircea cel Bătrân, domnul Țării Românești (1386 – 1418), și Wladislaw al II-lea Jagello, regele Poloniei (1386-1434).
20 ianuarie 1523 | Christian al II-lea, rege al Danemarcei și Norvegiei, este obligat să abdice
20 ianuarie 1527 | Prima domnie a lui Petru Rareș în Moldova.
20 ianuarie 1567 | Bătălia de la Rio de Janeiro. Forțele portugheze aflate sub comanda lui Estácio de Sá conduc definitiv francezul din Rio de Janeiro.
20 ianuarie 1649 | Charles I al Angliei este judecat pentru trădare și alte „crime grave”.
20 ianuarie 1783 | Regatul Marii Britanii a semnat articole preliminare de pace cu Franța, stabilind scenariul până la sfârșitul oficial al ostilităților în războiul revoluționar american.
20 ianuarie 1839 | Bătălia de la Yungay, Chile înfrânge o alianță între Peru și Bolivia.
20 ianuarie 1840 | Willem al II-lea a devenit rege al Țărilor de Jos după abdicarea tatălui său Willem I.
20 ianuarie 1840 | Exploratorul francez Jules Dumont d’Urville conduce o expediție descoperind Adélie.
20 ianuarie 1841 | Britanicii ocupă Hong Kong
20 ianuarie 1877 | Ultima zi a Conferinței de la Constantinopol se finalizează cu un acord de reforme politice în Balcani.
20 ianuarie 1880 | Apare, la București, revista „Literatorul”, sub conducerea lui Alexandru Macedonski.
20 ianuarie 1884 | Ia ființă, din inițiativa lui Spiru Haret, „Casa pentru ajutorul școalelor”.
20 ianuarie 1887 | Senatul Statelor Unite permite Marinei SUA să închirieze Pearl Harbor ca bază navală.
20 ianuarie 1905 | Podul egiptean din Sankt Petersburg utilizat atât de către pietoni cât și de căruțe trase de cai, s-a prăbușit când un escadron de cavalerie l-a traversat.
Toți cei 60 de soldați căzuți în râul Fontanka au fost salvați. Structura actuală a podului a fost finalizată în 1955.
20 ianuarie 1920 | Guvernele României, Cehoslovaciei și Regatului sârbilor, croaților și slovenilor cer Conferinței ambasadorilor să interzică revenirea pe tronul Ungariei a habsburgilor, afirmând că nu vor tolera o asemenea tentativă.
20 ianuarie 1921 | Submarinul britanic K-Class H5 K5 se scufunda în Canalul Mânecii
20 ianuarie 1936 | Eduard al VIII-lea (fiul regelui George al V-lea și nepotul regelui Edward al VII-lea), este încoronat rege al Angliei și Irlandei
El a devenit, totodată, împărat al Indiei și suveran al unor dominioane precum Canada, Australia, Noua Zeelandă, Africa de Sud, Hong Kong și al multelor colonii britanice. După 325 de zile, la 10 decembrie 1936, abdica.
Edward a renunțat la tron fără regrete. În discursul citit la radio BBC, acesta şi-a informat supușii ca, in locul obligațiilor serviciului public, preferă fericirea personală si viața privată, alături de femeia iubită.
În prealabil, la 16 noiembrie 1936, în cadrul unei întâlniri cu Stanley Baldwin, prim-ministru al Marii Britanii în acea perioadă, Edward al VIII-lea anunțate oficial ca intenționează sa se căsătorească cu americanca Wallis Simpson, aflata deja la cel de-al doilea mariaj nereușit. Baldwin a considerat căsătoria inacceptabilă.
Ideea a fost respinsă și de alte guverne ale dominioanelor britanice, care nu au agreat nici varianta unei căsătorii morganatice, în care amanta regelui nu ar fi primit titlul de regină, iar urmașii ei ar fi fost excluși de la succesiune la tron.
In 1910, atunci când tatăl său a devenit rege, Edward al VIII-lea ajungea, automat, duce de Cornwall. La împlinirea vârstei de 16 ani, primea și titlul de Principe al Țării Galilor. Principele moștenitor era o fire voluntară.
Când a izbucnit Primul Război Mondial, s-a înrolat în regimentul grenadierilor de gardă, cerând să fie trimis pe front.
Guvernul britanic s-a opus solicitării, temându-se de eventualitatea în care moștenitorul tronului ar fi fost capturat de inamic. Cu toate acestea, Edward al VIII-lea s-a deplasat frecvent pe linia frontului, fiind astfel decorat cu Crucea Militară.
În 1918, a efectuat primul său zbor militar, obținând și brevetul de pilot de aviație. După război, a făcut îndelungate turnee în Imperiul Britanic și a susținut o serie de opere de caritate. Edward al VIII-lea a fost, probabil, în anii 1920, cel mai fotografiat om de pe planeta. A avut diverse relații romantice, inclusiv cu femei căsătorite, fapt extrem de incomod pentru Coroana, în condițiile în care regele Angliei este și capul Bisericii Anglicane.
În momentul abdicării regelui Edward al VIII-lea, fratele său Albert (tatăl reginei Elisabeta a II-a), următorul situat în linie pentru succesiune, ajunge pe tronul Angliei, ca regele George al VI-lea.
În aceeași zi, i-a oferit lui Edward numele Windsor, care devine astfel duce de Windsor; când Edward s-a căsătorit, in 1937, cu americanca Wallis Simpson, care tocmai divorțase de al doilea soț, Wallis a devenit, implicit, ducesa de Windsor.
După abdicare, ducele și ducesa au fost exilați din Marea Britanie, iar membrii familiei regale au evitat cuplul.
La invitația Adolf Hitler, cei doi vizitează Germania in octombrie 1937, contrar avizului guvernului britanic, unde sunt primiți cu onoruri, iar Edward face declarații publice in sprijinul regimului și saluta în stil nazist; mai multe imagini, intens mediatizate de presa germană a vremii, îl înfățișează în ipostaze joviale cu Adolf Hitler (la Obersalzbergt) sau cu Joseph Goebbels, ministrul propagandei în Germania nazistă.
Împreuna cu Hitler, Edward a pus la cale un plan pentru a-si recupera tronul. Ducele de Windsor era foarte nemulțumit că a fost silit să abdice și pretindea că războiul putea fi evitat, dacă ar fi revenit pe tron. La rândul sau, Hitler s-a arătat dezamăgit de gestul lui Edward al VIII-lea, considerându-l pe Churchill vinovat de acest lucru.
Edward al VIII-lea îl caracteriza pe Hitler ca fiind „un mare om” şi îl critica pe Winston Churchill, despre care afirma că dorește războiul.
Documentele care releva complotul dintre Edward al VIII-lea şi Adolf Hitler, pentru ca cel dintâi să revină pe tronul Angliei, au fost ascunse de Winston Churchill, președintele american Dwight Eisenhower și Clement Attlee (premier al Marii Britanii între 1945 și 1951), informează dailymail.co.uk.
În această confruntare, Marea Britanie a trebuit să facă faţă nu numai dușmanului extern, ci și unuia intern, prin trădare la „cel mai înalt nivel” .In iulie 1945, istoricul Rohan Butler descoperea în Arhivele Ministerului de Externe britanic un dosar care conținea documente microfilmate secrete provenind de la Ministerul de Externe german, considerate „incendiare”, căci puteau „amenința monarhia”.
Aceste acte au constituit „Dosarul Windsor” (denumirea adoptată de familia regala britanica în locul celei de Saxa-Coburg, în 1917) şi ar proba faptul că fostul rege al Marii Britanii, Eduard VIII, abdicat în decembrie 1936, devenit apoi duce de Windsor, poate fi considerat vinovat de colaborarea cu Hitler.
Acesta consideră că fostul rege putea fi acuzat de trădare, căci ar fi acceptat planul lui Hitler de a-si recupera tronul.
Ducele și ducesa de Windsor au trăit cea mai mare parte a vieții lor în Franța, cu excepția unei scurte perioade petrecute în Bahamas, unde Edward a fost numit guvernator (în iulie 1940), fiind anume extras din miezul acțiunii si trimis departe de teatrele de război și mai ales de Germania, care intenționa să joace cu el o carte politică, sperând la o pace separată cu Londra.
Ulterior, deplângând situația băștinașilor din Bahamas, Edward a demisionat din funcția de guvernator. Singura sa legătură cu Anglia s-a rezumat la corespondența cu guvernul britanic pentru stabilirea privilegiilor cuvenite si viramentul sumelor care ii reveneau.
Edward a murit pe 28 mai 1972, la vârsta de 78 de ani. Wallis a trăit încă 14, majoritatea petrecuți în pat, izolată de lume. A decedat pe 24 aprilie 1986, la 90 de ani.
20 ianuarie 1941 | Romania: are loc militarizarea instituțiilor, întreprinderilor de stat și particulare, fiind puse sub controlul Marelui Stat Major sau al organelor armatei.
20 ianuarie 1941 | Democratul F. D. Roosevelt depune jurământul, devenind pentru pentru a treia oara, fapt unic in istoria SUA, președinte al Statelor Unite
20 ianuarie 1942 | SS-Obergruppenführer Reinhard Heydrich și alți oficiali din Germania Nazistă au ținut Conferința de la Wannsee pentru implementarea „Soluției finale a problemei evreiești”.
20 ianuarie 1945 | A fost promulgat Decretul-lege privind organizarea sindicatelor, precum şi decretele pentru urmărirea şi pedepsirea criminalilor de război şi a persoanelor ”răspunzătoare de dezastrul ţării”. (‘‘Istoria României în date”, Editura Enciclopedică, 2003).
20 ianuarie 1947 | SUA semnează Tratatul de pace cu România
20 ianuarie 1950 | Capitala statului Israel este transferată de la Tel Aviv la Ierusalimul de Vest, împreună cu instituțiile centrale și ale administrației de stat.
Statele lumii nu recunosc actul și își mențin misiunile diplomatice la Tel Aviv.
20 ianuarie 1953 | Republicanul Dwight Eisenhower depune jurământul, devenind cel de-al 34-lea președinte al Statelor Unite (20 ianuarie 1953 – 20 ianuarie 1961).
După încheierea războiului în Coreea, s-a remarcat prin doctrina Eisenhower, instituită în ianuarie 1957. Conform acestei doctrine, un stat din Orientul Mijlociu putea cere ajutor american – economic sau militar – dacă era amenințat armat de alt stat. Eisenhower a individualizat pericolul sovietic și a autorizat forțele SUA „să securizeze şi să protejeze integritatea teritorială și independența politică a acestor națiuni, care cer astfel de ajutoare împotriva unei agresiuni armate deschise din partea oricărei națiuni controlate de comunismul internațional”.
20 ianuarie 1961 | Democratul John F. Kennedy devine cel de-al 35-lea președinte al Statelor Unite (20 ianuarie 1961 – 22 noiembrie 1963)
„Aceia care fac revoluția pașnică imposibilă, fac revoluția violentă inevitabilă.”
20 ianuarie 1964 | Membrii trupei britanice The Beatles au lansat primul lor album în SUA, Meet the Beatles.
20 ianuarie 1965 | Democratul Lyndon B. Johnson devine cel de-al 36-lea președinte al Statelor Unite.
20 ianuarie 1969 | Republicanul Richard Nixon devine cel de-al 37-lea președinte al Statelor Unite
20 ianuarie 1969 | Primul pulsar este descoperit în Nebuloasa Crabului.
20 ianuarie 1977 | Democratul Jimmy Carter devine cel de-al 39-lea președinte al Statelor Unite
20 ianuarie 1981 | Cincizeci și doi de ostatici americani deținuți în Iran din noiembrie 1979 sunt eliberați, punând capăt unei situații care dura de 444 de zile si care a început în președinția lui Carter.
20 ianuarie 1981 | Republicanul Ronald Reagan devine cel de-al 40-lea președinte al Statelor Unite (20 ianuarie 1981 – 20 ianuarie 1989).
Reagan a rezistat în fruntea statului american, în ultimii ani ai Războiului Rece, cu o politică fermă de combatere a comunismului. În primul sau mandat, Reagan a fost preocupat cu precădere de apărarea spațială împotriva rachetelor intercontinentale rusești și a încurajat Inițiativa de Apărare Strategică, „Star Wars”, în confruntarea cu URSS, pe care o califica drept „Imperiul Răului” (Empire of Evil).
Când a intrat în funcție, în 1980, Reagan a considerat că Statele Unite erau vulnerabile din punct de vedere militar și ca au pierdut respectul pe care îl obținuseră cândva în top-ul afacerilor mondiale. Cu scopul de a repune țara într-o poziție de preeminență morală și militară în lume, el a cerut creșteri masive ale bugetului apărării pentru extinderea și modernizarea armatei și a îndemnat la o abordare mai agresivă a combaterii comunismului și a formelor conexe de totalitarism de stânga.
Anticomunismul militant al lui Reagan, combinat cu înclinația sa pentru o retorică dură antisovietică, a fost unul dintre factorii decisivi care au contribuit la agravarea relațiilor SUA cu Uniunea Sovietică, în primii ani ai președinției sale. La prima sa conferință de presă ca președinte, Reagan a pus sub semnul întrebării însăși legitimitatea guvernului sovietic; doi ani mai târziu, într-un discurs memorabil din Florida, el a denunțat Uniunea Sovietică ca fiind „un imperiu malefic”(„an evil empire”) și a etichetat-o drept „centrul răului în lumea modernă”(„the focus of evil in the modern world”).
Sovieticii au răspuns spunând că declarațiile lui Reagan au arătat că administrația sa „poate gândi numai în termeni de confruntare și anticomunism belicos și nebun”.
Comportamentul Uniunii Sovietice a tensionat și mai tare relațiile – mai ales în decembrie 1981, când guvernul comunist din Polonia, sub presiunea intensă a Moscovei, a impus țării o lege marțială pentru a suprima mișcarea independentă „Solidaritatea”; și în septembrie 1983, când sovieticii au doborât un avion coreean în drumul către Seul, în timp ce aeronava se afla deasupra unui teritoriu sensibil din punct de vedere strategic (insula Sakhalin – toate cele 269 de persoane aflate la bord au fost ucise, inclusiv 61 de americani.
Programul masiv de cheltuieli militare al lui Reagan, cel mai mare din istoria americană pe timp de pace, a fost, fără îndoială, un alt factor determinant al schimbărilor socio-politice si economice pe plan mondial. Unii observatori au susținut că presiunea pe care acesta a impus-o asupra economiei sovietice a fost de fapt responsabilă pentru o serie de evoluții pozitive petrecute în al doilea mandat al lui Reagan, incluzând o atitudine a URSS mai favorabilă negocierilor privind înarmarea, si slăbirea liniei dure în conducerea sovietică, făcând posibile politicile glasnost („deschidere”) și perestroika („restructurare”) ale liderului sovietic moderat Mihail Gorbaciov după 1985, și chiar dizolvarea însăși a Uniunii Sovietice în 1990–1991
În urma așa-numitului program economic „supply-side” pe care l-a promovat în campania sa electorala din 1980, Reagan a propus reduceri masive de impozitare – reduceri de 30% atât asupra impozitelor pe veniturile individuale, cât și pe cele din venitul întreprinderilor, pe o perioadă de trei ani – măsura care credea că va stimula economia.
În același timp, a facilitat creșterea uriașa a cheltuielilor militare (1,5 trilioane USD pe o perioadă de cinci ani), reducând semnificativ cheltuielile „discreționare” pentru programele de asistență socială precum educația, tichetele alimentare, locuințele pentru cei cu venituri mici, mesele din cadrul programelor școlare de hrana pentru copiii săraci, Medicaid (programul major de asigurări de sănătate pentru cei săraci) și Ajutor pentru familiile cu copii în întreținere (AFDC).
Rezultatele acestor politici au fost amestecate. O recesiune severă din 1982 a împins rata șomajului națiunii la aproape 11%, atingand cea mai ridicată cota de dupa Marea Recesiune. Falimentele și executările silite au atins un nivel record. Deficitul comercial al țării a crescut de la 25 miliarde dolari în 1980, la 111 miliarde dolari, în 1984. În plus, creșterile enorme ale cheltuielilor militare, combinate cu reduceri insuficiente în alte programe, au produs deficite bugetare majore, cele mai mari din istoria țării; până la sfârșitul celui de-al doilea mandat al lui Reagan, deficitele au contribuit la triplarea datoriei naționale, de peste 2,5 trilioane de dolari.
Pentru a rezolva problema deficitului, Reagan a renunțat la teoriile stricte ale ofertei pentru a sprijini o creștere a taxei de 98,3 miliarde de dolari în 1982. Până la începutul anului 1983 economia începuse să-și revină, iar până la sfârșitul acelui an șomajul și inflația erau reduse semnificativ, ramanand relativ scăzute si în următorii ani.
Creșterea economică a continuat si in timpul ramas al președinției lui Reagan, o perioadă pe care susținătorii săi o vor numi „cea mai lungă expansiune pe timp de pace din istoria americană”. Criticii sai au susținut insa că de reducerile de impozite și de creșterile economice au beneficiat, în principal, cei deja instariți și că diferența dintre bogați și săraci s-a accentuat.
20 ianuarie 1981 | Cincizeci și doi de ostatici americani deținuți în Iran din noiembrie 1979 sunt eliberați, punând capăt unei situații care dura de 444 de zile si care a început în președinția lui Carter.
20 ianuarie 1982 | 
Convorbiri între Nicolae Ceaușescu și Arthur Schneier, președintele Fundației „Apelul pentru conștiință” din SUA
20 ianuarie 1982 | Convorbiri între Nicolae Ceaușescu și Mohammad Zia-ul-Haq, președintele Republicii Islamice Pakistan (20-24 ianuarie)
20 ianuarie 1984 | 
Ronald Reagan este inaugurat pentru un al doilea mandat ca președinte al Statelor Unite.
În timpul celui de-al doilea mandat al său, a fost martorul si promotorul politicilor de relaxare din URSS, propuse de Gorbaciov, având numeroase întrevederi cu liderul sovietic.
20 ianuarie 1989 | Republicanul George H. W. Bush devine cel de-al 41-lea președinte al SUA (20 ianuarie 1989 – 20 ianuarie 1993).
George Bush Sr. a fost martor la destrămarea Uniunii Sovietice în 1991 şi la instaurarea unei noi puteri la Kremlin, mai cooperantă cu Vestul. S-a remarcat în momentul izbucnirii Războiul din Golf când, în 1991, Irakul lui Saddam Hussein a invadat și anexat statul Kuweit, reclamând drepturi istorice asupra acestuia.
Americanii au contribuit masiv la organizarea amplei operațiuni, „Furtună în Deșert”, în urma căreia Kuweitul a fost eliberat.
Studii: Andover Academy.; devine cel mai tânăr pilot al US Navy, la vârsta de 18 ani. Mai târziu, urmează Yale University.
20 ianuarie 1990 | Apare, la București, primul număr al revistei „22”, editată de Grupul pentru Dialog Social.
20 ianuarie 1990 | Armata Roșie a reprimat violent demonstrațiile pro-independență din Baku, RSS Azerbaidjan.
20 ianuarie 1992 | Biblioteca Americană din București devine Centrul Cultural American.
20 ianuarie 1992 | Federația Rusa și Republica Finlanda semnează un Tratat privind fundamentele relațiilor.
Noul tratat a înlocuit Tratatul de prietenie, cooperare și asistență mutuală (FCMA) dintre Finlanda și Uniunea Sovietică, semnat în 1948.
Finlanda și Rusia au semnat astăzi un tratat politic care a dizolvat un acord din 1948 care limita rolul Finlandei în Europa de Vest și o obliga să apere Uniunea Sovietică împotriva atacurilor.
Tratatul de după cel de-al Doilea Război Mondial a exclus aderarea Finlandei la Comunitatea Europeană și a dat naștere termenului de „finlandizare” pentru a descrie o țară slabă care se acomodează cu una puternică pentru a-și menține autonomia.
Înalt oficial rus care a semnat acordul de astăzi a declarat că Rusia nu are nicio problemă cu aderarea finlandeză la CE.
„Vom merge cu ea și o vom sprijini”, a declarat viceprim-ministrul Gennadi Burbulis, la o conferință de presă, după semnarea acordului cu premierul finlandez Esko Aho.
Noul acord – primul tratat politic al Rusiei cu o țară occidentală – înlocuiește Tratatul de prietenie, cooperare și asistență reciprocă din 1948, care solicita Finlandei să ajute la apărarea Uniunii Sovietice împotriva oricărui atac pe teritoriul finlandez.
Finlanda și Rusia s-au angajat acum să nu folosească forța unul împotriva celuilalt și să-și respecte granița de 800 de mile. De asemenea, ei promit să respecte drepturile cetățenilor celorlalți pe teritoriile lor.
Tratatul este valabil 10 ani și va fi reînnoit automat pentru perioade de cinci ani, cu excepția cazului în care este anulat de oricare dintre părți.
La ceremonia de semnare, Aho a spus că Finlanda va ajuta Rusia și va participa la proiecte internaționale care vizează atenuarea problemelor sale economice.
Aho și Burbulis au semnat, de asemenea, acorduri comerciale economice și regionale care cer dezvoltarea regiunilor de graniță și a zonelor rusești din jurul Murmansk, Sankt Petersburg și regiunea autonomă Karelia.
20 ianuarie 1993 | Democratul Bill Clinton, 46 de ani, devine cel de-al 42-lea președinte al Statelor Unite si cel de-al treilea cel mai tânăr președinte ales.
Studii: Science in Foreign Service la Georgetown University Edmund A. Walsh School of Foreign Service; obține doctoratul la Yale Law School.
Cel puțin două evenimente internaționale au marcat mandatele sale: semnarea tratatului NAFTA (1994) – Acordul Nord-American de Comerţ Liber, care acoperă o piață de 375 de milioane de consumatori din SUA, Canada şi Mexic, şi războiul din fosta Iugoslavie; momentele care au atras preponderent atenția opiniei publice au fost cele din Bosnia şi Kosovo (când NATO a decis bombardarea Bosniei şi Herțegovinei, 1995; şi a Serbiei, în 1999). Al treilea eveniment, a fost afacerea Lewinsky.
20 ianuarie 1996 | Primele alegeri generale libere organizate vreodată în teritoriile palestiniene autonome, Cisiordania, Fâșia Gaza și Ierusalimul de Est. Yasser Arafat a fost ales în funcția de președinte al Autorității Naționale Palestiniene.
20 ianuarie 1999 | A cincea mineriadă: Minerii părăsesc Târgu Jiu, în direcția București.
Președintele convoacă parlamentul în sesiune extraordinară. Guvernul este gata să negocieze, cu condiția ca minerii să se oprească. Aceștia sunt gata să discute, dar numai cu primul ministru. În jurul orei 18.00, cei aproximativ 10 000 de mineri ajung la Horezu, unde înnoptează
20 ianuarie 2001 | Republicanul George W. Bush Jr. devine cel de-al 43-lea președinte al Statelor Unite
Studii: Istoria, la Yale University; obține un MBA la Harvard Business School.
20 ianuarie 2003 | Irakul refuză survolarea teritoriului de către avioane americane de spionaj U2
20 ianuarie 2004 | Președintele Ion Iliescu i-a decernat Regelui Mihai I Marele Premiu al Institutului Cultural Român.
20 ianuarie 2009 | Democratul Barack Obama devine cel de-al 44-lea președinte al Statelor Unite.
Studii: a urmat timp de doi ani cursurile Occidental College si apoi Științele Politice, cu specializarea Relații Internaționale, la Columbia College of Columbia University. Ulterior, obține doctoratul la Harvard Law School.
20 ianuarie 2016 | NASA și Administrația Națională Oceanică și Atmosferică au anunțat că anul 2015 a fost cel mai cald an din istorie de la începutul înregistrărilor meteorologice în 1890.
20 ianuarie 2017 | Republicanul Donald Trump este inaugurat ca cel de-al 45-lea președinte al Statelor Unite (și Mike Pence ca cel de-al 48 de vicepreședinte).
Studii: doi ani la Fordham University, transferat ulterior la University of Pennsylvania; obține titlul de bachelors in Economics in 1968, la Wharton School. Potrivit The Daily Pennsylvanian, Trump ar fi afirmat, intr-un discurs: “I went to the Wharton School of Finance. I’m, like, a really smart person.” („Am urmat WSF, deci sunt într-adevăr un om inteligent„).
El a declarat, pentru Meet the Press, ca dintre toate școlile, „probabil ca cel mai greu este sa intri la Wharton” (“probably the hardest school there to get into.”)
20 ianuarie 2021 | Democratul Joe Biden devine cel de-al 46-lea președinte al Statelor Unite.
Odată cu victoria democraților, Statele Unite ale Americii consemnează o premieră: Kamala Harris (56 de ani), este prima vice-președintă din istoria ţării.
Înainte de tot mai clara victorie în alegerile din SUA, candidatul democrat Joe Biden a apelat la unitate civică. „Poate suntem adversari, dar nu suntem dușmani„, a spus Biden, în timp ce ultimele voturi din scrutin continuau să fie numărate. „A venit momentul să renunțăm la furie și să ne vindecăm noi, ca națiune„.
Purtarea măștii „nu este o declarație politică”, a mai afirmat Biden, care și-a „implorat” compatrioții să se protejeze pe ei înșiși și să-i protejeze și pe ceilalți, în faţa epidemiei de COVID-19.
20 ianuarie 2023 | Războiul din Ucraina: Finlanda promite Ucrainei un nou ajutor de apărare în valoare de 400 de milioane de euro
20 ianuarie 2023 | Războiul din Ucraina: Olanda va trimite Ucrainei două lansatoare pentru sistemele Patriot
20 ianuarie 2023 | Războiul din Ucraina: Germania anunță un pachet de ajutor militar de 1,08 miliarde de dolari pentru Ucraina
AMINTIRI DIN COMUNISM 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.