| VEZI SI ISTORIA IN DATE
 | vezi si RĂZBOIUL DIN UCRAINA – ZIUA 217 | ˅ | ZIUA 582 | |
|---|
| ianuarie|februarie|martie|aprilie|mai|iunie|iulie|august|septembrie|octombrie|noiembrie|decembrie |
| 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 | 29 | 30 |
28 septembrie 48 î.Hr. | Generalul și consulul roman Pompei cel Mare este asasinat în Egipt din ordinul regelui Ptolemeu al XIII-lea al Egiptului.
28 septembrie 365 | Uzurpatorul roman, Procopius, mituiește două legiuni care trec prin Constantinopol și se proclamă împărat roman
28 septembrie 935 | Sfântul Venceslau este ucis de fratele său, Boleslau I al Boemiei
28 septembrie 995 | Membrii dinastiei Slavník – Spytimír, Pobraslav, Pořej și Čáslav – sunt uciși de fiul lui Boleslaus, Boleslaus al II-lea cel Pios
28 septembrie 1066 | Wilhelm Bastardul (devenit, ulterior, Wilhelm Cuceritorul) invadează Anglia și debarcă la Pevensey Bay, Sussex.
28 septembrie 1106 | Bătălia de la Tinchebrai: Regele englez Henric I îl învinge pe fratele său Robert
28 septembrie 1362 | Guillaum de Grimoard este ales Papa Urban V
28 septembrie 1448 | Christian I este încoronat rege al Danemarcei
28 septembrie 1621 | Bătălia de la Chocim Dniester: Regele Sigismund al III-lea al Comunității Polono-Lituaniene învinge armata imperială otomană invadatoare.
28 septembrie 1687 | Venețienii cuceresc Atena de la turci
28 septembrie 1760 | Armata rusă și austriacă ocupă Berlinul
28 septembrie 1779 | Revoluția Americană: Samuel Huntington este ales președinte al Congresului Continental, succedându-i lui John Jay.
28 septembrie 1781 | 9.000 de soldați americani și 7.000 de soldați francezi încep asediul orașului Yorktown
28 septembrie 1785 | 
Napoléon Bonaparte (16 ani), absolvă Școala Militară de elită din Paris (locul 42 dintr-o clasă de 51 de elevi).
28 septembrie 1823 | Leon XII este ales Papă
28 septembrie 1844 | Oscar I al Suediei-Norvegiei este încoronat rege al Suediei
28 septembrie 1850 | US Navy abolește flagelarea ca pedeapsă
28 septembrie 1864 | 
George Odger organizează, la Londra, o întâlnire a liderilor sindicali, fondând, de facto, Internaționala (Asociația Internaționala a Muncitorilor, International Workingmen’s Association (IWA / IWMA) sau Prima Internațională, dizolvată in 1876). A doua Internațională a fost fondată în 1889.
ISTORIC
In sala St Martin’s Hall din inima Londrei, aproximativ 2.000 de muncitori au participat la o reuniune convocată de liderii sindicali englezi, pentru a lansa o asociație internațională care să reunească liderii sindicali din Marea Britanie și de pe continentul european, cu scopul de a preveni capacitatea angajatorilor de a folosi muncitorii străini.
Adresa pregătitoare a muncitorilor englezi a fost redactată de proeminentul lider sindical britanic George Odger (1813-4 martie 1877)și publicată în bisăptămânalul The Bee-Hive, care a declarat următoarele: „O fraternitate a popoarelor este extrem de necesară pentru cauza muncii, deoarece constatăm că, ori de câte ori încercăm să ne îmbunătățim condiția socială prin reducerea orelor de muncă sau prin creșterea prețului muncii, angajatorii noștri ne amenință cu aducerea de francezi, germani, belgieni și alții care să ne facă munca la un salariu redus; și ne pare rău să spunem că acest lucru s-a întâmplat, deși nu din dorința fraților noștri continentali de a ne face rău, ci din cauza lipsei unei comunicări regulate și sistematice între clasele industriale din toate țările. Scopul nostru este de a aduce salariile celor prost plătiți la un nivel cât mai apropiat de cel al celor mai bine plătiți, și nu de a permite angajatorilor noștri să ne ridice unii împotriva celorlalți și astfel să ne tragă în jos la cea mai joasă condiție posibilă, potrivită pentru negocierea lor avidă.”
Inițiatorii nu și-au imaginat – și nici nu ar fi putut prevedea – ceea ce va urma. Ideea lor era de a construi un forum internațional, în care să fie examinate și discutate principalele probleme care îi afectau pe muncitori, fără sa includă, însă, și o coordonare a acțiunii sindicale și politice a clasei muncitoare. În mod similar, ideologia lor a fost inițial impregnată de elemente etico-umanitare generale, cum ar fi importanța fraternității între popoare și a păcii mondiale, mai degrabă decât a conflictului de clasă și a unor obiective politice clar definite. Reuniunea de la St Martin’s Hall ar fi putut rămâne doar una dintre acele inițiative vag democratice ale perioadei, fără urmări reale. In realitate, ea a dat naștere prototipului tuturor organizațiilor mișcării muncitorești, pe care atât reformiștii, cât și revoluționarii îl vor lua ulterior ca punct de referință: Asociația Internațională a Muncitorilor(IWA).
Centrul IWA urma să fie la Londra, iar Internationala sa fie condusa de un Comitet (Consiliul General) de 21 de persoane, însărcinat cu elaborarea unui program și unei constituții. Majoritatea membrilor britanici ai comitetului proveneau din Liga universală pentru ridicarea materială a claselor muncitoare și erau lideri sindicali notabili, precum George Odger, George Howell (fost secretar al London Trades Council, care a refuzat afilierea la IWA, deși a rămas apropiat de aceasta), Cyrenus Osborne Ward și Benjamin Lucraft, și includeau oweniști și cartiști. Membrii francezi au fost Denoual, Victor Le Lubez și Bosquet. Italia a fost reprezentată de Fontana. Alți membri au fost Louis Wolff, Johann Eccarius și, la sfârșitul listei, Karl Marx, care a participat la întrunire în calitate individuală și nu a luat cuvântul în timpul reuniunii. 
Contrar fanteziilor ulterioare care l-au înfățișat pe Karl Marx ca fondator al Internaționalei, el nici măcar nu s-a numărat printre organizatorii reuniunii de la St Martin’s Hall. A stat „în calitate de nevorbitor pe o platformă”, după cum el însuși preciza, într-o scrisoare adresată prietenului său Engels. Cu toate acestea, Marx a sesizat imediat potențialul evenimentului și a lucrat din greu pentru a se asigura că noua organizație își va îndeplini cu succes misiunea. Datorită prestigiului care se lega de numele său, cel puțin în cercurile restrânse, a fost numit în comitetul permanent format din 34 de membri, unde a câștigat în curând suficientă încredere pentru a i se încredința sarcina de a redacta Discursul inaugural și Statutul provizoriu al Internaționalei. În aceste texte fundamentale, ca și în multe altele care au urmat, Marx s-a inspirat din cele mai bune idei ale diferitelor componente ale Internaționalei, eliminând în același timp înclinațiile corporatiste și tonurile sectare. El a legat ferm lupta economică și lupta politică una de cealaltă și a făcut din gândirea și acțiunea internațională o alegere ireversibilă.
În principal, datorită capacităților lui Marx, Internaționala și-a dezvoltat funcția de sinteză politică, unificând diferitele contexte naționale într-un proiect de luptă comună, care recunoștea muncitorilor o autonomie semnificativă, dar nu o independență totală, față de centrul director. Menținerea unității a fost uneori epuizantă, mai ales că poziția anti-capitalista promovata de Marx nu a fost niciodată poziția politică dominantă în cadrul organizației. Cu toate acestea, în timp, în parte prin propria sa tenacitate, în parte prin scindări ocazionale ale IWA, gândirea lui Marx a devenit doctrina hegemonică a Internaționalei.
Într-unul dintre documentele politico-organizatorice esențiale ale Internaționalei, Marx rezuma funcțiile acesteia după cum urmează „Este treaba Asociației Internaționale a Muncitorilor să combine și să generalizeze mișcările spontane ale claselor muncitoare, dar nu să dicteze sau să impună vreun sistem doctrinar de orice fel.”
Caracterul mobilizărilor muncitorești, provocarea anti-sistemică a Comunei din Paris, sarcina fără precedent de a ține laolaltă o organizație atât de mare și de complexă, polemicile succesive cu alte tendințe din mișcarea muncitorească pe diverse probleme teoretice și politice, l-au determinat pe Marx să depășească limitele economiei politice, care îi absorbise atât de mult atenția de la înfrângerea revoluției din 1848 și de la refluxul forțelor cele mai progresiste. De asemenea, a fost stimulat să își dezvolte și, uneori, să își revizuiască ideile, să pună în discuție vechile certitudini in fata unor noi întrebări și, în special, să își perfectioneze critica capitalismului, desenând, in linii mari, portretul unei societăți comuniste. Viziunea sovietică ortodoxă asupra rolului lui Marx în cadrul Internaționalei, conform căreia acesta a aplicat mecanic, la etapa istorică data, o teorie politică pe care o făurise deja în limitele studiului său, este total ruptă de realitate.Consiliul general s-a reunit pentru prima dată la 5 octombrie. George Odger a fost ales președinte, iar William Cremer secretar. După „o discuție foarte lungă și animată”, Consiliul nu a reușit să se pună de acord asupra unui program. Johann Eccarius i-a spus, în privat, lui Marx: „Trebuie neapărat să imprimi amprenta stilului tău laconic, dar pregnant, asupra primului născut al organizației muncitorești europene”
În scurt timp, pasiunile au cuprins întreaga Europă, făcând din solidaritatea de clasă un ideal comun care a inspirat un număr mare de bărbați și femei să lupte pentru cel mai radical dintre obiective: schimbarea lumii.
La primul Congres al IWA (3-8 septembrie 1866), desfășurat la Geneva, o decizie importantă a fost adoptarea zilei de lucru de opt ore, ca una dintre revendicările fundamentale ale organizației.
Al doilea Congres al Internaționalei a avut loc la Lausanne, în perioada 2-8 septembrie 1867, cu participarea a 64 de delegați din Marea Britanie, Franța, Germania, Belgia, Italia și Elveția.
La cel de-al treilea Congres al Internaționalei, desfășurat la Bruxelles, în septembrie 1868, editorul ziarului The Times, identifica deja, cu exactitate, amploarea proiectului: „Nu este vorba de o simplă îmbunătățire, ci nimic mai puțin decât o regenerare, și asta nu doar a unei singure națiuni, ci a omenirii. Acesta este, cu siguranță, cel mai amplu obiectiv avut vreodată în vedere de către vreo instituție, cu excepția, poate, a Bisericii Creștine. Pe scurt, acesta este programul Asociației Internaționale a Oamenilor care Muncesc.„
Datorită Internaționalei, mișcarea muncitorească a reușit să înțeleagă mai bine mecanismele modului de producție capitalist, să devină mai conștientă de forțele proprii și să dezvolte forme noi și mai avansate de luptă. Organizația a rezonat mult dincolo de frontierele Europei, generând speranța că o lume diferită este posibilă printre artizanii din Buenos Aires, primele asociații muncitorești din Calcutta și chiar grupurile de muncitori din Australia și Noua Zeelandă care au solicitat să i se alăture.
În schimb, vestea fondării sale a inspirat groază în rândul claselor conducătoare. Ideea că și muncitorii doreau să joace un rol activ în istorie le dădea fiori pe șira spinării, iar multe guverne și-au propus să anihileze Internaționala și au hărțuit-o cu toate mijloacele pe care le aveau la dispoziție. („Muncitori uniți-vă! | Internaționala 150 de ani mai târziu | Marcello Musto)
Congresul de la Bruxelles al Internaționalei din 1868 a aprobat tactica lui Karl Marx în ceea ce privește Liga, opunându-se afilierii oficiale la Ligă, dar făcând apel la clasa muncitoare să își unească eforturile cu toate forțele progresiste anti-militare.
În ciuda autonomiei considerabile acordate federațiilor și secțiilor locale, Internaționala si-a păstrat întotdeauna un rol de conducere politică. Consiliul său general a fost organismul care a elaborat o sinteză unificatoare a diferitelor tendințe și a emis orientări pentru întreaga organizație. Din octombrie 1864 până în august 1872, acesta s-a reunit cu mare regularitate, de până la 385 de ori. În sala plină de fum de pipă și de țigară în care Consiliul General își ținea ședințele de marți seara, membrii săi au dezbătut o gamă largă de probleme, precum condițiile de muncă, efectele noilor utilaje, sprijinul pentru greve, rolul și importanța sindicatelor, chestiunea irlandeză, diverse chestiuni de politică externă și, bineînțeles, cum să construiască societatea viitorului. De asemenea, Consiliul General a fost responsabil de redactarea documentelor Internaționalei: circulare, scrisori și rezoluții pentru scopuri curente; manifeste speciale, adrese și apeluri în circumstanțe particulare.
MEMBRII INTERNATIONALEI
La apogeul său, IWA a declarat că avea 8 milioane de membri, în timp ce poliția a raportat 5 milioane de membri.
În timpul existentei sale și în deceniile următoare, Internaționala a fost descrisă ca o organizație vastă și puternică din punct de vedere financiar. Dimensiunea membrilor săi a fost întotdeauna supraestimată, fie din cauza unei cunoașteri imperfecte, fie pentru că unii dintre liderii săi au exagerat situația reală sau pentru că adversarii căutau un pretext de a justifica o opoziție si o represiune brutală. Procurorul care i-a pus sub acuzare pe unii dintre liderii săi francezi, în iunie 1870, a declarat că organizația avea peste 800.000 de membri în Europa; un an mai târziu, după înfrângerea Comunei din Paris, „The Times” a estimat numărul total la 2½ milioane; Oscar Testut (1840-unk.), principala persoană care a studiat IWA în tabăra conservatoare, a prezis că acesta va depăși 5 milioane.
În realitate, cifrele membrilor IWA au fost mult mai mici. Întotdeauna a fost dificil să se ajungă la estimări chiar și aproximative, iar acest lucru a fost valabil atat pentru proprii săi lideri cat și pentru cei care au studiat Internaționala. Stadiul actual al cercetărilor avansează ipoteza că, la apogeul său, in 1871-72, numărătoarea a ajuns la peste 150.000 de membrii: 50.000 în Marea Britanie, peste 30.000 atât în Franța, cât și în Belgia, 6.000 în Elveția, aproximativ 30.000 în Spania, aproximativ 25.000 în Italia, peste 10.000 în Germania (în mare parte membri ai Partidului Social-Democrat al Muncitorilor), plus alte câteva mii în alte câteva țări europene și 4.000 în Statele Unite ale Americii.
Membrii Internaționalei nu reprezentau decât o mică parte din totalul forței de muncă. La Paris, nu au fost niciodată mai mult de 10 000, iar în alte capitale, precum Roma, Viena sau Berlin, erau „păsări rare”. Un alt aspect este caracterul celor care s-au alăturat Internaționalei: se presupunea că este organizația muncitorilor salariați, dar foarte puțini au devenit efectiv membri; principalul aflux a provenit de la muncitorii din construcții din Anglia, de la muncitorii din industria textilă din Belgia și de la diverse tipuri de artizani din Franța și Elveția.
Totuși, in acele vremuri, când existau puține organizații eficiente ale clasei muncitoare în afară de sindicatele engleze și de Asociația Generală a Muncitorilor Germani, aceste cifre erau considerabile. De asemenea, Internaționala a fost recunoscută ca organizație legală doar în Marea Britanie, Elveția, Belgia și Statele Unite.
În alte țări, în care a avut o prezență solidă (Franța, Spania, Italia), a fost la marginea legalității timp de mai mulți ani, iar membrii săi au fost supuși persecuțiilor.
Aderarea la Internațională însemna încălcarea legii în cele 39 de state ale Confederației Germane, iar puținii sai membri din Imperiul Austro-Ungar au fost nevoiți să opereze în forme clandestine. Cu toate acestea, Asociația a avut o capacitate remarcabilă de a-și suda componentele, într-un întreg coerent. În câțiva ani de la nașterea sa, reușise să federalizeze sute de societăți muncitorești; de la sfârșitul anului 1868, datorită propagandei adepților lui Mihail Bakunin (1814-76), alte societăți s-au adăugat în Spania, iar după Comuna din Paris au apărut secțiuni și în Italia, Olanda, Danemarca și Portugalia.
Dezvoltarea Internaționalei a fost inegală: în timp ce în unele țări creștea, în alte părți rămânea la același nivel sau se retrăgea sub loviturile represiunii. Cu toate acestea, un puternic sentiment de apartenență prevala în rândul celor care se alăturau Internaționalei, chiar și pentru o perioadă scurtă de timp. Atunci când ciclul de lupte la care luaseră parte se încheia, iar adversitatea și greutățile personale îi forțau să ia distanță, ei păstrau legăturile solidarității de clasă și răspundeau cât puteau de bine la apelul unui miting, la indemnurile unui afiș, sau la desfășurarea steagului roșu al luptei, în numele unei organizații care îi susținuse în momentele de nevoie.
RESURSE FINANCIARE
Resursele Internaționalei sunt un subiect problmatic. S-a vorbit despre o avere fabuloasă de care dispunea organizatia, dar, in realitate, finanțele sale erau instabile. Cotizația de membru pentru persoanele fizice era de un șiling, în timp ce sindicatele trebuiau să contribuie cu trei pence pentru fiecare dintre membrii lor. In multe țări, cotizațiile individuale erau puține și rare, iar în Marea Britanie contribuțiile sindicatelor erau atât de nesigure și atât de des reduse, încât Consiliul General a trebuit să se confrunte cu realitatea și să le lase libertatea de a plăti doar cât puteau. Sumele colectate nu au fost niciodată mai mari de câteva zeci de lire sterline pe an, abia suficiente pentru a plăti salariul secretarului general (patru șilingi pe săptămână) și chiria unui birou din care organizația era adesea amenințată cu evacuarea, pentru restanțe.
În 1872, din cauza conflictelor dintre facțiunile etatiste și anarhiste, IWA s-a divizat în două și, în 1876, s-a dizolvat.
28 septembrie 1867 | Toronto devine capitala provinciei Ontario
28 septembrie 1868 | Bătălia de la Alcolea: regina Isabela a II-a a Spaniei fuge în Franța
28 septembrie 1884 | In România, se inaugurează tronsonul de cale ferată Adjud-Târgu Ocna
28 septembrie 1906 | Trupele americane ocupă Cuba; rămân până în 1909
28 septembrie 1914 | Forțele germane pătrund în Anvers, Belgia (Primul Război Mondial)
28 septembrie 1914 | Principele moștenitor Ferdinand I depune jurământul ca Rege al României, în prezența Corpurilor legiuitoare, a membrilor familiei domnitoare si a Mitropolitului primat.
Cu mâna dreaptă pe Evanghelie, Ferdinand a rostit:
„Jur a păzi Constituția și legile poporului român, de a menține drepturile lui naționale şi integritatea teritoriului”. Totodată, in discursul său inaugural, Ferdinand declara:„Chemat prin grația lui Dumnezeu și voința națională de a fi urmașul marelui întemeietor, care mi-a lăsat ca sfânta moștenire simțămintele de iubire și credință ale unui întreg popor, găsesc în dragostea mea pentru neam puterea de a păși fără șovăire spre îndeplinirea marei, dar grelei mele sarcini. Pilda aceluia pe care îl plângem toți ca pe un părinte și convingerea că numai printr-o neîncetată propășire se poate asigura viaţa trainică a unui popor, îmi vor fi călăuza în sforțările mele spre a-mi jertfi întreaga muncă a vieții pentru dezvoltarea puterilor acestui stat. În îndeplinirea acestei înalte datorii, pe care o îmbrățișez cu neclintită credință şi nestrămutată dragoste, stă cea mai dulce mulțumire ce o pot dobândi. Printr-însa aduc cel mai mare prinos de recunoștință aceluia a cărui amintire e cea mai scumpă legătură între ţara şi casa mea. În rodnica domnie care face mândria istoriei ţării noastre, primul rege al României a găsit cel mai puternic sprijin în unirea tuturor românilor în jurul Tronului ori de câte ori împrejurări mari impuneau această datorie. Sunt sigur că, însuflețiți de același înalt patriotism, românii vor ști şi în viitor să dea Tronului şi ţării unirea în cugetare și în acțiune, care este singura chezășie a unei sănătoase propășirii naționale. Dumnezeu, care după atâtea grele încercări, a binecuvântat munca acelora care s-au devotat binelui acestui neam, nu va lăsa să cadă ceea ce cu atâta truda s-a clădit și va ocroti, cu dragoste pentru acest popor, munca fără preget ce sunt hotărât ca bun român şi rege să închin iubitei mele ţări.”
28 septembrie 1915 | Bătălia de la Kut-el-Amara: britanicii îi înving pe turci, în Mesopotamia
28 septembrie 1924 | Guvernul francez îl numește pe generalul Serrail guvernator general al Siriei
28 septembrie 1924 | Generalul Plutarco Calles este ales președinte al Mexicului
28 septembrie 1926 | Semnarea tratatului de neutralitate între Rusia și Letonia
28 septembrie 1928 | 
Prusia interzice discursul lui Adolf Hitler
28 septembrie 1928 | Statele Unite recunosc guvernul chinez al lui Chiang Kai-shek
28 septembrie 1928 | Biologul și farmacologul scoțian Alexander Fleming a observat, pentru prima oară, în laboratorul său un mucegai care omora bacterii, descoperind ceea ce astăzi se numește penicilina
28 septembrie 1931 | 200.000 de demonstranți cer declararea războiului împotriva Japoniei în Peking
28 septembrie 1937 | 
FDR inaugurează barajul Bonneville, de pe râul Columbia (Oregon)
28 septembrie 1938 | Premierul olandez, Colijn, lansează un mesaj prin radio: „Nu vine niciun război”
28 septembrie 1939 | Ca parte a pactului de neagresiune semnat cu o lună înainte, Germania și URSS împart Polonia între ele; rușii au invadat țara din est cu unsprezece zile mai devreme. Hitler si Stalin semnează un al doilea pact.
Tratatul de frontieră germano-sovietic este semnat de Joachim von Ribbentrop și Viaceslav Molotov; redesenează sferele de influență germană și sovietică în Europa Centrală și transferă cea mai mare parte a Lituaniei către URSS.
28 septembrie 1939 | Al Doilea Război Mondial: Varșovia capitulează
28 septembrie 1939 | Al Doilea Război Mondial: Estonia acceptă bazele militare sovietice
28 septembrie 1940 | Al Doilea Război Mondial: Ocupanții naziști prezintă „Noua cultură olandeză”, în limba germană
28 septembrie 1944 | Al Doilea Război Mondial: Theodore Roosevelt Jr., fiul președintelui Theodore Roosevelt, primește, postum, Medalia de Onoare pentru dirijarea trupelor la Utah Beach, din Ziua Z
28 septembrie 1944 | Al Doilea Război Mondial: Forțele naziste încep asasinarea civililor din satul italian Marzabotto
28 septembrie 1950 | Indonezia devine al 60-lea membru al ONU
28 septembrie 1956 | 
Președintele rus, Boris Elțin, (25 de ani) se căsătorește cu Naina Girina (24 de ani)
28 septembrie 1958 | Franța adoptă constituția
28 septembrie 1958 | Guineea votează pentru independența față de Franța
28 septembrie 1958 | SUA efectuează un test nuclear la Nevada Test Site
28 septembrie 1961 | În urma loviturii militare de stat, la Damasc, Siria părăsește Republica Arabă Unită
28 septembrie 1969 | SPD câștigă alegerile pentru Parlamentul Germaniei de Vest
28 septembrie 1970 | 
Moare președintele Egiptului, Gamal Abdel Nasser (n. 15 ianuarie 1918, Bakos, Alexandria, Egipt); este înlocuit în funcție de Anwar Sadat.
Ofițer al armatei egiptene, prim-ministru (1954-56) și președinte al Egiptului (1956-1970), lider controversat al lumii arabe, a creat efemera Republică Arabă Unită (1958-1961); a purtat, de două ori, război cu Israelul (1956, 1967) și s-a angajat în politici inter-arabe, cum ar fi medierea în războiul civil iordanian (1970).
28 septembrie 1971 | Cardinalului maghiar József Mindszenty i se permite să părăsească țara, după 15 ani de refugiu în Ambasada SUA din Budapesta.
28 septembrie 1972 | Japonia și China comunistă convin să restabilească relațiile diplomatice
28 septembrie 1973 | 
La numai două săptămâni după moartea lui Salvador Allende, Fidel Castro, care îi făcuse acestuia cadou un AK-47 (arma cu care fostul președinte chilian s-ar fi sinucis pe 11 septembrie 1973), întărește speculațiile din jurul morții lui Allende și loviturii de stat conduse de Pinochet, afirmând, în fața cubanezilor adunați in Plaza de la Revolución din Havana, că Allende a murit în palatul La Moneda, înfășurat într-un steag chilian, trăgând în trupele lui Pinochet, cu pușca dăruită de el.
În deceniile următoare, liderul cubanez va continua să țină discursuri publice folosind această versiune a evenimentelor. Declarațiile publice ale lui Castro au stat la baza cărții lui Robinson Rojas din 1975, „The murder of Allende and the end of the Chilean way to socialism”, in care autorul susține că Allende a fost ucis de forțele militare ale lui Pinochet, în timp ce apăra palatul.
28 septembrie 1973 | Teroriștii palestinieni deturnează un tren austriac
28 septembrie 1976 | 
Soția și mama pilotului sovietic Viktor Belenko, care a dezertat pe 6 septembrie, pilotând un MIG-25 în Japonia si a cerut azil politic in SUA, sunt convocate de autoritățile sovietice, într-o conferința de presă, pentru a sprijini eforturile URSS de a-l recupera pe Belenko, pledând ca acesta să se întoarcă acasă, fără teamă de pedeapsă.
Preluând știrea Moscovei din 28 septembrie, ziarul New York Times preciza, in articolul intitulat „Wife and Mother of Soviet MIG Pilot Appeal for His Return”, publicat pe 29 septembrie:
„În cadrul unei conferințe de presă pentru reporterii sovietici și străini, Lyudmila Petrovna Belenko a declarat că a fost asigurată „la un nivel suficient de înalt” că soțul ei, prim-locotenentul Viktor I. Belenko, va fi iertat, „chiar dacă a făcut o greșeală”. Un purtător de cuvânt al Ministerului de Externe prezent, Lev V. Krylov, a adăugat că „garanțiile oficiale au fost date de organismele sovietice competente”.”
„Doamna Belenko și soacra sa, Lyudmila Stepanovna Belenko (n.r. mama lui V. Belenko), au declarat că au trimis o telegramă președintelui Ford în urmă cu 10 zile, cerându-i să îl returneze pe pilot familiei sale.”
„Locotenentul Belenko a aterizat cu avionul său de vânătoare MIG-25 pe insula japoneză Hokkaido în urmă cu trei săptămâni și, potrivit autorităților japoneze, a cerut azil în Statele Unite, care i-a fost acordat cu promptitudine de către președintele Ford. Avionul, considerat de unii ca fiind cel mai avansat de acest tip, este în curs de dezmembrare de către experți japonezi cu asistență americană.
Declarațiile celor doua femei au ocupat un spațiu predominant în buletinele de știri sovietice difuzate la radio și televiziune, injectând un element emoțional în campania Moscovei privind recuperarea avionului și pilotului lansând, implicit, o provocare Statelor Unite de a-l prezenta public pe locotenentul Belenko, despre care nu s-a mai auzit nimic de când a ajuns în Statele Unite, la 9 septembrie.
Incidentul a provocat o răcire a relațiilor dintre Moscova și Tokyo, cu repercusiuni pentru Washington. Într-o declarație făcută publică astăzi, Uniunea Sovietică a avertizat Japonia, în urmă cu câteva zile, că nerestituirea promptă a avionului va afecta relațiile dintre cele două țări.
Conform versiunii sovietice, locotenentul Belenko s-a rătăcit în timpul unui zbor de antrenament și, după ce a aterizat în Hokkaido din lipsă de combustibil, a fost răpit de autoritățile japoneze, cu complicitatea Washingtonului.
Astăzi, cele două femei au susținut această versiune, citind declarațiile pregătite in prealabil și răspunzând apoi la întrebări. Ambele și-au tamponat ochii cu batistele. La un moment dat, soția locotenentului Belenko a izbucnit în lacrimi, când a spus: „Resping gândul că a făcut acest lucru în mod deliberat”.” [mai mult]
28 septembrie 1978 | Sirienii și libanezii se angajează în lupte grele în Liban
28 septembrie 1978 | Moare Papa Ioan Paul I (n. Albino Luciani, 17 octombrie 1912, Forno di Canale, Italia)
Pontificatul său a durat doar 33 de zile – cel mai scurt din epoca modernă. A fost primul papă care a ales un nume dublu și a făcut acest lucru în amintirea celor doi predecesori imediați ai săi, Ioan al XXIII-lea și Paul al VI-lea.
28 septembrie 1981 | Moare, la New York, SUA, Rómulo Betancourt, (n. 22 februarie 1908, Guatire, Miranda, Venezuela), politician de stânga, anticomunist
In calitate de președinte al Venezuelei (1945-1948; 1959-1964), a dus politici de reformă agrară, dezvoltare industrială și participare populară la guvernare.
28 septembrie 1985 | Revolte în Brixton, Londra, provocate de împușcarea lui Dorothy Groce, de către poliție.
28 septembrie 1989 | Moare (in Honolulu, Hawaii, SUA) Ferdinand Edralin Marcos (n. 11 septembrie 1917, Sarrat, Filipine), avocat și politician filipinez
Șef de stat (1966-1986), a instaurat în Filipine un regim autoritar; a fost criticat pentru corupție și pentru suprimarea proceselor democratice
28 septembrie 1990 | Emirul exilat al Kuweitului vizitează Casa Albă
28 septembrie 1995 | Yitzhak Rabin și Yasser Arafat semnează acordul de transfer al Cisiordaniei către OEP (Organizația pentru Eliberarea Palestinei)
28 septembrie 2000 | Danemarca: 53,2% din populație refuză, prin vot, aderarea la euro.
28 septembrie 2000 | Intifada Al-Aqsa: Ariel Sharon vizitează Muntele Templului din Ierusalim.
În septembrie 2000, la câteva luni după ce negocierile de la Camp David, dintre Israel și Palestina, au ajuns într-un impas, a început cea de-a doua Intifada, cu tineri palestinieni aruncând cu pietre în poliția israeliană. Sprijinul pentru Hamas a continuat să crească în interiorul Palestinei, în timp ce acesta este determinat să lupte împotriva Israelului.
28 septembrie 2000 | Moare, la Montreal, Canada, Pierre Elliott Trudeau (80 de ani)- politician liberal, prim-ministru (1980-1984), (1968-1979); n. 18 octombrie 1919 Montreal Canada
28 septembrie 2009 | Junta militară din Guineea, sub comanda căpitanului Moussa Dadis Camara, a agresat sexual, a ucis și a rănit protestatari în timpul unui miting de protest desfășurat pe stadionul Stade du 28 Septembre.
28 septembrie 2012 | Nigeria suspendă zborurile către Arabia Saudită, după ce sute de femei nigeriene au călătorit fără escortă masculină
28 septembrie 2015 | Oamenii de știință de la NASA anunță descoperirea apelor curgătoare pe Marte
28 septembrie 2016 | 
Moare, la Ramat Gan, Israel, Shimon Peres (n. Shimon Perski, 16 august?, 1923, Wiszniew, Polonia [în prezent Vishnyeva, Belarus]), om de stat israelian de origine poloneză
Prim-ministru (1984-1986 și 1995-1996) și președinte (2007-2014) al Israelului; lider al Partidului Laburist din Israel (1977-1992, 1995-1997, 2003-2005).
În 1993, în calitate de ministru de externe israelian, Peres a ajutat la negocierea unui acord de pace (Acordul de la Oslo) cu Yasser Arafat, președintele Organizației pentru Eliberarea Palestinei (OLP), pentru care, împreună cu prim-ministrul israelian Yitzhak Rabin, au primit împreună Premiul Nobel pentru Pace, în 1994.
28 septembrie 2020 | Bilanțul global al COVID-19 a depășit 1 milion de morți și peste 33 de milioane de cazuri cunoscute (Johns Hopkins)
28 septembrie 2022 | Războiul din Ucraina: Rusia a încheiat organizarea de „referendumuri” în Ucraina ocupată →
28 septembrie 2022 | Războiul din Ucraina: Ucraina îndeamnă aliații să condamne referendumurile, în timp ce pro-rușii își declară victoria →
28 septembrie 2022 | Războiul din Ucraina: Ucraina își va „apăra” cetățenii din regiunile ocupate de Rusia, spune Zelenski →
28 septembrie 2022 | Războiul din Ucraina: Departamentul de Stat al SUA califică rezultatele referendumurilor pro-Rusia din Ucraina drept „complet inventate” →
28 septembrie 2022 | Războiul din Ucraina: Pentagonul anunță o asistență suplimentară de 1,1 miliarde de dolari pentru securitatea Ucrainei →
28 septembrie 2022 | Războiul din Ucraina: Ursula von der Leyen anunță o nouă rundă de propuneri de sancțiuni împotriva Rusiei →
28 septembrie 2022 | Războiul din Ucraina: Liderii europeni declară că sabotajul este cauza cea mai probabilă a scurgerilor gazoductelor Nord Stream →
28 septembrie 2022 | Războiul din Ucraina: Acuzațiile cum că Rusia s-ar afla în spatele atacului asupra gazoductului Nord Stream sunt „previzibil de stupide”, spune Kremlinul →
28 septembrie 2022 | Războiul din Ucraina: SUA „au mai multe întrebări decât răspunsuri cu privire aparentele acte de sabotaj” asupra gazoductelor Nord Stream →
28 septembrie 2022 | Războiul din Ucraina: Ucraina ar trebui să devină membră a NATO odată ce războiul cu Rusia se va încheia, spune un general american în retragere →
28 septembrie 2022 | Războiul din Ucraina: Autoritatea de reglementare a comunicațiilor din Rusia cere explicații de la Apple →
28 septembrie 2022 | Războiul din Ucraina: Rusia arestează trei poeți care au participat la o lectură literară împotriva mobilizării pentru războiul din Ucraina →
AMINTIRI DIN COMUNISM 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.